Iar dacă nu-ţi pui soţul în fruntea listei de priorităţi, din păcate totul se întoarce împotriva ta

cum-sa-ti-ingrijesti-sotul_drlaura-schlessinger-mare

Din „CUM SĂ-ŢI ÎNGRIJEŞTI SOŢUL”
Dr. Laura Schlessinger
Editura Curtea Veche
Pagina 58

Trebuie să repet că, uneori, domeniul de interes al unei soţii devine atât de acaparat de obligaţiile legate de familia ei, încât pierde din vedere nevoile soţului şi obligaţiile pe care le are faţă de acesta.

O idee fundamentală pe care o împărtăşeşte marea majoritate a femeilor căsătorite este aceea că soţii trebuie să le slujească şi că orice dorinţă a acestora este insensibilă şi egoistă.

Când le spun ascultătoarelor că au diverse obligaţii faţă de soţii lor, în general, apar două reacţii: prima este de surprindere, a doua, de mânie în faţa , oprimării resimţite.

Gândiţi-vă o clipă: câte reviste pentru femei vorbesc despre obligaţiile femeilor faţă de bărbaţii şi copiii lor? Prea puţine. Articolul de fond tratează problema binemeritatei libertăţi: creşă în loc de îngrijirea copiilor, sex în afara căsătoriei în loc de mariaj, legături amoroase în loc de fidelitate, copii cu un singur părinte în loc de un cămin cu doi părinţi — toate acestea sunt considerate a fi îndreptăţite în cazul femeilor.

Multe tinere sunt rodul unor divorţuri sau al unor familii care n-au mai apucat să se închege, au fost ne¬glijate de cariera mamei, îndoctrinate de tot felul de teorii feministe, înconjurate de o cultură care glorifică recompensa egoistă în locul sacrificiului.

Nu e de mirare că multe dintre ele sunt „surprinse” să audă că au obligaţii faţă de soţi sau copii şi sunt uimite de recompensa care decurge de aici. Tocmai pentru ele este necesară această carte.

Multe femei îşi asumă povara unor obligaţii faţă de tot felul de membri ai familiei şi de prieteni, fără a se mai simţi oprimate sau supărate.

Multe soţii le permit unor prieteni sau rude care au o influenţă distructivă să le viziteze sau să se mute în casele lor, în pofida dorinţei soţilor, pentru că au decis că această faptă bună trebuie făcută, şi apoi — surpriză! — nu mai au timp pentru parteneri.

O ascultătoare, Karen, a făcut asta de nenumărate ori. A fost căsătorită timp de şase ani şi are un băiat de aproa¬pe doi ani. La scurt timp după ce a rămas însărcinată, mama ei s-a îmbolnăvit de cancer şi s-a mutat cu ei.

Când s-a născut copilul, starea de sănătate a mamei a început să fie din ce în ce mai proastă, iar Karen s-a considerat răspunzătoare de îngrijirea amândurora. S-a gândit, pro¬babil, că soţul ei putea avea grijă de el şi singur.

Apoi, într-o zi, l-a surprins uitându-se la nişte foto¬grafii porno pe internet şi s-a decis că a venit timpul să-l părăsească. Şi-a luat fiul şi mama şi s-a mutat cu surorile ei mai mari. După ce mama ei a murit, Karen a continuat să locuiască împreună cu surorile ei.

Peste doi ani, soţul ei şi-a manifestat regretul de a se fi uitat la fotografiile acelea şi a dorit să formeze din nou o familie. Karen şi-a exprimat dragostea faţă de el, dar, deşi considera că locul copilului era alături de tată, a mai apărut o problemă, serviciul acestuia, undeva în California, aşa că s-a decis să rămână pe Coasta de Est alături de surorile ei.

DR. LAURA: Dar tu ai mereu aceeaşi problemă, Karen. E vorba mereu numai de tine: copilul tău, mama ta, unde vrei tu să fii, cum te simţi tu. Pare să nu fie niciodată vorba de faptul că eşti soţia cuiva.

