Că nu s-a zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat

Ioan Gura de Aur 04

„Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei Întâi către Corinteni „

Sf. Ioan Hrisostom

Editura Sofia
Bucureşti
2005

„Că nu s-a zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat” (I Cor. 11, 9).

Iată aici a doua întâietate a bărbatului, sau mai bine zis, şi a treia, şi a patra, întâia, că Hristos este capul nostru al bărbaţilor, iar noi cap femeii; a doua, că noi suntem slava lui Dumnezeu, iar femeia este slava noastră; a treia, că nu noi suntem din femeie, ci femeia din noi; a patra, că nu noi suntem făcuţi pentru femeie, ci femeia pentru noi. „Pentru aceea datoare este femeia a avea învelitoare pre cap” (I Cor. 11, 10). Pentru aceea, zice. Pentru ce anume, spune-mi? «Pentru toate cele ce am vorbit până acum, zice, şi mai bine zicând, nu numai pentru acelea, ci şi „pentru îngeri”, că dacă poate dispreţuieşti pe bărbat, cel puţin de îngeri te vei sfii». Aşadar, a se acoperi este semn al supunerii şi al stăpânirii. Deci apostolul pregăteşte pe femeie de a căuta în jos, de a se sfii şi de a-şi ţine însuşirea sa femeiască. însuşirea şi cinstea celui stăpânit este de a rămâne în supunere. Bărbatul nu este silit a face aceasta, fiindcă el este icoana Stăpânului, pe când femeia cu drept cuvânt trebuie a face aşa. Acum tu gândeşte-te la mărimea nelegiuirii când, fiind cinstit de Dumnezeu cu atâta putere, tu te necinsteşti pe sineţi, răpind îmbrăcămintea femeii. Faci acelaşi lucru ca şi cum, având diademă pe cap, tu ai azvârli-o şi în locul ei ţi-ai pune un acoperământ de rob pe cap.

„Însă nici bărbatul fără femeie, nici femeia fără bărbat, întru Domnul” (I Cor. 11, 11). Fiindcă a dat până acum bărbatului multă întâietate, spunând că femeia este dintr-însul, că este pentru dânsul, şi sub dânsul, apoi ca nu cumva şi bărbaţii să se îngâmfe mai mult decât trebuie, şi nici pe ele să nu le înjosească peste măsură, priveşte cum adaogă îndată îndreptarea, zicând: „Nici bărbatul fără femeie, nici femeia fără bărbat, întru Domnul.” «Nu cerceta numai pe cele dinainte, zice, şi nici numai întâia făurire, ci dacă vei căuta la cele de după aceasta, fiecare dintr-înşii (bărbat şi femeie) este pricina celuilalt, sau mai drept vorbind, nu unul este pricina celuilalt, ci Dumnezeu este pricina tuturor». Pentru aceea zice: „Nici bărbatul fără, femeie, nici femeia fără bărbat, întru Domnul.”

„Că precum este femeia din bărbat, aşa şi bărbatul prin femeie” (I Cor. 11, 12). Nu a zis că este din femeie, ci iarăşi „din bărbat”, fiindcă aceasta rămâne încă neştirbită la bărbat. Insă aceste isprăvi nu sunt ale bărbatului, ci ale lui Dumnezeu, pentru care a şi adăogat: „şi toate de la Dumnezeu.” Deci dacă toate sunt de la Dumnezeu, apoi atunci el porunceşte acestea şi, prin urmare, tu supune-te şi nu grăi împotrivă.

Acest articol a fost publicat în Bărbat/Femeie, Sf.Ioan Gură de Aur. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s