26 august – Pomenirea Sfinţilor Mucenici Adrian şi Natalia

ib386.jpgib471.jpg

din „Proloagele de la Ohrida”

Sfantul Nicolae Velimirovici

Sfinţii Adrian şi Natalia au fost soţ şi soţie, ambii provenind din familii foarte mari şi bogate din Nicomidia.

Adrian era păgîn, şi Marele Pretor al Nicomidiei.

Natalia în ascuns era creştină.

Ei erau amîndoi tineri, şi nu au fost căsătoriţi decît treisprezece luni mai înainte de martiriul lor. Cînd răul împărat Maximian a sosit la Nicomidia, el a poruncit prinderea creşinilor, torturarea şi executarea lor. Într-o peşteră din afara cetăţii se aflau ascunşi douăzeci şi trei de creştini. Ei au fost denunţaţi autorităţilor, prinşi, biciuiţi cu sălbăticie şi aruncaţi în temniţă, în cel mai scurt timp ei au fost aduşi înaintea Pretorului spre a li se înregistra numele.

Pretorul Adrian le observa chipurile şi feţele, ei erau calmi şi blînzi, deşi fuseseră torturaţi. El i-a legat cu jurămînt să îi spună adevărul, ce aşteaptă ei de la Dumnezeul lor pentru aceste suferinţe cumplite şi moarte odioasă? Ei i-au răspuns că aşteaptă negreşit răsplata făgăduită de Dumnezeu drepţilor întru Împărăţia Lui. Auzind acestea, Pretorul Adrian s-a întors către secretar şi i-a poruncit: „Vei scrie şi numele meu alături de al Creştinilor acestora – Şi eu sînt Creştin!”

Auzind aceasta, împăratul l-a întrebat pe Adrian: „Ţi-ai ieşit din minţi?” Pretorul Adrian i-a răspuns împăratului: „Nicidecum. De abia acum mi-am venit în simţiri.”

Auzind acestea, duhul Nataliei a săltat întru dînsa. Cum Adrian a fost imediat aruncat în închisoare împreună cu ceilalţi, Natalia a alergat într-acolo cu toate cele de trebuinţă şi a slujit soţului ei şi sfinţilor.

Cînd l-au torturat pe Adrian, Natalia a stat lîngă el, întărindu-l pînă la sfîrşit. După torturi prelungite şi întemniţare, împăratul a poruncit ca braţele şi picioarele mucecinicilor să fie zdrobite cu ciocanul pe nicovală, precum s-a şi făcut.

Adrian şi-a dat mucenicescul lui suflet împreună cu ceilalţi douăzeci şi trei, în schinguiri bestiale. Natalia a luat moaştele soţului ei şi ale celorlalţi sfinţi şi le-a dus la Argyropolis (în apropiere de Constaninopol), unde le-a îngropat cu cinste.

După cîteva zile l-a văzut în vedenie şi lumină cerească pe Adrian, care i-a descoperit că în curînd va veni la el. Împlinindu-se timpul, Natalia şi-a dat duhul cu pace în mîinile Domnului, alăturîndu-se soţului ei iubit în cereştile locaşuri ale împărăţiei lui Dumnezeu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Proloage, Sf.Nicolae Velimirovici, Soţ/Soţie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s