De ce nu poate fi preot o femeie?

file0706

Din „Biografia unui destin misionar – Jurnalul parintelui Alexander Schmemann”

Miercuri, 11 februarie 1976

De ce nu poate fi preot o femeie?

Am discutat îndelung cu Părintele Tom, care este criticat de către unele femei ortodoxe şi multe altele pentru articolul său din St Vladimirs Seminary Quarterly. De când au început toate aceste discuţii legate de hirotonirea femeii, sunt tot mai surprins, nu atât de subiectul discutat, cât de ceea ce iese la lumină despre teologie.

Nu este posibil să găseşti argumente hotărâtoare în favoarea sau împotriva hirotonirii – hotărâtoare, în sensul de a fi obiectiv convingătoare pentru ambele părţi. Fiecare parte are dreptate din punctul ei de vedere, din perspectiva ei şi în virtutea argumentelor proprii.

Sfântul Ioan de Kronstadt a spus despre ereziile lui Lev Tolstoi: „O! Nebune conte! Nu crezi tu în Sfinţii Apostoli?” Dar ereziile lui Tolstoi încep cu necredinţa lui în Apostoli! Ţinta nu este găsirea argumentelor Ex îraditione.

O erezie este, întotdeauna, „dintr-o bucată”, integrală, nu compusă din fragmente; este, cu adevărat, o alegere profundă, nu doar o greşeală care se poate îndrepta în unele detalii.

De aici şi inutilitatea dialogurilor teologice.

Toate argumentele teologice vin post factum – după faptă. îşi află rădăcina în experienţă, dar, dacă experienţa este diferită, ele nu se mai aplică.

Ce a devenit evident în discuţia despre hirotonirea femeilor? Tom a zis: „Cum se poate explica faptul că o femeie poate fi preşedinte al Statelor Unite, dar nu poate fi preot?”. Mi se pare (zic eu) că n-ar trebui să fie preşedinte al Statelor Unite. Dar nimeni nu poate spune asta în zilele noastre, iar, dacă ar face-o, ar fi jignitor. Şi nu avem voie să jignim. Astfel că ne aflăm într-un cerc vicios – un cerc vicios inevitabil, când o experienţă organică, primordială, eternă este întreruptă.

Cultura noastră contemporană constă în negarea şi desfiinţarea acestei experienţe; esenţa ei este negarea. Este o experienţă a negativismului, a revoltei şi a protestului. întregul concept al eliberării este unul negativ.

Ideea că „toţi oamenii sunt egali” este una dintre cele mai eronate idei apriori. Apoi urmează: „Toţi oamenii sunt liberi”, „Dragostea este întotdeauna pozitivă” (de aici, de exemplu, justificarea homosexualităţii), orice limitare este insuportabilă.

Câtă vreme creştinii înşişi acceptă toate aceste „principii”, câtă vreme acceptă cultura bazată pe aceste principii, nici un argument privind imposibilitatea femeilor de a deveni preoţi nu sună valabil. Par ipocrite şi înşelătoare. Dacă începem discuţia despre „egalitatea” abstractă, ireală, denaturată dintre bărbaţi şi femei, nici un argument nu este posibil. Trebuie să începem cu expunerea şi demascarea falsităţii acestui principiu, deoarece este o invenţie abstractă. întreaga cultură contemporană trebuie respinsă împreună cu premisele sale spirituale false şi chiar demonice. Există o falsitate profundă în principiul comparaţiei, care este punctul de plecare al principiului egalităţii.

Nu obţii nimic prin comparaţie -sursa invidiei (de ce el, şi nu eu?), a protestului {trebuie să fim egali) şi apoi a mâniei, a revoltei şi a divizării. De fapt, este genealogia diavolului. Nu este nimic pozitiv; totul este negativ, de la un capăt la altul. Deoarece comparaţia conduce, întotdeauna, cu o precizie matematică la experienţa şi cunoaşterea inegalităţii, ea duce, întotdeauna, la protest. Egalitatea este bazată pe negarea oricăror distincţii, dar pentru că ele există, dorinţa de egalitate ne cere să ne opunem acestora, să impunem egalitatea oamenilor şi, ce este şi mai rău, refuzarea acestor distincţii care sunt esenţa vieţii.

Persoana – bărbat sau femeie – care tânjeşte după egalitate este deja golită şi impersonală, deoarece o personalitate este alcătuită din ceea ce o distinge de ceilalţi şi nu din ceea ce o supune legii absurde a egalităţii.

Principiului demonic al comparaţiei, creştinismul îi opune dragostea. Esenţa iubirii este lipsa totală a „comparaţiei”. Egalitatea nu poate exista în această lume, deoarece lumea a fost creată din dragoste, iar nu din principii. Şi lumea însetează după dragoste, iar nu după egalitate.

Nimic – şi o ştim – nu ucide dragostea şi nu o înlocuieşte cu ură, precum o face egalitatea impusă lumii ca ţel şi valoare. Şi tocmai în dragoste, şi nimic altceva, îşi află rădăcina dualitatea omului ca femeie şi bărbat. Aceasta nu este o greşeală pe care umanitatea trebuie să o îndrepte prin „egalitate”, nu este o fisură sau o întâmplare – ea este prima şi cea mai ontologică expresie a vieţii.

Aici, realizarea personală se împlineşte în sacrificiul de sine, aici, se află biruinţa asupra „legii”, aici, dispare afirmarea de sine a bărbatului ca bărbat şi a femeii ca femeie şi aşa mai departe. Toate acestea înseamnă că nu există egalitate, ci doar o distincţie ontologică ce face posibilă dragostea, şi anume: unitate nu egalitate. Egalitatea presupune existenţa mai multor egali care nu formează niciodată o unitate, deoarece esenţa egalităţii constă tocmai în păstrarea. In unitate, distincţiile nu dispar, ci devin unitate, viaţă, creativitate. Bărbatul şi femeia sunt parte a naturii lumii, însă numai o fiinţă umană îi transformă în unitatea unei familii. Aversiunea culturii noastre faţă de familie se bazează pe faptul că familia este ultimul bastion de expunere a răului egalităţii.

Acest articol a fost publicat în Bărbat/Femeie, Familie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la De ce nu poate fi preot o femeie?

  1. Pingback: Greşeala majoră a omului modern « Pro(-)scris

  2. un calin - tm zice:

    Multumesc !

  3. Adriana zice:

    Daca este iubita, poate fi si preot. Daca trebuie mereu sa iubeasca numai ea, iata de ce nu poate, ca nu-i lasata. Cunosc femeie preot anglicana, si este o femeie deosebita.

  4. Andreas Stylianou zice:

    Scrie negru pe alb ca: „Nu se cuvine femeilor sa intre in altar” Laod. 44 dara-mite sa fie PREOT ar fi o blasfemie!

  5. Eugen zice:

    “Nu se cuvine femeilor sa intre in altar” Laod. 44

    Atunci calugaritele de ce intra in Sf.Altar?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s