Semnificaţia iubirii în viaţa femeii

1348767088_16c821e923

Din Adevărul şi frumuseţea căsătoriei – Teologia Iubirii – Volumul I

De Pr. Prof. Ilie Moldovan

Alba Iulia – 1996

b) Semnificaţia iubirii în viaţa femeii.

În viaţa femeii iubirea nu este un accident, un sentiment accesoriu. Iubirea ei este esenţa sufletului ei; ea este o preoteasa a iubirii. Este mireasă şi mamă.

Omul a fost creat după imaginea lui Dumnezeu.

Perechea umană păstrează în moduri distincte chipul lui Dumnezeu, de care atârnă aptitudinile diferite ale celor două persoane.

Astfel, bărbatul nu posedă „instinctul” patern în felul în care îl posedă femeia pe cel matern. Bărbatul nu are nimic din acel imediat în natură care să reproducă în mod spontan categoria religioasă a paternităţii.

Într-un text al unui vechi fragment liturgic referitor la Preacurata Fecioară Maria, se spune: „Tu ai născut pe Fiul fără tată, pe acest Fiu pe care Tatăl mai înainte de veci L-a născut fără mamă”.
Analogia, deşi nu este pe deplin adecvată marilor realităţi divine, este totuşi sugestivă, în înţelesul că Fecioara devine chipul omenesc al paterniutatii divine, o punte a unei apropieri intime de Dumnezeu.

„Dacă paternitatea este categoria vieţii divine, maternitatea este categoria religioasă a vieţii umane”. Esenţa tainică a acestei maternităţi este castitatea, un element interior prin care se manifestă spiritul ca iubire, care face din femeie o vestală a iubirii şi o aşează pe verticala vieţii. Destinul se îndreaptă în direcţia orientării ei: spre lumină sau întuneric, după cum şi femeia are în cuget şi simţiri pe Fecioara Maria sau pe strămoaşa Eva, se îndreaptă spre Taina Nunţii sau spre contrariul acesteia, degradarea iubirii.

Neasemuit mai mult decât bărbatul, femeia este impregnată de iubire. Ea se dăruieşte exclusiv şi integral bucuriei iubirii.

În vreme ce la bărbat iubirea apare mai degrabă ca un talent, atitudinea lui faţă de iubire nefiind universală, la femeie se arată mai adâncită în fiinţa ei, dându-i o nuanţă mai hotărâtă de originalitate şi amploare.

Femeia se dedică în întregime iubirii. Caracterul personal al iubirii face din femeie un organ de receptivitate spirituală, care ţine lumea dreaptă şi pe bărbat aproape de Dumnezeu.

Femeia este mai capabilă decât bărbatul să se elibereze de impulsurile senzuale, să se înalţe în feciorie şi castitate, să-şi desprindă destinul de impulsurile fizice şi de economia organică a propiului său trup.

Tăria puterii spirituale a femeii constă în ceea ce se numeşte „cinste femeiască” sau „etern feminin”. Între aceste două expresii există o relaţie de complementaritate. „Cinstea” femeii nu poate fi altceva decât revelaţia „eternului” cu care e investită demnitatea femeii în creştinism. Această concepţie nu porneşte de la vreo dispoziţie din afară, ci este expresia acelei nobleţi de simţire pe care un suflet feminin, dezvoltat în orizonturile vieţii creştine, îl aduce în faţă căsătoriei ca taină.

Deşi nu se opune cu dârzenia bărbatului stihiilor trecătoare, femeia nu poate trăi numai pentru clipa de faţă. Chiar şi din punct de vedere biologic, ea se află într-o lume de consecinţe nesfârşite.

Morala şi cinstea femeiască izvorăsc din spiritul de răspundere şi prevedere al femeii, care se referă la un destin veşnic, din împotrivirea ei faţă de toţi aceia care fac dintr-un instinct natural suprema lor lege şi mărginesc iubirea, reducându-o la capriciile cele mai contradictorii şi mai nestatornice.

Castitatea pentru femeie, cerută de sancţiunile căsătoriei religioase şi răspunderile familiei, nu este numai ceva natural şi social. Pornind dintr-un instinct mai sănătos de conservare a vieţii în întregul ei, castitatea nu degenerează nici atunci când funcţiile biologice ale femeii urmează căile maternităţii.

