Iubire, vii… de parca te duci

Iubire, vii… de parca te duci

de Mihaela Turmac

Promisiunea de a face pe cineva fericit este un nonsens. Nimeni nu poate face fericit pe nimeni. Cum sa-ti explic? Fericirea este copacul inrodit din care tu alegi sa-ti culegi singur fructele. Iar copaci in gradina sunt destui, doar e mare gradina… numai ca nu-ti pune nimeni in traista. Si daca ti-ar pune, asta nu te-ar face mai fericit. Cu alte cuvinte, mai avem si noi cate ceva de facut pentru a fi fericiti. Cred ca un om fericit, in primul rand alege sa fie fericit: priveste in jurul sau si observa care sunt pomii inroditi ce il asteapta pentru a-i culege fructele. (Copacii sunt pusi pe oferit!) Este inutil sa cautam fructele intr-un pom abia inflorit sau intr-unul caruia i-a trecut vremea. A contribui la fericirea ta inseamna in primul rand a face alegeri potrivite…in dragoste.

Iubirea adevarata inseamna libertate: libertatea de a te alege pe tine de fiecare data, libertatea de a ma alege pe mine in fiecare zi. Iubirea este forta care asaza doi oameni unul langa celalalt fara alergatura unul dupa altul, fara lupta si fara munca de convingere. Acesta este inceputul oricarei relatii bazate pe dragoste, atractie, emotii, sentimente.

Sunt fericit ca sunt alaturi de tine! Nu tu “ma faci” fericit! Prezenta ta in viata mea ma face fericita, faptul ca imi esti alaturi in originalitatea ta, in felul tau unic de a fi. Deci, nu trebuie sa faci nimic deosebit pentru a aduce persoana dorita in viata ta. Chiar te rog, nu face, in sensul de a nu te stradui prea tare! Celalalt ar putea cel mult sa-ti fie recunoscator pentru gesturile si eforturile tale, dar nu te va iubi neaparat, daca iti doreai cumva acest lucru.

Iubirea e pe gratis!  (si ajunge la toata lumea)

Iubirea e o forta naturala ce aduce alaturi de la sine, doi oameni care se cauta si se asteapta unul pe celalalt.

Chiar ma iubeste cu adevarat? incolteste in mintea celui indragostit. Te simti cu adevarat iubit ? vine si raspunsul. Cei care se iubesc intr-adevar se cauta reciproc in carne si oase si se asaza fara prea multe “politeturi” unul langa celalalt pe acelasi drum, catre aceeasi directie.

Acesta este doar inceputul unei relatii de o viata, de o vara (si chiar de o seara, ca sa rimeze).

Prezenta iubirii nu garanteaza reusita relatiei. Dar contribuie din plin la construirea, consolidarea si rezistenta ei in timp, desigur pe langa o multitudine de alte ingrediente despre care as vorbi poate alta data.

Pana atunci, inchei cu o cugetare foarte incantatoare, profund inspiratoare, calauzitoare si eliberatoare:

“Iubirile neimpartasite sunt doar incapatanari”

Acest articol a fost publicat în Iubire. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Iubire, vii… de parca te duci

  1. Foarte frumos! Felicitări pentru sinteza frumoasă a unor lucruri care sunt (sau trebuie să fie/rămână), până laurmă, FIREŞTI!!!

  2. gabriel militaru zice:

    Inceputul iubirii, draga Mihaela Turmac, este intotdeauna Hristos! Hristos, Izvorul vesnic al iubirii! Iar inceputul iubirii se pune prin rugaciune si privirea la Hristos si la dragostea Lui, nu la pomii plini de roade atragatoare. Stim ca orice pom care nu aduce roada in Hristos se taie si se arunca in foc, dar pentru a vedea si a simti roadele cu adevarat folositoare pentru cei ce se iubesc, etalon nu trebuie sa fim noi insine si inselatoarele noastre „dorinte”, ci Insusi Hristos.
    Mult succes in continuare!

  3. g.florian zice:

    …frumos spus,un sentimental naiv,unul sau una dusa cu pluta pe valul cititului,apoi analizind spusele tale scrise…te face sa exclami…oauuuuu….frumos scris,frumos spus…vad alte doua comentarii mai sus…unul invoca divinitatea(sint credincios si eu) altul …este in lumea lui…apoi…draguta mea…mihaela…tu chiar sti ce inseamna dragostea?iubirea?sa iubesti?sa fi iubita?chiar ai trecut tu cu adevarat prin toate astea?…hmmm…iubita mea…pariul cel mai mare il fac cu tine acum ca…daca nu iti schimbi viziunea asupra iubiri…”fecioara”vei ramine,urit vei imbatrini…dar cel mai insuportabil…vei fi…SINGURA…pt tot restul vieti tale amoroase…termina cu versurile tale filozofice…lasa-te iubita,iubeste …si iti promit ca va fi cineva acolo…care te va face cu adevarat feicita…femeie si mai ales…dar…in sfirsit….vei cunoaste cu adevarat sensul real al acestui perfect cuvint…IUBIRE/DRAGOSTE…(eu,GEORGESCU FLORIAN)…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s