NICOLAE STEINHARDT: Fragment din „Călătoria unui fiu risipitor”

78y235c

Din “Călătoria unui fiu risipitor”
NICOLAE STEINHARDT
Editura Adonai
Pagina 74

X

„Jules Romains şi soţia lui la masă”

„Jules Romains şi soţia lui la masă”. Piesă mistică în patru tablouri.

Persoanele:

Jules Romains (50 de ani)
Îngerul  lui păzitor
Doamna Faringoule (42 de ani)
Jupâneasa (personaj mut).

Scena I

Sufrageria soţilor Romains. E ora opt seara. Odaia e de mă¬rime mijlocie, cu tapet verde, confortabil mobilată. în mijloc: masa pusă şi mâncarea servită. Pe deasupra o lampă cu un abajur de culoarea tapetului. în stânga e o măsuţă cu un aparat de radio; se aude muzică. E iarnă (se aude afară viforul; ferestrele sunt în dreapta, perdelele mari de ştofă în culori sunt trase).

Soţii Romains stau la masă. Când se ridică cortina, jupâ¬neasa a pus o farfurie pe masă şi iese pe uşa din stânga (lângă aparatul de radio).

Doamna Faringoule (care serveşte) îti mai dau cartofi? Putini.

Jules Romains Da… Sunt foarte buni. Cu ce sunt? Asa cu ouă?…

Doamna Faringoule Budincă de cartofi. Numai ouă, smântână, unt si cartofi. Poti sa mănânci oricât.

Jules Romains (mănâncă) Ce muzică frumoasă.

Doamna Faringoule Ce e? (însoţeşte câteva clipe muzica cu braţele ritmând).

Jules Romains Trebuie să fie Califul din Bagdag sau aşa ceva…

Doamna Faringoule Să-ţi dau şuncă (Jules Romains întinde farfuria. Ea îi dă).

Jules Romains Destul. Mersi.

Doamna Faringoule Puţin muştar?

Jules Romains Mai bine dă-mi untul.

Doamna Faringoule (îi dă untul). Ce spui ce frig e?

Jules Romains (îşi unge unt pe o bucată de franzelă) Grozav… Pe unde ai mai fost azi… povesteşte-mi şi mie, ştii că-mi place…

Doamna Faringoule (mâncând) M-am dus pe la cinci la băcănie să cumpăr… Are lucrurile cele mai bune şi de acolo m-am dus s-o văd pe… (observă că Jules Romains nu e atent). Te gândeşti la ceva, Louis?

Jules Romains (după o clipă de tăcere) Ce? (surâde). Sunt aşa de mulţumit…

Doamna Faringoule Ce facem diseară? Mergem la cinema?

Jules Romains E vreun film frumos? Hm! Ce bine…

Doamna Faringoule Hai să mergem să vedem…………

Jules Romains (se gândeşte) Mai bine nu. As vrea să scriu…..

Doamna Faringoule Bine. Cum ai tu plăcere, aşa să faci.

Jules Romains (Tace. Apoi, punând şervetul pe masă) Destul. Mulţumesc. Mă duc să scriu o capo-d’operă.

Doamna Faringoule Foarte bine. Eu stau aici şi lucrez (Privind către radio). Te deranjează muzica?

Jules Romains (o sărută, apoi iese pe dreapta) Deloc.

Scena II

Un coridor mic de formă pătrată (între sufragerie şi odaia de lucru a lui Jules Romains). E întuneric: se aude muzica din sufragerie.

Jules Romains (singur, se opreşte) Mă simt atât de fericit. E iarnă afară şi aici e bine. Am masa de lucru si lumina. Mă stiu în seara asta aici, într-un mare oras al luminii… Şi împrejur atâtea lucruri… Atâtea oraşe şi oameni şi fapte şi întâmplări… Toate în jurul meu; pulsează şi le simt atât de bine, atât de intens, de intens… (iese către dreapta).

Scena III

Biroul lui Jules Romains. E o odaie mai mult lungă decât lată. în dreapta fereastra. în stânga paralel cu zidul o masă mare de lucru. în faţa mesei un fotoliu. O lampă pe birou e aprinsă.

Jules Romains (intră, se aşează la birou şi începe să scrie o capo-d’operă).

Scena IV (şi ultima) (Acelaş decor, după un ceas). Jules Romains e tot pe fotoliu. A scris ultimile rânduri ale unei pagini. Apoi, obosit probabil, a lăsat tocul din mână, s-a aplecat pe masă şi a pus capul în palmă si a adormit. Se aude încă muzica transmisă de aparatul de radio din sufragerie.

Jules Romains (pe fotoliul lui, culcat) si Îngerul  lui păzitor stă la dreapta lui din momentul în care s-a simţit obosit, şi-i veghează odihna. Uşa din fund se deschide încet şi intră Doamna Faringoule. întâi, nu vede ce face soţul ei. apoi surâde şi se apropie de el. Ea se află la stânga fotoliului.

Jules Romains (a auzit probabil zgomotul), se deşteaptă. Nu-şi dă bine seama că a dormit, dar se simte odihnit. Surâde văzându-şi soţia. Cu mâna lui stângă mângâie mâna cu care ea se reazimă de birou. Ea a pus celălalt braţ al ei pe umărul lui.

în dreapta Îngerul  păzitor, cu aripile desfăşurate, surâde şi el, mulţumit.

Pe când Jules Romains îşi ridică privirea către soţia lui zâmbindu-i, Îngerul  se retrage încet către fereastră, pe când cortina cade.

Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s