Nimic nu-i mai de cinste decât iubirea, nici în cer, nici pe pământ

Din „Studii Teologice”, Nr. 2/2007, pp. 105-119
DIN SFINŢII PĂRINŢI AI BISERICII

Sf. Ioan Gură de Aur

III. Despre iubire

Traducere după textul grecesc din PG 62, 769-772, de Octavian Gordon

Bine a zis Domnul că „povara Mea este uşoară”[56].

Căci ce greutate sau ce osteneală este să-i ierţi fratelui tău greşelile uşoare şi neînsemnate, iar <păcatele lui> lui să-i fie îngăduite şi îndreptăţite pe dată?[57]

N-a zis: „Adu-mi averi, sau vite, sau ţapi, sau postire, sau priveghere”, ca să nu zici că „nu am, nu pot”, ci ceea ce este uşor şi lesne şi grabnic, aceasta a poruncit, zicând: „Iartă-i fratelui tău greşelile, iar Eu ţi le voi ierta pe ale tale! Tu ierţi păcate uşoare, pesemne oboli mărunţi, fie şi o sută de dinari; Eu îţi iert cei zece mii de talanţi[58].

Iar tu doar ierţi, fără să dăruieşti nimic; Eu însă dăruiesc iertare, dar adaug prin har[59] şi tămăduirea, şi împărăţia.

Iar darul tău atunci îl voi primi, când vei face pace cu vrăjmaşul tău, când nu vei avea vrajbă împotriva cuiva, când nu va apune soarele peste mânia ta[60], când vei avea pace şi iubire către toţi; atunci şi rugăciunea ta va bineprimită, şi casa ta va fi binecuvântată, şi tu vei fi fericit.

Dar, dacă tu nu te împaci cu fratele tău, cum ceri de la Mine iertare? Tu calci cuvintele Mele şi-Mi porunceşti iertare? Eu, Stăpânul, poruncesc şi tu nu iei aminte? Iar tu, robul, cum de cutezi să aduci rugăciune înaintea lui Dumnezeu, sau jertfă, sau pârgă din roade, câtă vreme eşti învrăjbit cu o cineva? Căci, după cum tu îţi întorci faţa de la fratele tău, aşa şi Dumnezeu îşi va întoarce ochii de la rugăciunea ta şi de la darul tău; de vreme ce Dumnezeu este iubire, nici cele săvârşite în afara iubirii nu-şi vor găsi bunăvoinţa în El.

Cum, dar, va primi Dumnezeu rugăciunea unui ucigaş, sau darul lui, sau pârga roadelor lui, dacă nu se va pocăi mai întâi, după poruncă?

Dar îmi vei zice, de bună seamă: «eu nu sunt ucigaş», iar Eu îţi voi arăta că eşti ucigaş, ba chiar Ioan Teologul te vădeşte, zicând: «Cel ce-şi urăşte fratele e ucigaş de frate[61]»”.

Aşadar, fraţii mei iubiţi, să nu socotim nimic mai de preţ decât iubirea, şi nici să nu ne străduim să dobândim ceva în afara ei!

Nimeni să nu aibă ceva împotriva cuiva, nici să nu răsplătească răul cu rău; „soarele să nu apună peste mânia voastră”[62]; ci să le iertăm datornicilor noştri toate greşelile[63].

Căci ce folos, copiii mei, dacă cineva le are pe toate, dar nu are iubirea mântuitoare?

De va face cineva ospăţ mare, ca să-1 cheme pe împărat şi pe căpetenii, şi va pregăti toate din belşug, ca să nu-i lipsească nimic, dar nu va avea sare, se va putea el înfrupta din acel ospăţ? Nu, de bună seamă, ba, la plecare, şi-a pierdut şi răsplata, iar ostenelile şi le-a risipit. Ba şi-a agonisit şi ocară din partea celor pe care i-a chemat.

La fel, deci, şi aici: ce folos să te trudeşti în vânt? Fără iubire, tot lucrul şi toată fapta este necurată, chiar dacă şi-ar agonisi cineva fecioria, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar priveghea, sau dacă se roagă, sau dacă face ospăţ săracilor, chiar dacă ar părea că aduce daruri sau pârgă de roade, chiar dacă ar ctitori o biserică, sau dacă ar face orice altceva, fără iubire, toate acelea vor fi socotite nimic în faţa lui Dumnezeu. Căci Domnul nu binevoieşte în ei[64].

Ascultă-l pe Apostol zicând: căci cel care are vrajbă împotriva fratelui său şi pare să-I aducă jertfă lui Dumnezeu[65] e ca cel ce jertfeşte un câine şi <aceste daruri> plata desfrânatei se vor socoti[66].

Să nu voieşti, aşadar, să faci ceva fără iubire, căci iubirea acoperă mulţimea păcatelor.

O, ce bunătate dispreţuim!

