Iisus, uitându-se la ei, le-a spus: la oameni aceasta este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu; căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă

Ev. Marcu 10, 17-27

În vremea aceea, ieşind Iisus în drum ca să plece, a alergat cineva către El şi, îngenunchind înaintea Lui, L-a întrebat, zicând: Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa cea veşnică? Iar Iisus i-a răspuns: pentru ce îmi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai singur Dumnezeu. Ştii poruncile: să nu fii desfrânat, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă, să nu înşeli, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Dar acela, răspunzând, a zis: Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele. Iar Iisus, privind la el cu drag, i-a zis: încă una îţi mai lipseşte: de-te de vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, pentru că avea multe avuţii. Iar Iisus, uitându-se în jur, a zis către ucenicii Săi: cât de greu vor intra cei bogaţi în împărăţia lui Dumnezeu! Dar ucenicii stăteau uimiţi de cuvintele acestea ale Lui. Atunci Iisus, vorbind din nou, le-a spus: fiilor, cât de anevoie este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Dar ei mai mult s-au înfricoşat, zicând unul către altul: atunci cine poate să se mântuiască? Iar Iisus, uitându-se la ei, le-a spus: la oameni aceasta este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu; căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.