Acest articol a fost publicat în Bărbat/Femeie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Semnificaţia iubirii în viaţa femeii

  1. anca zice:

    Ajutati-ma!
    Am citit aceste randuri intr-un moment extrem de greu al vietii mele.Am o casnicie esuata,nu dezvolt aici cauzele acestui esec ,dar va rog sa ma sfatuiti in a rezolva urmatoarea problema:
    -pe fondul acestei suferinte a aparut in viata mea un alt barbat,cu care este foarte clar ca am o compatibilitate,si imi dau seama de lucrul acesta fara sa vorbim prea multe.Este ceva de nedescris,ne inconjoara pe amandoi,ca o vraja.Dupa cateva luni bune de traire a acestui sentiment,am aflat indirect ca acest barbat este casatorit si are doi copii.Cu toate astea,ceea ce simt pentru el este adanc si nu se modifica ca urmare a aflarii acestei stari de fapt.Mentionez ca sunt o persoana care am mare frica de Dumnezeu,o femeie cum se spune,cuminte,care nu am nici macar indrazneala sa privesc barbatii direct.Poate fi aici vorba de ceva necurat?NU POT SA IES DIN ACEST CERC .Ma spovedesc regulat,dar am avut parte si aici de mari ispite si anume de a nu putea sa marturisesc acest lucru preotului meu duhovnic.Si am hotarat sa merg la un alt preot,mai in varsta,caruia i-am spus despre ce este vorba.Nu s-a rezolvat problema,intrucat nu am primit un sfat complet si ajutator.Desi nu cred in vraji si alte chestiuni de acest gen,imi este totusi frica sa nu fie la mijloc ceva necurat.Cum sa fiu atat de prinsa incat sa nu mai pot gandi altceva decat ca omul acela este sufletul meu pereche si nu mai pot trai fara el?Si mai mult,orice apropiere a lui ,care uneori poate fi intamplatoare imi provoaca adevarate furtuni in suflet.Asadar,va rog din suflet ajutati-ma cu un sfat competent.
    Multumesc.

  2. un calin - tm zice:

    HRISTOS S-A INALTAT!
    Nu sunt competent sa dau un sfat competent.
    Dar Dumnezeu a lasat in noi un „pârâs” care ne ajuta: constiinta. Din câte vad constiinta iti spune ca nu e bine (de asta ai intrebat duhovnicul si de asta ai scris aici).
    Eu ma intreb doar daca peste x luni aceasta noua persoana („casatorita si cu 2 copii”) isi da seama ca de fapt alcineva (deci nici tu nici sotia lui) este persoana pereche pentru el – ce faci tu !?
    Cand cineva „triseaza” o data e foarte posibil sa „triseze” si a doua oara.
    Parintele Arsenie Boca (care imi este foarte aproape de suflet) are o lista de explicatii pentru problemele din casnicie si pentru neintelegerle dintre soti.
    Eu cred ca ar trebui cautata „radacina” acestor neintelegeri dintre voi si sa incercati sa le rezolvati „in familie”. Nu stiu daca aveti copii (poate aici e cheia!) dar „celalalt” are. Asa ca poti sa distrugi 2 familii, 2 copii – si nu cred ca e bine.

    Deci indraznesc sa-ti dau 2 sfaturi:
    – citeste-l pe parintele Arsenie Boca (e.g. sfaturile dânsului despre familie)
    – roaga-te mult si asculta-ti constiinta!

    Doamne ajuta-ne!

  3. anca zice:

