Iubirea ca manifestare bolnăvicioasă

din „Te cunoşti pe tine însuţi? – Viata duhovnicească şi problemele psihologice”
de Arhim. SIMEON Kralopoulos
Editura Bizantină Bucureşti

Omilia a IV-a

Iubirea ca manifestare bolnăvicioasă

Vorbim despre omul acela care, într-un fel, chiar şi atunci când pare un bun creştin, este contaminat de acea boală care-l face să caute apro¬barea celorlalţi, aprecierea lor, liniştea lui depinzând de ceilalţi, de poziţia pe care o iau ceilalţi faţă de el.

Merită astăzi să spunem câteva cuvinte despre iubirea la acest om.

Ce caută, de fapt, cel care nutreşte iubire
bolnăvicioasă pentru oameni

Aceşti oameni bolnavi – şi permiteţi-mi să spun încă o dată, nu puţini oameni sunt loviţi de această boală – au multă iubire pentru semenii lor. Desigur, nu numai ei consideră că se ocupă cu lucruri cuvioase, sfinte, foarte importante, ci şi cei din jurul lor. Când îi văd şi-i urmăresc, îi admiră. în fapt, iubirea aceasta, care devine pentru ei o obsesie, este infectă, bolnăvicioasă.

Iubirea în sine rămâne peste veacuri. însă, iubirea pe care o au şi o manifestă aceşti oameni este o trăire bolnă¬vicioasă, o manifestare bolnăvicioasă, o activitate bolnăvicioasă. Sunt oameni care caută mângâiere de la ceilalţi, care caută aprobare de la ceilalţi.

Sunt oameni care depind mult de bunăvoinţa celorlalţi, de atitudinea bună a celorlalţi, sunt   oameni care caută această iubire a celorlalţi, pentru că altfel nu pot sta pe picioarele lor, nu pot nici măcar trăi.

De aceea, în final, ajung într-un punct în care vorbesc doar despre iubire, caută doar iubirea, proslăvesc doar iubirea, cu riscul de a crede atât ei cât şi ceilalţi, că şi-au găsit drumul lor. Indiferent dacă ei, cei care caută şi vorbesc doar despre iubire, nu sunt fericiţi, nu sunt bucuroşi, nu au pace şi trăiesc un stres continuu, trăiesc un gol continuu care niciodată nu se umple, trăiesc într-o căutare continuă, care niciodată nu se împlineşte.

Aşadar, starea aceasta este o stare bolnăvi¬cioasă. Unei persoane nevrotice, cum o numesc psihologii, îi convine foarte mult acest lucru; adică, să vorbească într-un asemenea mod despre iubire, să caute într-un asemenea mod iubirea şi să ridice în slăvi această iubire. îi convine foarte mult, serveşte stărilor conflictuale şi bolnăvicioase pe care le are în el. Pe un astfel de individ iubirea îl serveşte pentru că va plăcea celorlalţi – lucru pe care îl caută foarte mult, îl năzuieşte foarte mult – şi pentru că, totodată, simte că se impune în faţa lor.

Dacă aveţi curaj, faceţi o cercetare a sinelui propriu sau a persoanelor apropiate. Veţi vedea că mulţi dintre cei care urcă şi coboară scări, dintre cei care intră şi ies din case, dintre cei care aleargă cu iubirea pe buze şi care sunt gata să se topească de această iubire, mulţi dintre aceştia ard şi se topesc de iubire cu scopul îndepărtat, pe de o parte, de a plăcea celorlalţi şi a-şi asigura în felul acesta bunăvoinţa şi sprijinul lor, iar, pe de altă parte, de a se mândri că reuşesc să se impună în faţa celorlalţi. Un astfel de om, atunci când ajută pe un altul aflat în nevoi, când ajută un infirm, simte că acela este neputincios, iar el superior.

Se serveşte, aşadar, foarte mult de iubire, întrucât reuşeşte să placă, lucru pe care-l caută cu insistenţă, de care are nevoie şi prin care reuşeşte să se impună. Simte mare nevoie să se impună, caută aceasta foarte mult, şi nu poate rezista să fie mai jos decât ceilalţi.

Desigur, cineva se supune, depinde, se umi¬leşte propriu-zis în faţa celorlalţi, dar face aceasta ca să nu piardă iubirea, ca să nu piardă mângâierea. Pe de altă parte însă, trebuie să găsească şi oameni între care să se simtă superior, să-i stăpânească, să se impună în faţa lor şi cărora să le poată spune „faceţi asta, faceţi aceea”, ca să-i umilească şi să audă din partea lor mulţumiri.

