22. Păcatul lui Onan

din „Sexualitatea-o privire din tinda Bisericii”
de monahul Daniel Cornea

Există un interes particular pe care teologii contemporani îl acordă unui subiect ajuns în ultimul timp nelipsit din agenda oricărei întâlniri la vârf dintre discursul bisericesc şi cel secular: bio-etica. Preocupări dintre cele mai diverse şi oarecum neaşteptate îi fac pe responsabilii Tradiţiei să iscodească îngrijorat noile achiziţii ale tehnologiilor genetice. Propensiunea noastră morală se simte astfel invitată să-şi dezlănţuie vehementele într-un spaţiu de stringentă noutate, ce reclamă grabnice elaborări etico-teologice.
Paradoxal însă, în tot acest timp se tace chitic (ori cu vagi aluzii ocolitoare) cu privire la un fenomen care a ieşit demult dintre copertele tratatelor de etică, invadând practic viaţa cotidiană. Ba mai mult, am putea spune, producând deja metastaze generalizate: contracepţia.
Ciudăţenia este că grija pentru formarea şi destinul embrionului (vezi interminabilele discuţii privitoare la clonare, celulele suşă, fecundarea in vitro etc.) se fereşte obstinat să-şi ia în discuţie premisa elementară, anume dacă evenimentul numit embrion are sau nu totuşi loc.
Privită din unghiul specific al atmosferei bisericeşti, chestiunea este şi mai puţin nostimă. Deşi canoanele stipulează explicit îndepărtarea de la comuniune (afurisirea) a celor ce practică anticoncepţia, un fel de acord tacit s-a instalat între clerici şi ponderea statistică a laicatului astfel ca cei dintâi să nu le spună „credincioşilor” despre contracepţie, iar cei din urmă să nu întrebe.
Motivul real al acestei situaţii este următorul: în momentul în care o mare parte din clerici ar înceta să-şi mintă frumos enoriaşii, există riscul ca numărul „contribuabililor” să diminueze sever, cu consecinţe nu doar economice, ci şi de imagine. Marşul triumfal al Ortodoxiei naţionale s-ar vedea redus astfel la adevăratele lui dimensiuni, precizate de Mântuitorul însuşi, acelea de „turmă mică”…
De ce însă atâta înverşunare împotriva unui comportament care în vocabularul sexualităţii contemporane a devenit aproape sinonim cu bunul simţ? Asta în condiţiile în care a face toţi copiii este privită ca o adevărată enormitate…
Ne place sau nu, avem de-a face cu o înverşunare care este a lui Dumnezeu însuşi, fapt dovedit de capitolul 38 din cartea Facerii.
Înaintea altor consideraţii, trebuie să remarcăm situarea neobişnuită a istorisirii numită „Iuda şi Tamar” în miezul unei alte relatări, de mult mai mare anvergură, şi cu care, aparent, nu are nici în clin nici în mânec. Ce anume 1-a motivat pe autorul cărţii Facerii să curme firul epic al dramei lui Iosif şi a fraţilor săi, pentru a insera acest episod pe care, dacă l-am numi „prozaic” ar însemna că folosim un eufemism?
Dar să consemnăm mai întâi faptele: „Apoi Iuda a luat pentru Ir, întâiul născut al său, o femeie cu numele Tamar. Dar Ir, întâiul născut al lui Iuda, a fost rău înaintea Domnului şi de aceea l-a omorât Domnul. Atunci a zis Iuda către Onan: «Intră la femeia fratelui tău, însoară-te cu ea, în puterea leviratului, şi ridică urmaşi fratelui tău!». Ştiind însă Onan că nu vor fi urmaşii ai lui, când intră la femeia fratelui său el vărsă sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său. Ceea ce făcea el era rău înaintea lui Dumnezeu şi 1-a omorât şi pe acesta”.
Ce făcea aşadar Onan? Contrar unei confuzii adânc şi voit înrădăcinate, Onan nu se masturba, ci practica una dintre cele mai rudimentare metode contraceptive, pe care „specialiştii” contemporani o numesc cu emfază coitus interruptus.
Că Dumnezeu dezaprobă acest comportament rămâne scris negru pe alb şi nimeni nu o va putea contesta în vecii vecilor. Motivul pentru care contracepţia este un rău înaintea lui Dumnezeu rămâne însă, pentru moment, ascuns.
Evident, există un argument uşor de invocat şi „bun la toate”: contracepţia este împotriva firii. Nu trebuie să uităm însă că multe din cele omeneşti sunt împotriva firii (ori în răspărul ei) şi nu toate sunt în mod necesar rele înaintea lui Dumnezeu.
Altul trebuie să fie adevăratul motiv, incomparabil mai greu, mai bogat în semnificaţii. „Ştiind însă Onan că nu vor fi urmaşii ai lui …” – această formulare izbitor de paradoxală operează în fapt o deschidere incisivă către misterul abisal al genealogiei omeneşti. în continuarea cap. 38 al Facerii, Iuda îi promite Tamarei să o dea de soţie ultimului său născut, Şela. Îşi calcă apoi promisiunea, fapt ce o impinge pe aceasta să „fure” sămânţa cea binecuvântată, făcând uz de o salvatoare şi dumnezeiască şiretenie.
După acest „pasager” şi „insignifiant” episod al Vechiului Testament, numele Tamarei apare de data aceasta în versetul al treilea din primul capitol al Noului Testament, Cartea neamului lui Iisus Hristos, zămislirea, numele şi naşterea: „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui; Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar…” Lăsând la o parte faptul că Tamar şi Rut sunt singurele femei care s-au învrednicit să figureze alături de Maria într-o genealogie preocupată de ascendenţa pe linie strict paternă, adevărata revelaţie o constituie importanţa covârşitoare a neamului care traversează sămânţa omenească de-a lungul generaţiilor. Intuiţia fundamentală a lui
Onan este aceea că urmaşii săi biologici aveau să fie verigi ale neamului lui Iisus Hristos, căruia el alege să I se pună de-a curmezişul. Împotrivirea lui Onan ţinteşte, aşadar, nu perpetuarea speciei omeneşti, ci întruparea Fiului lui Dumnezeu!
În această perspectivă, contracepţia, de orice natură ar fi ea, dobândeşte o dublă conotaţie: stricarea firii pe de o parte, dar mai ales potrivnicie faţă de voia lui Dumnezeu.
Cea dintâi şi cea mai mare repercusiune pe care contracepţia o are asupra firii este subminarea substratului fiziologic al sexualităţii, cu o primă consecinţă, deteriorarea severă a calităţii actului sexual. Este un adevăr elementar asupra căruia se tace mâlc: procesele energetice ce stau la baza fuziunii erotice se sprijină pe o infrastructură nu doar somatică (penis, vagin), ci şi fiziologică. Perturbarea traseelor fiziologice, fie mecanică (prezervativ, sterilet), fie chimică sau de altă natură , va duce în scurt timp la o perturbare a mecanismelor energetice.
Extazul se aplatizează, devine condamnat la statutul de simplă rutină, de orgasm. Partenerii încetează practic să simtă „cine ştie ce mare lucru”, iar dacă dorinţa lor maschează pentru moment lipsa, pe termen lung nu va reuşi totuşi să o compenseze. Nici o proteză nu va putea de aici inainte să înlocuiască picioarele rupte ale sexualităţii, atâta timp cât cei doi nu-şi vor pune problema tămăduirii.
Cât priveşte celălalt aspect al păcatului onaniei (cum îl numeşte Pravila, în acord cu episodul biblic), omul nu poate să planifice iconomia lui Dumnezeu, ci doar să i se împotrivească.
Femeia nu poate, aşa cum afirmă Olivier Clement, să-şi controleze fertilitatea , ci doar cel mult să o reprime, iar tâlcul acestui comportament nefiresc este unul singur: un nu răspicat voii lui Dumnezeu.

