Figura mamei

din „Copilul meu aproape adolescent”
de Evi Crotti
Editura ALL

Figura mamei
Mama care hrăneşte: o legătură de iubire care durează toată viaţa

Experienţa de zi cu zi atestă intensitatea iubirii pe care un copil o nutreşte pentru mama sa. Prima satisfacţie încercată şi căutată în mod repetat de către nou-născut este legată de primirea hranei. Pulsiunea sexuală, concentrată în primele luni de viaţă în zona orală, este orientată către sânul mamei. Mult timp, chiar şi după înţărcare, copilul va căuta mii de soluţii pentru a înlocui căldura acestei relaţii originare pe care a pierdut-o.

Pentru ca o astfel de iubire să fie productivă şi să permită o dezvoltare sănătoasă a copilului, trebuia ca mama să fie pregătită să urmărească schimbările pe care creşterea evolutivă le impune. Momentele de separare, vizibile încă din primele luni, când copilul începe să perceapă ce este în jur, constituie demararea unui proces de cucerire a individualităţii care nu se va mai opri niciodată. Va urma, de fapt, o nevoie permanentă de apropiere şi de participare: pentru a se simţi în siguranţă, copiii vor avea întotdeauna nevoie de protecţia maternă şi de sentimentul că sunt iubiţi de mama lor, dar vor resimţi şi necesitatea autonomiei, pentru a putea intra în relaţie cu lumea şi a experimenta un nou mod de a iubi, descoperind întâlnirea cu celălalt sex. O mamă trebuie, prin urmare, să se „îmbolnăvească de iubire” în primele luni şi în primii ani de viaţă ai copiilor săi, pentru a se vindeca apoi, de fiecare dată, la nivel emoţional şi a favoriza acea detaşare atât de importantă pentru creşterea lor. O mamă care îşi „îndoapă” copilul este o mamă care îl face „obez”, lăsându-l să trăiască într-un fel de simbioză cu ea, situaţie care împiedică desfăşurarea emoţională a creşterii.

Mama Terra, care este, simbolic, asimilată figurii materne, poate fi o bună sursă de hrană sau, invers, o devoratoare care nu-şi cruţă nici chiar obiectul iubirii. Anumite semne ale libidoului sunt deturnate de o iubire hiperprotectoare şi aceasta se transformă în identificarea şi în impunerea modelului până când se contopeşte cu el. Influenţa exercitată de grupul tinerilor de vârstă apropiată va fi aceea care pune în discuţie raportul dintre copil şi mama sa. Iată de ce prieteniile sunt atât de importante în viaţa adolescentului. Toate aceste transformări o obligă pe mamă să-şi adapteze permanent propria legătură cu copiii, asigurându-le în acest fel elementele necesare pentru a-şi construi independenţa de care au atâta nevoie pentru a creşte.

Cei mai mulţi dintre tinerii de astăzi sunt pregătiţi din punct de vedere intelectual, dar au devenit foarte fragili din punct de vedere emoţional. Pentru că nu au fost ajutaţi să-şi asume responsabilităţile care ar fi trebuit să le revină, recurg la mamă pentru o protecţie permanentă şi o îngrijire continuă, devenind prin aceasta dependenţi şi obligaţi moral. Sigur, nu este uşor pentru o femeie care a născut un copil să facă o distincţie totală între afecţiune şi simţul posesiei; cu toate acestea, iubirea n-ar trebui să se teamă de separare, în timp ce nevoia de posesie îi reţine pe copii ca într-o menghină şi provoacă gelozia maternă atunci ei îşi exprimă dorinţele de libertate şi de independenţă. Rolul matern presupune şi capacitatea de a-i pregăti pe copii să creadă în propriile valori şi să-şi trăiască din plin propriile experienţe, consolidându-le astfel iubirea pentru cea care le-a dat viaţă.

Un asemenea sentiment nu poate fi înlocuit de nimic, chiar dacă, în mod necesar, raportul dintre mamă şi copii se schimbă pe măsura trecerii anilor.

Raportul cu fiul

O mamă care continuă să-l „cocoloşească” prea mult pe copilul său este un personaj invadent şi sfârşeşte prin a deveni un adevărat coşmar. Sentimentele posesive îi fac pe copii atât de dependenţi încât ei trăiesc aproape într-o simbioză cu mama. Dacă tânărul nu reuşeşte să se dezmeticească şi să se elibereze la timp, un asemenea ataşament emoţional îi poate produce un fel de amorţeală care îl face să uite de orice motivaţie.

Astăzi se întâmplă de foarte multe ori ca legătura cu mama să se consolideze ca urmare a despărţirii părinţilor. Asistăm deseori, în interiorul familiilor destrămate, la fenomenul preluării de către fiu a sarcinilor care reveneau cândva soţului. Simţindu-se singură şi/sau părăsită, mama îşi găseşte în fiul său compensaţia golului afectiv în care se află şi deseori are tendinţa de a-l lega de ea printr-un raport în doi exagerat de intim. Această legătură, care, în aparenţă, pare mulţumitoare pentru amândoi, va duce, pe măsura trecerii timpului, la ură şi la revoltă din partea fiului care nu va reuşi să scape definitiv de mama sa, devenind astfel un frustrat incapabil să iubească o altă femeie.

O mamă care se comportă astfel confundă iubirea cu posesia, privându-l pe fiul său de darul legitim al unei adevărate iubiri. La rândul său, băiatul, nefiind iubit cu adevărat, nu va şti să iubească fără a primi ceva în schimb. Se va produce un fel de spirală care va putea provoca noi despărţiri în viaţa adultă a tânărului care va reconstitui în mod inconştient experienţele trecutului, reproducând în căsătoria sa un model incorect de relaţie cu personajul feminin de referinţă afectivă.

Acest articol a fost publicat în Copii, Mama. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s