Prin felul în care-şi manifestă iubirea simte nevoia să fie pe locul doi. Niciodată un asemenea om nu poate fi pe locul întâi, nu poate fi conducător, căpetenie. Nu-şi poate asuma întreaga răspundere pentru anumite fapte, pentru anumite manifestări, pentru anumite acţiuni. Simte nevoia să fie pe locul doi şi un altul să preia responsabilitătile sale.

Pe de o parte, vrea să fie pe locul doi, însă, pe de altă parte, vrea să fie şi pe locul întâi. Prin iubirea despre care am vorbit izbuteşte acest lucru, aşa încât ceilalţi, pe care-i serveşte, de care se îngrijeşte, de la care caută iubire, cărora le dăruieşte iubire, sunt consideraţi mai presus de el, şi el se plasează pe locul al doilea. Simte, totodată, – şi în felul acesta este mândru de sine – că este şi mai presus. Este cel care a înţeles viaţa, este cel care şi-a aflat calea, este cel care a cuprins totul şi a găsit totul în iubire şi care le izbuteşte pe toate

Iubire şi duşmănie o combinaţie ciudată

Sunt oameni care, deşi caută pretutindeni iubirea, caută mângâierea, caută bunăvoinţa, au în ei dispoziţii agresive, duşmănoase, au în ei impulsul de a-l distruge pe celălalt. Aceste dispoziţii agresive, duşmănoase le înăbuşă, le ascund înlăuntrul lor şi nici măcar ei nu vor să ştie că există. Dacă iese la suprafaţă atitudinea duşmă¬noasă, pierd mângâierea celorlalţi, pierd iubirea şi aprobarea pe care le aşteaptă de la ceilalţi. De aceea, ascund înlăuntrul lor aceste stări.

Prin urmare, aceste dispoziţii şi stări agresive există înăbuşite înlăuntru şi vor să iasă afară. îşi cer şi ele drepturile. Prin faptul că vorbesc despre iubire, că ridică în slăvi iubirea, că au ca ideal iubirea, desigur, iubirea bolnăvicioasă, împacă, oarecum, şi dispoziţiile agresive pe care le au. Dacă nu pe faţă, sigur în ascuns, ei îi condamnă pe toţi, îi osândesc pe toţi şi cred că toţi oamenii acţionează greşit, că nu şi-au găsit drumul lor. Cred că cel mai înalt ideal este iubirea, că totul este iubire şi, sprijiniţi pe aceasta – pe care chiar aşa o cred – cu multă lejeritate, cu multă uşurinţă, fără să-şi dea seama, îi condamnă pe ceilalţi şi-i osândesc pentru faptul că nu au găsit ceea ce au găsit ei, nu au înţeles ceea ce au înţeles ei, nu au lucrat la idealul înalt la care au lucrat ei.

Reuşesc, aşadar, ca şi stările agresive să le satisfacă în felul acesta. Le hrănesc vorbind despre   iubire, aşează ca ideal iubirea, iubire care este ca o fantomă. Când dorm şi când sunt treji îi preocupă iubirea. Suferă, aşadar, de o psihoză a iubirii, a iubirii bolnăvicioase nu a celei sănătoase.

însă, aceasta nu este terapie, asta este aran¬jare. Consecinţele generate de aceste conflicte interioare, de aceste înăbuşiri, care creează această stare bolnavă, continuă să existe. Aşadar, continuă să existe aceste consecinţe, aceste rezultate şi, în cele din urmă, omul nu găseşte liniştea pe care o caută, cu toate că are în faţa lui ca o fantomă „iubirea”, cu toate că, crede, este singurul om care a găsit adevărul, singurul om care lucrează corect.

Pe de altă parte, vrând-nevrând, fie că-şi dă seama fie că nu, trăieşte această dramă, trăieşte acest gol, trăieşte această stare urâtă pe care o creează conflictele interioare.

Foarte multe persoane sunt cuprinse de setea de iubire, caută această iubire bolnăvicioasă, această iubire falsă în relaţiile trecătoare pe care le făuresc. Alţii, desigur manifestă, caută şi cultivă această iubire în alte direcţii. Câte sărmane suflete caută tovărăşie, astăzi într-un fel, mâine în altul! întrucât, consideră ideală această iubire bolnăvi¬cioasă caută să umple, în acest mod, golul din suflet, să găsească pacea, să găsească liniştea.

Este, însă, imposibil. Este absolut imposibil.

Nu cumva sunt şi eu victima stărilor bolnăvicioase?

Ceea ce este foarte grav la aceşti oameni, nu este faptul că se află în această stare, ci că nu-şi dau seama de ea.

Este aproape imposibil să-şi dea seama. Se întâmplă doar dacă cineva începe cu un „nu cumva”, – „Nu cumva greşesc? Nu cumva n-am înţeles bine? Nu cumva nu acţionez corect?” – şi găseşte şi pe cineva care să-l ajute.

