GESTIONAREA DIFERENŢELOR

salvarea-relatiilor_mare.jpg
Din „Salvarea relatiilor”
Dr.Phillip C. McGraw
Editura Curtea Veche
Vă mărturisesc că multă vreme am crezut, mai mult sau mai puţin pe ascuns, că soţia mea Robin nu-i întreagă la minte. Eram cum nu se poate mai convins că aveam dreptate şi, ca un idiot, i-o spuneam de multe ori. Logica mea părea foarte limpede. O ascultam vorbind şi-mi spuneam: „Asta nu se poate [pentru că nu se potrivea cu gândirea mea raţională]. Cum e posibil ca o persoană atât de inteligentă şi de capabilă să gândească în felul ăsta?”Pe vremea aceea, eram total paralizat de o credinţă puternică în Mitul nr. 1. Eram ferm convins că, pentru a avea o relaţie extraordinară, cei doi parteneri trebuie să se înţeleagă foarte bine unul pe celălalt. Prin urmare, uneori mă simţeam peste măsură de frustrat de ceea ce se întâmpla cu Robin şi cu mine. Încercam s-o înţeleg pe Robin folosindu-mi logica masculină, iar ea încerca să mă înţeleagă din punctul ei de vedere. E ca şi cum ai vrea să pui un şurub pătrat într-o gaură rotundă.

Inconsecvenţele modului ei de a gândi sau de a acţiona mă lăsau uneori cu gura căscată. De exemplu, am fost de faţă când l-a născut pe primul nostru copil şi am văzut că avea o capacitate de a suporta durerea care l-ar fi făcut pe orice bărbat să se ruşineze. Apoi, într-o după-amiază, şi-a prins două degete în uşa de la maşină, iar cum eu nu am anulat şedinţele cu pacienţii ca să vin acasă şi să-i pun gheaţă pe mână, s-a simţit foarte jignită că n-am fost alături de ea la nevoie şi a ajuns la concluzia că n-o mai iubesc. Ce se întâmplase cu hazul ei?

Sau să zicem că mă urc pe o scară ca să schimb un bec şi ea îmi spune: „Fii atent să nu cazi. Ai grijă.” Peste zece minute, suntem în automobil, ne oprim la o intersecţie şi maşina e înconjurată de o ceată de motociclişti gen „îngerii iadului”. Ea spunea: „Phil, omul acela se uită la mine. Spune-i să-şi vadă de treaba lui.” „Cum? Robin, sunt 12 cu totul. Or să ne omoare şi or să-l mănânce pe ăsta mic. Acum trei minute ţi-era frică să nu cad de pe o scară de o jumătate de metru, iar acum vrei să ies din maşină şi să dau gata o bandă întreagă.” Era clar că nu pricepeam.

Nu-mi vine să cred cât suntem de diferiţi. Dacă Robin şi cu mine trebuie să fim undeva la nouă dimineaţa, eu mă scol la opt şi jumătate ca să am puţin timp liber. Şi asta nu ca să mă coafez. Fac un duş, mă scutur ca un câine ud şi sunt gata. Pe de altă parte, Robin se scoală la patru şi jumătate şi se pune pe treabă. La început sunt luminile. De sub uşa de la baie se strecoară o lumină bizară, apoi apar nişte nori de pudră. Probabil că înăuntru e ca în zona crepusculară. Apoi încep zgomotele. Unul dintre ele este un sunet tare ciudat. Am fost acolo după-amiaza, când Robin nu era acasă, şi jur că n-am găsit nimic care ar putea scoate acele sunete.

Oricum, stau în pat până când simt o nevoie urgentă să mă scol şi să intru „în zonă”. Aş vrea să nu fie nevoie, dar n-am încotro. Totul merge bine şi mă împleticesc înapoi spre dormitor, gândindu-mă că am scăpat cu bine, când ea îmi spune: „Ia stai puţin”; apoi îmi pune una dintre acele întrebări la care nu există un răspuns corect. Aş vrea s-o iau la fugă, dar îmi ridic privirea şi, fireşte, văd că toate hainele ei sunt împrăştiate prin cameră. Ia o rochie, o aşază în faţa ei şi întreabă: „Asta mă face mai subţire?” A, nu! Nu se poate! Dacă spun da, atunci întreabă: „Deci am nevoie de ceva care să mă facă mai subţire?” Dacă spun nu, atunci chiar că am încurcat-o, fiindcă asta era cea mai bună încercare. Asta este, nu există un răspuns corect. Singura cale este să-ţi rozi piciorul ca să te eliberezi din cursă şi apoi s-o iei la goană.

Fireşte, acum glumesc puţin, ca să subliniez un lucru. La fel ca mine şi Robin, dvs. şi tovarăşul dvs. de viaţă sunteţi extrem de diferiţi şi, oricâte eforturi aţi face, nu puteţi estompa aceste diferenţe. Prin urmare, trebuie să învăţaţi să vă gestionaţi relaţia în ciuda diferenţelor dintre voi. Mai mult decât atât, trebuie să le acceptaţi pe deplin, să găsiţi partea bună din ele. Dacă luptaţi împotriva diferenţelor şi le judecaţi, nu daţi naştere decât la suferinţe. Programul dvs. de restabilire a relaţiei va eşua într-un ocean de acuzaţii şi de priviri furioase. Viaţa dvs. va fi înecată în frustrări şi îndoială.