KAREN: Aşa e.

DR. LAURA: Sunt surprinsă că eşti de acord cu mine. Totuşi, asta nu e o atitudine de femeie măritată. De regulă, femeile presupun că, odată ce s-au căsătorit, au atâtea treburi pe cap, încât el trebuie să fie cumin¬te şi să accepte. Oare de ce se întâmplă aşa?

KAREN: Nu ştiu.

DR. LAURA: Trebuie să te muţi acolo unde se află soţul tău; el este întreţinătorul familiei. Nu ţi-e destul de clar? Cred că nu.

KAREN: Da, dar el zice că e dispus să vină aici şi să-şi caute o slujbă.

DR. LAURA: El are o slujbă. Nu cred că o să-i ceri să renunţe la siguranţă pentru nesiguranţă, încercând să caute un serviciu. De fapt, e timpul să-ţi părăseşti familia în care te-ai născut. Când te-ai măritat, ţi-ai întemeiat o familie a ta. Eşti înconjurată de surori mai mari necăsătorite, fără obligaţii, există asistenţă medicală, aziluri, dar tu le-ai luat locul şi ţi-ai abandonat soţul.

Dar dacă ar fi făcut el toate astea? Dacă ar fi fost interesat numai de copil, de mama lui, de familia în care s-a născut, de locul în care ar fi vrut să trăiască, de faptul că era epuizat, frustrat… şi te-ar fi ignorat cu desăvârşire? Ai fi simţit că nu ai niciun rost, că nu e loc şi pentru tine în viaţa lui.

KAREN: Exact. Aşa se simte el.

DR. LAURA: Şi cum de ţi s-a părut că un asemenea comportament e acceptabil?

KAREN: Nu ştiu.

De fapt, ştia, dar nu-şi dăduse seama până când nu i-am arătat cum stăteau lucrurile. A reieşit că în familia ei nu existase niciun bărbat — tată, soţi ai surorilor mai mari, cineva implicat în viaţa lor în copilăria şi adolescenţa ei. Mama şi surorile erau divorţate. Din moment ce bărbaţii nu erau o problemă, nici soţul ei nu fusese… până acum.

DR. LAURA: Bine, ştii ce? Cred că toate surorile tale se simt mizerabil şi au serioase probleme emoţionale.

KAREN: Da, aşa e.

DR. LAURA: Vrei să fii şi tu ca ele? Sau vrei să fii o femeie măritată fericită, cu un copil care se dezvoltă frumos?

KAREN: Da, sigur că vreau să fiu o femeie măritată fericită.

DR. LAURA: Atunci, du-te la soţul tău şi fă-1 să se simtă important. Sună-l chiar azi. Spune-i că-l iubeşti şi că băiatul vostru are nevoie de el. Spune-i că veniţi.

Karen mi-a explicat că principala ei problemă consta în faptul că se simţea obligată faţă de surorile ei şi că nu ştia cum să scape de asta.

I-am reamintit că, pentru o femeie căsătorită, soţul şi copiii se află în fruntea listei de priorităţi. I-am mai spus că familia ei era „bolnavă”, pentru că niciuna dintre surorile ei nu reuşise să men¬ţină o relaţie funcţională cu un bărbat şi că erau foarte mulţumite să-i submineze şi ei căsătoria.

În acest moment, a înţeles.

Adevărul e că viaţa e scurtă şi că există atâtea lucruri care ne solicită energia. Trebuie să alegem.

Iar dacă nu-ţi pui soţul în fruntea listei de priorităţi, din păcate totul se întoarce împotriva ta.

Acest articol a fost publicat în Soţ/Soţie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Iar dacă nu-ţi pui soţul în fruntea listei de priorităţi, din păcate totul se întoarce împotriva ta

  1. iulica zice:

    mi se face efectiv greata.

  2. Iulian zice:

    Go lesby..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s