Căci firea femeii covârşeşte mult pe cea bărbătească în statornicia şi răbdarea binelui şi niciodată nu va putea bărbatul să fie deopotrivă cu femeia fie în nevoinţa postului sau a altei virtuţi, fie în belşugul lacrimilor, fie în iubirea de osteneală întru rugăciuni, fie în necruţarea facerilor de bine

din „Omilii la Facerea Omului. Omilie despre Rai”
de Sf Vasile cel Mare
Editura Doxologia

22. Şi a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe dânsul (Fc. 1:27).

Aici ar putea zice degrabă femeia: „Care este cuvântul despre mine? Aici a fost fă¬cut bărbatul”. Căci, zice, n-a spus „femeia”  sau simplu „om”, ci a arătat prin adăugarea articolului partea bărbătească. Insă, ca să nu rămână cineva nedumerit, folosin-du-se de denumirea de om numai la bărbat, a adăugat: parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut pe dânşii, ca să cunoşti că şi femeia are faptul de a fi făcută după chipul lui Dumnezeu, [ca] şi bărbatul. Căci firile amân¬durora au fost plăsmuite asemenea şi fapte¬le lor sunt egale, egale şi premiile, egală este şi osânda lor.

Să nu se pretexteze că femeia este mai nevolnică, pentru că aceasta este în pri¬vinţa trupului; sufletul are într-adevăr în mod egal putere comună în privinţa bărbăţiei. Deci, fiindcă bărbatul a luat aceeaşi cinste cu femeia de a fi după chipul lui Dumnezeu, pentru aceasta de o cinste au şi virtutea şi dispoziţia spre fapte bune şi nu se mai găseşte nici o scuză pentru cea care ar aduce-o privind neputinţa trupului. Căci, deşi a fost plămădită într-un cuvânt mai delicată, însă este gata spre împreună-pătimire, tare în răbdare, încordată în privegheri. Căci firea femeii covârşeşte mult pe cea bărbătească în statornicia şi răbdarea binelui şi niciodată nu va putea bărbatul să fie deopotrivă cu femeia fie în nevoinţa postului sau a altei virtuţi, fie în belşugul lacrimilor, fie în iubirea de osteneală întru rugăciuni, fie în necruţarea facerilor de bine.

Am văzut eu femeie care pe ascuns de bărbatul ei sustrăgea cele de trebuinţă casei, furtişag lăudabil şi mântuitor, şi le împăr¬ţea săracilor pe furiş, făcând bine bărbatu¬lui său, care nu voia şi nu ştia, ba şi celor ai casei [le făcea bine]. Căci facerea de bine era pentru acela şi pentru creşterea casei şi pentru prosperitatea şi temeinicia copiilor.

23. Aşadar are şi partea femeiască, nu mai puţin decât cea bărbătească, şi pe cel după chip, şi pe cel după asemănare, fiindcă acestea se văd şi se află aşezate nu în omul cel ce se arată dinafară, adică în trup, ci în cel dinăuntru. Pentru aceasta şi noi către amândoi ca şi către unul singur ne facem discursul. Aceasta îţi oferă cu adevărat pu¬terea de a stăpâni patimile păcatului prin bunătate, prin suportarea răului, prin co¬muniune, prin urarea răului, căci dinăuntru vine şi stăpânirea celor necuvântătoare.

Acest articol a fost publicat în Bărbat/Femeie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Căci firea femeii covârşeşte mult pe cea bărbătească în statornicia şi răbdarea binelui şi niciodată nu va putea bărbatul să fie deopotrivă cu femeia fie în nevoinţa postului sau a altei virtuţi, fie în belşugul lacrimilor, fie în iubirea de osteneală întru rugăciuni, fie în necruţarea facerilor de bine

  1. Adriana zice:

    De ce s-a inlocuit aceasta invatatura atat de buna cu altele atat de misogine, din cele care abunda pe atatea site-uri?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s