Trebuie să vă mărturisesc, cu toată jena, că ani întregi m-am simţit frustrat în legătură cu soţia mea; am judecat-o şi m-am împotrivit, pentru că făcea exact lucrurile pe care i le hărăzise Dumnezeu. Dumnezeu nu ne-a făcut să fim la fel; ne-a făcut să fim diferiţi. Ne-a făcut diferiţi pentru că avem lucruri diferite de făcut în această lume, dar noi ne criticăm unul pe altul pentru că suntem ceea ce suntem. Bărbaţii le critică pe femei pentru că sunt emotive, sensibile şi intuitive şi nu au o logică unidimensională. Dar femeile chiar aşa trebuie să fie, iar aceste caracteristici nu exclud inteligenţa, discernământul şi puterea de decizie. Pur şi simplu se comportă altfel decât bărbaţii.

La femei, aceste caracteristici sunt mai pronunţate decât la majoritatea bărbaţilor, fiindcă Dumnezeu le-a considerat cum nu se poate mai potrivite pentru rolul pe care femeile se presupune că-l joacă în ciclul vieţii. Dumnezeu le-a dăruit bărbaţilor alte calităţi, cum sunt logica şi puterea fizică, gândindu-se că acestea se vor preta la anumite treburi pe care El le-a hărăzit bărbaţilor în societate. Nu este vorba de vreo ierarhie. Emotivitatea, sensibilitatea şi intuiţia nu sunt inferioare — la fel cum nu sunt nici caracteristicile clasice ale bărbaţilor. Nu e nimic rău în faptul că bărbaţii şi femeile sunt diferiţi — doar dacă nu hotărâţi dvs. asta.

V-am spus ce preţ aveţi de plătit dacă vă împotriviţi ordinii fireşti a lucrurilor. Eu am plătit acest preţ. Dar astăzi sunt cum nu se poate mai recunoscător că Robin este aşa cum este. In prezent, îmi dau seama că dacă aş fi putut s-o schimb cu ani în urmă, aş fi stricat totul. Cred că Robin simte acelaşi lucru în ce mă priveşte. Cu ani în urmă, se plângea că uneori mă purtam grosolan şi rău, iar eu i-am spus: „Dacă ai putea să schimbi felul în care m-am purtat, am vorbit, am gândit şi mi-am exprimat sentimentele, ce anume ai schimba?” Ochii i s-au aprins şi a început să-mi descrie un bărbat atent, sensibil, emotiv şi plângăreţ, căruia îi place să ia o pătură şi să meargă în pădure ca să vorbească despre sentimentele sale. I-am spus: „Cu alte cuvinte, vrei ca un mijlocaş care s-a zbătut pentru tot ce-am obţinut vreodată să devină un fel de balerin care scrie poezii. Dar eu îţi garantez că nu asta vrei. Nu sensibilitatea mea te-a atras la mine. Printre altele, ai fost atrasă de mine pentru că te făceam să te simţi în siguranţă, te protejam pe tine şi peştera noastră.” Mai târziu, mi-a mărturisit că dacă m-ar fi transformat în cel despre care-mi vorbise, n-aş mai fi fost persoana cu care a ales să-şi petreacă tot restul vieţii.

Ne-am luat amândoi angajamentul să privim drept complementare părerile noastre diferite şi mijloacele noastre diferite de exprimare. Eu nu trebuie să fiu la fel de sensibil şi emotiv ca ea, iar datorită prezenţei mele, ea nu trebuie să fie la fel de logică şi de raţională ca mine. Dar stilurile noastre diferite funcţionează foarte bine împreună. Ea nu va vedea niciodată lucrurile la fel ca mine şi s-ar putea să rămână la părerea că sunt rece şi dur în anumite privinţe. Similar, eu nu voi înţelege niciodată cum poate fi atât de imatură în anumite privinţe, dar recunosc că tocmai aceste caracteristici şi trăsături aduc căldura atât de necesară căminului şi familiei noastre. Vreau să fiu căsătorit cu cineva cu alte calităţi şi trăsături decât ale mele, fiindcă acestea mă ajută să mă completez. In plus, vă garantez că soţia mea nu vrea să fie căsătorită cu cineva care să-i semene întru totul.

Am putea vorbi la nesfârşit despre diferenţele dintre bărbaţi şi femei. De exemplu, pentru bărbaţi, rezolvarea problemelor înseamnă cu totul altceva decât pentru femei. Pe bărbaţi îi interesează numai soluţia, dar pe femei le interesează şi calea de a găsi această soluţie. Bărbaţilor le place să treacă direct la subiect; femeilor le place să insiste asupra detaliilor. Problema este că dacă nu mânuiţi cu grijă aceste diferenţe, ele pot deveni distructive. Nu înseamnă că unul dintre parteneri trebuie să privească o situaţie prin ochii celuilalt. Nu înseamnă că cei doi se vor înţelege întotdeauna unul pe celălalt, înseamnă doar că diferenţele sunt fireşti şi nu trebuie să constituie o sursă de frustrare.

Dacă relaţia dvs. are o istorie zbuciumată, un aspect pozitiv este acela că nu mai priviţi cu naivitate dificultăţile şi neplăcerile care pot apărea. Sunteţi un veteran călit, cu o educaţie solidă. Aţi plătit un preţ foarte ridicat, aşa că nu risipi agoniseala. Studiile arată că de fapt oamenii nu se supără pentru că se întâmplă sau nu se întâmplă una sau alta, ci dacă acest lucru este sau nu pe potriva aşteptărilor.

Când apare un conflict — şi asta se va întâmpla cu siguranţă — nu veţi intra în panică. Pur şi simplu vă veţi spune: „Este chiar lucrul despre care am vorbit. Ştiam că se va întâmpla şi ştim cum să procedăm. Nu vom intra în panică şi nu ne vom pune relaţia în pericol din simplul motiv că ne confruntăm cu unele probleme normale pentru un cuplu”.

Acest articol a fost publicat în Bărbat/Femeie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s