    ADEVARAT S-a INALTAT!
    Multumesc pentru raspunsul direct si clar.
    Am un baiat.Casnicia mea a fost marcata de repetate violente,a adevarat nu fizice,dar cele verbale dor mai mult,mai ales daca esti o persoana foarte sensibila.Aceste violente l-au marcat si pe copil,dar eu am „tras” cum se spune ,la aceasta caruta si nu am vrut cu nici un chip,nici la indemnurile celor apropiati sa renunt.Rasplata a fost un intreg sir de amenintari,care dureaza de cativa ani,legat de inevitabilul divort.Raspunsul meu era”daca tu nu ma vrei,eu te vreau”.ACUM NU IL MAI VREAU.Am ajuns la limita suportabilitatii.Este extrem de greu sa suporti asa ceva si ce e mai trist este ca mi s-a intamplat ceea ce am descris mai sus.Si eu ma intreb;DE CE?Pentru ca sigur Dumnezeu imi vrea binele,dar nu deslusesc calea,nu stiu de ce lucrurile se arata asa.Sunt o femeie care a fost credincioasa in casnicie,am scris asta deja,sotul fiind gelos nu indrazneam sa privesc macar in directia vreunui barbat,nu participam la petrecerile de la serviciu,stiind ca nu ii place,de ce tocmai mie mi-a fost dat sa imi apara in cale cineva care sa ma tulbure intr-atat?E ca un nod caruia nu ii gasesc capatul sa-l dezleg.Mi s-a spus sa il tai,dar nu am cu ce.Ma rog,plang,merg la biserica,am o viata simpla,care se rezuma la indeplinirea sarcinilor la serviciu,acasa,am uitata de tv.,citesc,dar nu sunt impacata si linistita.Sotul meu si-a dat seama de starea mea si s-a retras de ceva vreme in alta parte,practic nu mai locuim impreuna de cateva luni.Numai ca odata cu retragerea s-a dezis si de datoriile pe care le-am facut impreuna si de celelalte indatoriri de tata.Si eu ce sa ii mai cer Domnului?Crede-ti-ma ,nu stiu cum sa ma mai rog,in afara de multumiri si slava,nu stiu ce sa cer.Sun o femeie pentru care familia e totul,nu suport prieteniile nejustificate,distractiile,etc.intotdeauna m-am retras si am iubit familia.Acum nu o mai am si mai mult tanjesc dupa dragostea si afectiunea unui barbat „ocupat”.
    Imi cer scuze pentru detalii,vreau doar sa fiu cat de cat inteleasa.
    Numai bine si Doamne ajuta!

  4. anca zice:

    calin ,te rog sa imi spui unde gasesc scrierile parintelui Arsenie Boca despre casatorie!Eu am doar doua carti ale parintelui,dar nu contin acest subiect.
    Multumesc.

  5. un calin - tm zice:

    Hristos S-a inaltat!
    Atâtea imi vin in minte deodata, ar trebui sa tac si sa fug, sa-mi vad de pacatele mele si nu de problemele altora. Dar nu pot. Ma doare situatia ta si a baiatului tau.
    Spunea parintele Arsenie ca fericirea este ca o gramada dar acoperita de necazuri si greutati; câte „murdarii” poti sa iei de pe gramada – de atâta fericire ai parte. Faptul ca ai acum probleme e mila lui Dumnezeu pentru tine, ca ti-a pregatit multe bucurii!
    Tot parintele Arsenie spunea ca „Dumnezeu il iubeste pe cel mai mare pacatos mai mult decât Il iubeste cel mai mare sfânt pe Dumnezeu”. Toate probleme tale sunt de fapt iubirea lui Dumnezeu. Are El o socoteala cu tine! In mod sigur!

    Nu as fi intervenit daca nu as fi fost si eu intr-o situatie asemanatoare, dar ca si copil. Un copil nedorit, cu incercari populare de „scapare”, un divort nefericit cand aveam 5 ani, si multa saracie.
    Dar Dumnezeu a vazut ca imi trebuia tata asa ca mi-a fost Tata! Din toate incercarile am fost „tras” fara sa stiu sau sa-mi dau seama, iar la urma am primit tot ce aveam nevoie (iar nu ce as fi vrut la momentul respectiv)!.

    Spunea parintele Arsenie ca in natura functioneaza foarte bine legea echilibrului. La fel e si in familie. Daca un parinte e mai autoritar sau mai dur atunci copii vor fi de sex diferit ca sa echilibreze situatia. M-am uitat mult in jur si … are dreptate!
    Am sa fiu poate un pic mai dur asa ca te rog sa ma ierti.
    Faptul ca ai baiat poate sa insemne ca esti si tu destul de autoritara si nu „te lasi”. Asta nu inseamna deloc ca e rau! Avand aceasta hotarâre poti sa treci mai usor peste probleme, mai ales ca „de câteva luni practic nu mai locuim impreuna”.
    In ce priveste „relatia” ta cu celalalt – am sa spun doar câteva cuvinte (iarta-mi din nou duritatea) dar din punctul de vedere al copilului tau. Daca „noul tata” isi lasa copiii lui pentru altcineva – oare va avea grija de copilul alteia, il va iubi oare?
    E greu! E copilul tau: l-ai tinut in pânece 9 luni, i-ai dat viata, l-ai alaptat, ti-a spus MAMA, i-ai vazut primii pasi, l-ai auzit gângurind …! E dificil, sunt convins, dar nu te lasa doborâta! Ai un dar de la Dumnezeu lânga tine si trebuie sa ai grija de el!

