Cea mai mare parte a pacienţilor care au căutat ajutorul meu, pentru că sufereau de depresii, aveau o mamă extrem de anxioasă, adesea depresivă, şi care îşi considera copilul ca proprietatea ei

LE DRAME DE L’ENFANT doué (The Drama of the gifted child)
Presses Universitaires de France, 2008
– fragmente –

DRAMA COPILULUI DOTAT – ALICE MILLER
Sursa: AICI

DEPRESIE ŞI GRANDIOZITATE
Destinul nevoilor copilului

Orice copil are nevoia legitimă de a fi văzut, înţeles, luat în serios şi respectat de mama sa. Pe durata primelor săptămâni, a primelor luni din existenţa sa, el are nevoie să poată dispune de ea, să facã uz de ea, să se reflecte în ea. Cea mai frumoasă ilustrare a acestei situaţii, o găsim în această imagine a lui Winnicot: mama priveşte bebeul pe care îl ţine în braţele ei, bebeul priveşte faţa mamei şi se regăseşte în ea… cu condiţia ca privirea mamei să fie cu adevărat pusă pe această mică fiinţă umană unică, fără apărare, şi nu pe ceea ce făureşte ea pentru el: propriile ei aşteptări, angoasele ei, visele ei pe care le proiectează asupra copilului. În acest ultim caz, copilul găseşte în faţa mamei sale nu propria imagine, ci pe cea a deznădejdii mamei. Şi el rămâne privat de oglindă şi o va căuta apoi zadarnic de-a lungul întregii sale vieţi.

Dezvoltarea sănătoasă

Pentru ca o femeie să-i poată da copilului ei ceea ce el are absolută nevoie pentru toată viaţa lui, este indispensabil ca ea să nu fie separată de nou-născutul ei. Secreţia hormonală care trezeşte şi îi „hrăneşte” instinctul ei matern se produce imediat după naştere şi se continuă în săptămânile următoare datorită intimităţii crescânde cu copilaşul ei. Dacă nou-născutul este separat de mama sa, ceea ce era până nu demult de regulă în aproape toate maternităţile şi se practică pe scară largă în lumea întreagă, din confort şi ignoranţă, marea şansă pentru mamă şi copil va fi ratată.

Bonding-ul (contact ocular şi corporal) dintre mamă şi nou-născutul ei le dă la amândoi sentimentul de a fi legaţi, de a fi una, care ar trebui la modul ideal, potrivit legilor naturii, să se instaureze încă de la concepţie şi să crească odată cu copilul. Acesta îi dă copilului sentimentul de siguranţă, sentimentul de a fi la adăpost  care îi sunt necesare pentru a putea avea încredere în mama sa. şi îi aduce mamei o siguranţă instinctivă, care o ajută să înţeleagă semnalele copilului şi să le răspundă. Această primă intimitate reciprocă nu poate fi prinsă(din nou, ajunsă din urmă), şi absenţa ei poate face multe lucruri imposibile.

Importanţa ştiinţifică a Bonding-ului nu a fost ştiinţific recunoscută decât foarte recent. Dar trebuie să sperăm că clinicile specializate nu vor fi singurele care să ţină seama de aceasta, şi că el se va răspândi şi în marile spitale generale, aşa încât în curând toate fiinţele umane să poată beneficia de aceasta. O femeie care a trăit Bonding-ul cu copilul ei va risca mai puţin să-l maltrateze şi va fi mai în măsură să-l protejeze de relele tratamente părinteşti.

Cu toate acestea, chiar şi o femeie care, în virtutea propriei ei istorii refulate, n-a putut să beneficieze de Bonding, va putea mai târziu să-l ajute pe copilul ei să atenueze această lipsă şi, prin urmare, ea sesizează importanţa unei bune relaţii afective. Ea va putea de asemenea să compenseze efectele unei naşteri dificile dacă nu le minimizează şi dacă înţelege că un copil grav traumatizat la începutul vieţii lui are nevoie de o enormă afecţiune şi atenţie pentru a surmonta frica pentru ce i s-a întâmplat.

Dacă un copil are şansa de a creşte lângă o mamă care îl reflectă, care este disponibilă, adică se pretează funcţiei de care depinde dezvoltarea copilului, acesta îşi poate făuri un sentiment de sine sănătos. În cazul optimal, această mamă îi oferă, odată cu înţelegerea nevoilor lui, un climat afectiv călduros. Cu toate acestea, chiar dacă nu este vorba de o femeie foarte afectuoasă, această dezvoltare rămâne posibilă, din moment ce ea nu o împiedică. De fapt copilul poate atunci să-şi procure de pe lângă alte persoane ceea ce îi lipseşte mamei sale. Diverse anchete arată prodigioasa capacitate a copiilor de a beneficia şi de cea mai mică fărâmitură de „hrană” afectivă, cea mai mică stimulare adusă de anturajul lui.

