El stă în gândurile noastre, se află în întunericul neînţeles de noi, ca un al doilea neînţeles

Spui că Dumnezeu nu poate şti faptele oamenilor, pentru că, stând în cer, nu poate veni la toţi şi nu poate cunoaşte pe fiecare? Dar, omule, cât greşeşti! Cât te înşeli! De ce crezi tu că Dumnezeu e departe, când toate din cer, de pe pământ şi dinafară de pământ sunt pline de Duhul Lui? Nu numai că, pretutindeni fiind, e veşnic lângă noi, dar e chiar răspândit în noi.

Priveşte din nou la soare: e aşezat într-un loc pe cer, dar împrăştie lumină peste tot pământul. E acelaşi peste tot, luând parte la toate şi amestecându-se în toate; nicăieri strălucirea lui nu se întunecă.

Cu atât mai mult Dumnezeu, atotfăcătorul şi văzătorul a toate, faţă de care nu poate fi nimic ascuns în sufletul nostru. El stă în gândurile noastre, se află în întunericul neînţeles de noi, ca un al doilea neînţeles. Făptuim sub povaţa Lui şi, mai mult încă, trăim cu El.” (Minucius Felix, Dialogul Octavius, XXXII, 7-9, în PSB, vol. 3, p. 387)

Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s