Taina Nuntii

din „Teologie dogmatica ortodoxa – vol3”, Parintele Dumitru Staniloae

Taina Nuntii

Taina Nuntii este un act sfant, de origine dumnezeiasca, in care, prin preot, se impartaseste harul Sfantului Duh, unui barbat si unei femei ce se unesc liber in casatorie, care sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti dintre Hristos si Biserica.

1. Locul Nuntii intre celelalte Taine

O prima intrebare care s-ar putea naste in legatura cu aceasta Taina este cea referitoare la locul care i se acorda ei in insirarea Tainelor. Aceasta intrebare implica si pe cea referitoare la locul Hirotoniei. Daca savarsitorul tuturor Tainelor este preotul, de ce nu se pune Hirotonia fie la inceputul, fie la sfarsitul tuturor Tainelor? De ce asaza traditia Bisericii Hirotonia dupa Botez, Mir, Euharistie si Pocainta si inainte de Nunta si Maslu? Un prim raspuns ar putea fi acela ca prin cele patru Taine anterioare omul este pus intr-o relatie directa cu Hristos si numai indirect este pus intr-o relatie de slujire si cu ceilalti oameni, pe cand prin Taina Nuntii omul e pus in primul rand intr-o relatie stransa cu un semen al sau, iar prin Maslu i se da un ajutor pentru trupul sau, si numai prin ele e pus in relatie cu Hristos. Deci aceasta ar justifica si asezarea Hirotoniei dupa cele patru Taine care pun pe om in relatie directa cu Hristos, intrucat de acestea depinde mantuirea lui, iar rolul principal al preotului e sa-i ajute prin Hristos pe oameni sa-si dobandeasca mantuirea. Acest raspuns poate avea si forma urmatoare: cele patru Taine asezate inaintea Hirotoniei dau omului harul cu care conlucrand, el isi dobandeste mantuirea, dar fructificarea acestui har se face in mod deplin prin preotie si casatorie.
Majoritatea oamenilor traiesc plinatatea relatiei de casatorie prin realizarea virtutilor ca roduri ale colaborarii lor cu harul, sau ca forme ale sfintirii lor in aceasta relatie neintrerupta si intensa. Iar odata intrat in aceasta relatie, calitatea ei de o anumita inaltime determina in sens bun toate celelalte relatii ale omului in societate, pe care casatoria le multiplica. Cu atat mai mult se intampla aceasta cu preotia. Deci Taina Nuntii si Taina Preotiei ajuta pe credinciosi, prin harul ce li-l dau, sa puna intr-o aplicare cuvenita harurile celorlalte Taine, in situatia concreta familiala si sociala in care traieste, prin natura, marea majoritate a lor, sau in rolul bisericesc asumat de altii151 ii ajuta ca in relatia cu semenii lor, in casatorie si in preotie si in multiplele probleme si relatii ce li le impun acestea, sa se intalneasca cu Dumnezeu, sau sa dezvolte relatia cu Hristos mai ales printr-un semen cu care se unesc pe viata, sau cu credinciosii pentru care sunt raspunzatori.
Nunta si Preotia ca Taine fac vadit faptul ca persoana nu se realizeaza decat in comuniune, ca persoana si comuniunea sunt doi poli inseparabili; fac vadit faptul ca Tainele isi au rodirea lor in raspunderea oamenilor unii fata de altii. Din acest punct de vedere, preotia e un rod mai bogat al celorlalte Taine si deci e justificata asezarea dupa ele si inainte de celelalte in care acelea rodesc. Poate faptul ca monahii, printr-o harisma care biruieste natura reusesc sa se mentina printr-un efort in afara relatiei de casatorie si a complexului de relatii necesare si de probleme impuse de ea, mentinandu-se intr-o relatie directa si oarecum strict. personala cu Hristos, explica de ce Biserica nu consacra printr-o Taina intrarea in monahism, ci numai printr-o ierurgie.
Paul Evdokimov observa: “Prin harul Tainei (Nuntii) esecurile nu sunt rani mortale, nici infidelitatile condamnari fara recurs. Ceea ce monahii realizeaza nemijlocit,cei casatoriti o fac mijlocit,si mijlocul prin care o fac este locul sacramental al harului. Cei doi privesc pe Hristos, privindu-se unul pe altul, si acest altul e iubirea Lui, care e darul harului152. Faptul ca putem vedea pe Dumnezeu prin altul, ca iubirea fata de altul ni-l face pe acela transparent al lui Dumnezeu, e un dar al intruparii Cuvantului.
Prin aceasta Cuvantul lui Dumnezeu ne-a dat putinta sa-L vedem prin fata omeneasca, mai intai in El insusi, apoi in toti cei in care Hristos Se salasluieste, sau continua sa Se intrupeze prin Taine. Numai pentru ca Hristos ca Dumnezeu e transparent in altul si infrumuseteaza pe altul, acest altul ni se arata vrednic de o iubire nesfarsita; iubirea fata de acest altul nu se epuizeaza niciodata. In afara de Hristos, iubirea permanenta fata de un om concret ar fi fost imposibila. “Pentru cine se plaseaza in afara Intruparii, diferenta infinita, calitativa, de netrecut, intre Dumnezeu si om, alteritatea lui absoluta, face iubirea nenorocita si toata comuniunea, chiar comunicarea, indirecta si voalata. Proiectata in raporturile celor casatoriti, aceasta alteritate radicala a altuia face in mod concret iubirea nenorocita si imposibila”. Monahul, desi necasatorit, sta totusi in relatie cu Dumnezeu ca persoana, deci intr-o stare de acuta responsabilitate. De aceea literatura patristica numeste monahismul “adevarata filosofie”.
Faptul ca in casatorie Dumnezeu e cunoscut prin celalalt, iar in Maslu doua Taine sa fie asezate la urma, dupa ce preotul a pus pe om in legatura directa cu Hristos prin celelalte patru Taine. Dar faptul ca forma mijlocita in care se cunoaste Hristos prin cele doua Taine din urma e totusi o cunoastere directa a Lui prin transparenta celuilalt sau a trupului slabit, deci nu e o simpla cunoastere deductiva sau posterioara cunoasterii semenului sau trupului bolnav, precum si faptul ca atat casatoria cat si boala sunt forme de situatii concrete in care se fructifica harurile celorlalte Taine, leaga aceste doua Taine cu cele patru dinainte. Dar Preotia e legata si mai mult atat cu cele patru Taine anterioare prin care e primit Hristos ca Mantuitor personal, cat si cu cele doua din urma, prin relatiile mai responsabile cu oamenii in care trebuie sa se manifeste rodirea harului primit.

Acest articol a fost publicat în Bărbat/Femeie, Comuniune, Căsătorie, Diverse, Iubire, Nunta, Pr.Stăniloae, Soţ/Soţie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.