Prin „sentiment de sine sănătos” înţeleg totala certitudine că sentimentele şi dorinţele trăite aparţin propriului Sine. Nu este o certitudine raţionată – ea este acolo, la fel ca pulsul nostru, căruia nu-i acordăm nici o atenţie atât timp cât bate normal.

Din acest aspect spontan, foarte natural sentimentelor şi dorinţelor ei personale, fiinţa umană îşi extrage forţa ei interioară şi respectul de sine. Ea are dreptul să-şi trăiască emoţiile, să fie tristă, disperată sau să aibă nevoie de ajutor, fără să tremure că deranjează pe cineva. Ea are dreptul să-i fie frică atunci când se simte ameninţată, să se supere atunci când nu-şi poate satisface dorinţele. Ea ştie nu numai ceea ce nu vrea, ci şi ceea ce vrea şi să-şi permită să o exprime – indiferent dacă aceasta o face iubită sau detestată.

Tulburarea

Ce se întâmplă atunci când mama este incapabilă să-şi ajute copilul? Ce se întâmplă atunci când nu numai că este inaptă să ghicească nevoile copilului şi să le răspundă, dar ea însăşi este deziluzionată(nesatisfăcută)? Ea va căuta atunci, în mod inconştient, să-şi satisfacă nevoile lângă copilul ei. Ceea ce nu exclude instaurarea unei legături afective. Dar această relaţie, în care copilul este exploatat, este lipsită de componente vitale ca siguranţa că el poate conta pe mama sa, continuitatea, stabilitatea – şi mai ales aceasta nu-i oferă un spaţiu în care să-şi poată trăi sentimentele şi senzaţiile lui. El dezvoltă atunci ceva de care mama lui are nevoie, şi care, în această perioadă, îi va salva viaţa („iubirea” mamei sau a tatălui lui) dar va risca să-l împiedice, până la sfârşitul zilelor lui, să  fie el însuşi. Într-un asemenea caz, nevoile naturale ale copilului, corespunzătoare vârstei lui, nu pot fi integrate, ci sunt îndepărtate sau refulate. Mai târziu, acest individ va trăi în trecut. Fără să ştie.

Cea mai mare parte a pacienţilor care au căutat ajutorul meu, pentru că sufereau de depresii, aveau o mamă extrem de anxioasă, adesea depresivă, şi care îşi considera copilul (unic, sau, în multe cazuri, primul născut) ca proprietatea ei. Ceea ce această mamă nu a primit la vârsta ei fragedă, de la propria sa mamă, ea poate, în prezent, să găsească alături de copilul ei: el este la dispoziţia ei, acceptă să-i servească de ecou, să se lase controlat, este total centrat pe ea, nu o abandonează niciodată, îi acordă atenţie şi admiraţie. Dacă ea se simte debordată de nevoile copilului, dacă el îi cere prea mult( aşa cum făcea altădată mama ei), ea nu mai este fără apărare ca altădată, nu se mai lasă tiranizată, ea poate să-şi aduce copilul, de o manieră aşa încât să nu strige şi să nu o deranjeze. Ea poate în sfârşit să se facă tratată cu atenţie şi respect, să reclame această grijă pentru viaţa ei şi pentru sănătatea ei pe care părinţii nu i-au arătat-o niciodată.
[…]

Acest articol a fost publicat în Alice Miller, Copii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cea mai mare parte a pacienţilor care au căutat ajutorul meu, pentru că sufereau de depresii, aveau o mamă extrem de anxioasă, adesea depresivă, şi care îşi considera copilul ca proprietatea ei

  1. Ionut zice:

    Am ramas impresionat de cunostiintele exprimate aici si v-as fi recunoscator daca a-ti gasi o solutie si pentru prietena mea care mi-a spus ca ma iubeste dar nu poate continua relatia si nu intelegeam de ce. Acest lucru s-a intamplat exact cand mama sa a venit din Italia, fiind plecata de 6 ani. Citind aici mi-am dat seama de tot.
    In plus pe noi ne mai desparte o distanta de aproximativ 500 km, dar gasisem o solutie si pentru asta, pana sa soseasca mama sa.
    Va rog din tot sufletul daca puteti sa faceti ceva, sa ma contactati la adresa si sa discutam in ce conditii puteti sa o faceti.
    Va multumesc anticipat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s