Altfel, este aproape imposibil să bănuiască că iubirea pe care o caută, că iubirea pe care au ridicat-o în slăvi, pe care au transformat-o în fantomă şi ideal, nu este iubire autentică, nu este iubire adevărată, ci o stare bolnăvicioasă ai cărei victime sunt şi ei. Nu pot înţelege şi, prin urmare, nu se pot strădui să vadă lucrurile dintr-o altă perspectivă.

De asemenea, în beţia iubirii făurite în mintea lor şi în lumea lor sentimentală, nu pot bănui că înlăuntrul lor se cuibăreşte şi multă ură, şi multă duşmănie, şi multă agresivitate, şi multă sălbăticie şi răutate. Nu pot bănui aceasta.

Să nu îndrăznească cineva să le spună aşa ceva; e ca şi cum ar lovi şarpele peste coadă. Ştiţi că, dacă cineva loveşte şarpele peste coadă, şarpele îl va ucide. Aşadar, atunci când cineva îndrăzneşte să scoată la iveală şi aceste lucruri care există în adâncul sufletului lor, e ca şi cum ar lovi şarpele peste coadă. Vor răstălmăci, se vor înfuria, fireşte, fără să-şi dea seama, vor reacţiona în consecinţă, ca să-l facă pe acela să tacă, ca să-l facă să-şi schimbe părerea. Astfel, răul rămâne cuibărit înlăuntru.

De aceea, cel care vrea, cu adevărat, ca înlăuntrul lui să se făurească viaţa autentică, să   devină om adevărat, om al lui Dumnezeu, trebuie să înceapă, cred, de aici:

„Nu cumva nu le văd  bine? Nu cumva nu gândesc bine? Nu cumva mă abat? Nu cumva nu acţionez corect? Nu cumva   sunt victima stărilor bolnave, a trăirilor bolnăvicioase înăbuşite şi toate acestea mă poartă de colo-colo, stăpânesc lăuntrul meu şi, în cele din urmă, în loc să devin om autentic, în loc să devin fiu al lui Dumnezeu, devin victima tuturor acestora, devin victima nimicirii, victima haosului?”.

De aici să înceapă cineva şi, cred, cu ajutorul lui Dumnezeu, se va elibera negreşit.

în societatea de astăzi, printre creştini, avem convingerea că răul este mai puternic decât binele. Teoretic, desigur, putem crede că Dumnezeu este mai puternic decât diavolul, că virtutea, harul lui Dumnezeu, sunt mai puternice decât răutatea, păcatul. Teoretic putem crede, însă practic nu. Răul a pătruns în însăşi fiinţa noastră, şi ne întrebăm: „Oare, există şi puterile binelui?”

Este nevoie, aşadar, mai ales în vremea aceasta, când străbatem Postul Mare şi înaintăm spre Săptămâna Mare şi spre Înviere, este nevoie să credem, că Dumnezeu este puternic, căci „Unde s-a înmulţit păcatul a prisosit harul” [Romani 5, 20]. Adică, astăzi, când lucrurile sunt atât de urâte, şi în afara noastră şi în jurul nostru dar şi înlăuntrul nostru, Dumnezeu va dărui har cu prisosinţă, Dumnezeu are puterea de a elibera fiecare om şi de a-l face aşa cum îl vrea El.

Acest articol a fost publicat în Iubire. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Iubirea ca manifestare bolnăvicioasă

  1. Sorina Dascalu zice:

    Kraiopoulos, nu Kralopoulos.
    Vreau sa precizez doar ca „bolnavicios” inseamna vulnerabil la boala, care se poate imbolnavi mai usor si mai des decit majoritatea, iar bolnav, care deja s-a imbolnavit, reprezinta o „actualizare” a posibilitatii de a se imbolnavi. Conteaza aceasta diferenta atunci cind traducem si adaptam un text – fiindca una este, in „practica” de care se aminteste spre finalul postarii, sa avem in fata o persoana aflata intr-o stare patologica, una chiar extrema uneori, si alta sa fie doar o persoana cu risc crescut de a se imbolnavi. Si modalitatile de interventie sint altele, si sansele reusitei terapiei sint diferite.
    Apoi, un nevrotic nu este totuna cu un psihotic. Nu este recomandat sa „jonglam” astfel cu termeni care, in psihologie si psihiatrie, au acceptiuni clar delimitate. Daca scriem din alta perspectiva si nu cunoastem corect acesti termeni, mai bine nu-i folosim.
    Si sint numai doua exemple!
    Poate parea deseori neimportanta forma in care ne imbracam ideile si convingerile, insa in cazul de fata cred ca este necesar sa avem mare grija la cuvintele folosite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s