Maturitatea

din GHIDUL PASULUI 4 LA AA

Maturitatea este arta de a trăi în pace cu ceea ce nu putem schimba.

Maturitatea însemnă pur şi simplu a fi un adult. Este calitatea acelor oameni care reuşesc să-şi pună în echilibru intelectul şi emoţiile, astfel încât comportamentul să fie adecvat. Abilitatea de a face ceea ce trebuie la momentul potrivit necesită o perspectivă clară asupra situaţiilor şi oamenilor, şi o înţelegere a limitărilor umane.

Oamenii maturi rezistă extremelor, se privesc pe sine însuşi realist şi au scopuri rezonabile, au învăţat să îşi accepte responsabilităţile pentru acţiunile lor. Singurele aşteptări pe care le au sunt faţă de ei înşişi. Singurul inventar pe care îl fac este al lor personal.

Încerc să îmi cultiv maturitatea emoţională. O persoană emoţional matură este decentă, drăguţă, umilă, negoistă şi dispusă să accepte dezamăgirile şi loviturile puternice ale vieţii fără să se abată de la drumul său.

Când unii membrii mai experimentaţi mi-au spus că fac mai mult inventarul alcoolicului decât al meu, m-am simţit rănită. Am mers acasă şi am jurat că nu mă voi mai întoarce niciodată. Am uitat de cât de multe ori am spus altora, „Să facă faţă durerii, să vezi dacă tu ai făcut ceva greşit. Dacă nu ai făcut nimic rău, pur şi simplu refuză orice ofensă. Dacă ai făcut trebuie să îţi repari greşelile şi durerea se va diminua”.

Vroiam să-i pedepsesc pe acei oameni pentru că mi-au îndepărtat puţinii mei germeni de înţelepciune, până când mi-am adus aminte de boomerangul răzbunării. Aveam nevoie de grup mai mult decât grupul avea nevoie de mine.

Deci am făcut următorul pas spre maturitate, pe măsură ce continuam să îmi revin din boala „de a nu asculta”. Imediat observ ceea ce alţii îmi provoacă suferinţă, dar atât de încet ceea ce alţii suferă din cauza mea.

Maturitatea este conştientizarea că nu eşti nici minunată, nici neajutorată. Putem spune că este ştiinţa a ceea ce este, ceea ce ar putea fi şi ceea ce nu ar putea să fie. Nu este o destinaţie, este calea. Este momentul în care te trezeşti după durere sau clătinare în vânt, şi te gândeşti „Voi trăi în cele din urmă”. Este momentul în care ceva în care ai crezut nu este aşa şi îndepărtând condamnările, descoperi că eşti tot tu; momentul în care descoperi că cineva poate face acea treabă la fel de bine ca şi tine – dar tu continui să o faci totuşi; momentul în care faci ceea ce ţi-a fost întotdeauna frică să faci; momentul în care realizezi că vei fi întotdeauna singur(ă), dar la fel e toată lumea; şi multe alte sute de momente când te vezi pe tine exact aşa cum eşti. Înseamnă să laşi viaţa să îşi ia cursul său normal şi să încerci să obţi cât mai mult din ceea ce este. Înseamnă „Să laşi problemele şi să le laşi în grija lui Dumnezeu”.

Acest articol a fost publicat în Alcoolismul. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s