O, de câte bunuri ne lipsim, şi de câtă bucurie, fără să dobândim iubirea! Pe aceasta nevrând Iuda să o dobândească, a ieşit din ceata Apostolilor, părăsind lumina cea adevărată, şi, urându-şi învăţătorul şi pe propriii lui fraţi, umbla în întuneric. De aceea şi mai-marele[67] Petru zicea: „<apostolia din care> a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui”[68].

Şi iarăşi zice Ioan Teologul: „Cel ce-şi urăşte fratele este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul i-a orbit ochii”[69]. Iar dacă ai zice: „Deşi pe fratele meu nu-1 iubesc, Îl iubesc e totuşi pe Dumnezeu”, te vădeşte Ioan, zicând: „Dacă cineva zice: «Îl iubesc pe Dumnezeu!», dar pe fratele său îl urăşte, mincinos este. Căci cel ce nu-şi iubeşte fratele pe care 1-a văzut, cum Îl poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut?”[70].

Aşadar, cel ce are iubire pentru toţi fraţii şi nu are vrajbă împotriva cuiva, cel care împlineşte cuvântul Apostolului: „Să nu apună soarele peste mânia voastră”[71], acela Îl iubeşte pe Dumnezeu, acela este ucenic al Celui Ce zice: „întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenici ai Mei, de veţi avea iubire unii pentru alţii”[72].

Este deci limpede că ucenicii lui Hristos după aceasta vor fi cunoscuţi: după adevărata iubire.

Cel ce are ură împotriva aproapelui său, chiar dacă pare că-L iubeşte pe Hristos, este mincinos şi se înşeală pe sine însuşi[73]. Căci zice Apostolul Ioan: „Această poruncă o avem de la El, ca cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu să-1 iubească şi pe fratele său”[74]; şi iarăşi <zice> Domnul: „Iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, iar pe aproapele tău ca pe tine însuti. De aceste două porunci atârnă toată Legea şi proorocii”[75].

O, neînchipuită minune! Că cel ce are iubirea nefăţarnică, împlineşte toată Legea. „Căci iubirea este plinirea Legii”[76], după cum zice Apostolul.

O, putere nespusă a iubirii!

O, putere nemăsurată a iubirii! Nimic nu-i mai de cinste decât iubirea, nici în cer, nici pe pământ.

De aceea, Apostolul Pavel, învăţând că nimic nu-i pe măsura iubirii, a scris şi a trimis la marginile lumii, zicând: „Fraţilor, nimănui cu nimic să nu-i fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul”[77] şi să vă puneţi viaţa unul pentru altul! Căci aceasta este iubirea: capul tuturor virtuţilor, sarea virtuţilor.

Iubirea-i „plinirea Legii”, iubirea-i mântuire negreşită.

Aceasta de la început a biruit în inima lui Abel, aceasta s-a făcut cârmuitoarea lui Noe, aceasta a lucrat împreună cu patriarhii, aceasta 1-a scăpat pe Moise, aceasta 1-a făcut pe David locaş al Sfântului Duh, aceasta s-a sălăşluit în prooroci, aceasta 1-a îmbărbătat pe Iov.

Şi de ce nu le spun pe cele mai de seamă? Aceasta L-a coborât la noi pe Fiul lui Dumnezeu din ceruri. Prin iubire, Cel fără de trup Se întrupează, Cel fără de început începe, Fiul lui Dumnezeu Fiu al Omului Se face; prin iubire se rânduiesc toate cele către mântuire; moartea a fost nimicită, diavolul a fost răpus, Adam a fost chemat, iar Eva a fost eliberată.

Prin iubire s-a făcut o singură turmă[78] a îngerilor şi a oamenilor; prin iubire blestemul s-a dezlegat, Raiul s-a deschis, viaţa s-a descoperit, împărăţia cerurilor s-a vestit. Aceasta, prinzându-i în mreje pe cei ce pescuiau peşti, i-a făcut pescari de oameni[79], aceasta i-a îmbărbătat pe martiri, luptând laolaltă cu ei, aceasta a arătat cetăţile pustii, aceasta a umplut munţii şi peşterile cu cântări de psalmi, aceasta i-a arătat una pe îngeri şi pe oameni, iar pe bărbaţi şi pe femei i-a făcut să păşească pe calea cea strâmtă şi îngustă. Dar, până să-L urmăm pe Cel necuprins …[aici se intrerupe textul grecesc al acestei omilii][80]
(traducere din lb. greacă de Octavian Gordon)

Acest articol a fost publicat în Iubire, Sf.Ioan Gură de Aur. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Nimic nu-i mai de cinste decât iubirea, nici în cer, nici pe pământ

  1. LUMINA zice:

    IUBIREA INSEAMNA GRIJA FATA DE OAMENI, INDREPTAREA OAMENILOR SPRE CALEA CATRE DUMNEZEU .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s