    Doamne ajuta-ne si nu ne lasa!

  6. anca zice:

    Multumesc Calin,
    Pentru ca te-ai aplecat asupra problemelor unei persoane necunoscute,dar care daca nu ar fi fost asa de incercata nu ar fi ajuns sa scrie aici.
    Si eu cred ca Dumnezeu are ceva pentru mine,dar ca si copilul fata de parinti,trebuie sa ii arat ca merit si sa fiu cuminte.Asa ca….
    Iti mai spun ca eu am fost un copil care a crescut fara tata,DE MICA.Nu l-am avut nici macar o zi!Poate de aceea imi trebuie multa afectiune si intelegere.Poate si pe acel tata il caut in barbatul de langa mine.Dar si pe sotul pe care as mi meritat sa il am.
    Domnul sa te aiba in paza Lui!

  7. admin zice:

    Anca, uite, sunt cateva carti.. [ma gandesc ca te ar putea ajuta] https://tainacasatoriei.wordpress.com/2009/06https://tainacasatoriei.wordpress.com/2009/06/03/cateva-car%C8%9Bi/

    + seminarul iertarii la maica siluana http://www.sfintiiarhangheli.ro/seminar.php

    bucurii

  8. anca zice:

    Multumesc mult admin. acestui site pentru cartile recomandate.Le-am listat si incep lectura.Am rasfoit deja „Femei care iubesc prea mult” si ma regasesc acolo.
    Cred ca ar trebui sa revars o mare parte din iubirea asta care ma apasa pur si simplu ,catre cine trebuie:catre Dumnezeu si cu siguranta ca El imi va da mai mult-liniste sufleteasca si mantuire.E adevarat,sunt om si am nevoie si de caldura unui alt om,dar toate vor fi posibile cu ajutorul LUI.Sunt sigura.
    Domnul sa va ajute pe toti cei care mi-ati raspuns,concluzionez ca ,chiar si pe cale electronica,daca esti sincer ,sufletul „se vede”,ceva inexplicabil strabate din cuvintele scrise pe ecran si „misca” alte suflete capabile de a raspunde si a ajuta.Milostenia nu este doar materiala …..

  9. A zice:

    Iarta-ma, Anca, pentru indrazneala de a-ti spune cateva vorbe. Dar, tot de durere, iti spun ca niciodata intr-o casnicie problemele nu apar numai din cauza sotului, sau numai din cauza sotiei. Si problemele nu apar niciodata din motive puerile ca „l-am iubit/am iubit-o asa mult, incat nu am vazut ce suflet ticalos avea”.
    Sufletul femeii e o taina chiar si pentru ea insasi. In ecuatiile necunoscute din sufletul ei, atunci cand sufletul nu e curat, se ascund si multe ispite, pe care femeia insasi le acopera de cele mai multe ori.
    Din cele ce am citit la Sfintii Parinti, intotdeauna cea mai buna doctorie e sa faci ceea ce-ti vine mai greu sa faci, asta e ceva ce am incercat si merge. Tie ti-e mai usor sa o iei de la capat, sau asa ti se pare. Dar intre voi e Sfanta Cununie, care nu trebuie rupta de niciun om, daramite pentru un barbat casatorit cu doi copii.
    Cum poti sa crezi ca unul ca el te poate iubi, de vreme ce el nu o iubeste pe cea cu care este acum? Iubirea e magica, dar nu intr-un sens pueril. Magia iubirii vine cand esti in deplina cunostinta de cauza, adica cand esti constienta de ceea ce esti, de asemanarea ta cu chipul lui Dumnezeu, cand traiesti viu aceasta realitate. Atunci nici nu mai exista acea durere a ta, nevoia ta de iubire, pentru ca iti traiesti taina, chipul Maicii Domnului care esti. Iar femeia este iubire, primeste si daruieste.
    Iti spun astea pentru ca am repetat aceeasi greseala ca si a ta, si tot din aceeasi mare nevoie de iubire.
    Daca iti spun ca acea nevoie de iubire nu are nicio treaba cu iubirea adevarata, ma crezi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s