O singură pricină are căsătoria

Două pricini, sunt pentru care s’au instituit căsătoria; Ca să fim curaţi şi ca să ne facem părinţi; dar din aceste două cea mai de preţ (însemnată) este curăţenia.

Când a intrat pofta, a intrat şi căsătoria ca să tae obiceiul cel neînfrânat şi să convingă ca să ne mulţumim cu o singură femee.

Căci pentru naştere de fii nu căsătoria face atât cât acel cuvânt al lui Dumnezeu, care zice: «Creşte-ţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul». (Gen. I. 18).

Şi martori sunt câţi au fost căsătoriţi şj n-au avut copii. Aşa că pricina adevărată este aceea a curăţeniei şi mai cu seamă acum când tot pământul este plin de neamul omenesc.

La început era de dorit să ai copii, pentru ca fiecare să lase amintire şi urmă (rămăşiţă) a vieţei sale. Fiindcă nu era nici o nădejde de înviere, ci moartea era puternică şi cei ce mureau socoteau că sunt distruşi cu totul după aceasta viaţă, a dat Dumnezeu această mângâere, făcerea de copii, ca să rămâe chipurile vii ale celor ce mor (se duc) şi ca neamul nostru să se păstreze şi ca să pregătească pentru cei ce mor şi pentru familiile lor, o mângâere foarte mare în lăsarea de urmaşi.

Şi ca sa înţelegi că mai ales pentru aceasta au fost doriţi copii, ascultă de ce se plânge după toate suferinţele lor, femeea lui Iob: «Iacă zicea ea, a perit amintirea după pământ, şi fii tăi şi ficele talei» (Iob XVIII 17). Şi iarăşi, Saul către David : « Acum dară jură-mi pe Iohova, că, tu nu vei extermina sămânţa mea după mine, şi că tu nu vei nimici numele meu din casa părintelui meu». (I Reg. XXIV, 22).

Dar, fiindcă învierea este la uşă şi moartea nu înseamnă nimic, dar ne îndreptăm spre altă viaţă cu mult mai bună, este zadarnică munca pentru acestea. Dacă doreşti copii, cu mult mai buni şi mai folositori poţi să dobândeşti acum, când îmbrăţişări spirituale ni s’a adus şi naşteri (faceri) mai bune şi toege de bătrâneţe mai folositoare.

Deci o singură pricină are căsătoria, să nu ne pângărim şi de aceia s’a găsit acest leac. Iar dacă ai de gând şi după căsătorie să te pângăreşti de prisos şi în zadar ai venit la căsătorie; ba încă nu numai în zadar şi de prisos, dar chiar spre nenorocirea ta.

Căci nu este acelaşi lucru dacă te pângăreşti neavând soţie şi dacă având soţie faci iarăşi acest lucru. Căci aceasta nu este aprindere ci adulter. De şi se pare lucru de necrezut cea ce am zis totuşi aşa este în adevăr.

din „STUDII OMILETICE ASUPRA CELOR TREI CUVANTARI ALE SF. IOAN CHRISOSTOM DESPRE CASATORIA LOR SI TRADUCEREA LOR”

Teza pentru licenta – Niculae N. Marinescu

Bucuresti 1908

Acest articol a fost publicat în Căsătorie, Sf.Ioan Gură de Aur. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s