Acest articol a fost publicat în Păcat, Sexualitatea-o privire din tinda Bisericii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la 22. Păcatul lui Onan

  1. Vlad zice:

    Am citit de la cap la coada Pidalionul (de fapt, canoanele referitoare la pacate trupesti). Am vazut ca toate trateaza avortul si plantele/metodele care, se stie, sunt avortive.

    Pacatul lui Onan NU este mentionat in Pidalion (daca este, va rog sa-l postati ca raspuns…eu nu l-am vazut si atunci imi cer scuze). Perfect de acord ca mijloacele mecanice sau chimice nu sunt bune si au atatea si atatea efecte negative, inclusiv in relatia dintre cei doi. Si coitus interruptus are si el efecte negative. Ramane calendarul de luat in discutie… Dar intrebarea se pune care a fost, mai exact, pacatul lui Onan? Strict varsarea semintei pe jos? Lacomia? Faptul ca refuza sa ii ridice urmas fratelui sau (lipsa de dragoste), respectiv o lipsea pe Tamara de copii, neascultand de parintele sau si de legea leviratului?

  2. Vlad zice:

    (catre admin) Va multumesc daca imi raspundeti (pe mail sau pe forum), caci pentru a afla pareri (preferabil avizate) am postat.

  3. Evelin zice:

    Pacatul lui Onan consta in refuzul de a concepe un urmas fratelui sau. Malahia este un pacat doar pentru placerea proprie.

  4. Eugen zice:

    „Intuiţia fundamentală a lui
    Onan este aceea că urmaşii săi biologici aveau să fie verigi ale neamului lui Iisus Hristos, căruia el alege să I se pună de-a curmezişul. Împotrivirea lui Onan ţinteşte, aşadar, nu perpetuarea speciei omeneşti, ci întruparea Fiului lui Dumnezeu!”

    Fals!
    Atat Evanghelia dupa Matei cat si cea dupa Luca descriu genealogia Dreptului Iosif, care nu este tatal biologic al Domnului Iisus Hristos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s