Ce se întâmplă dacă nu există o reciprocitate în dăruirea de sine în sânul familiei?

din “CATEHEZE – Sfanta Taina a Casatoriei
Parintele Gamaliel Sima

Întrebare (Dan): Ce se întâmplă dacă nu există o reciprocitate în dăruirea de sine în sânul familiei?

Răspuns: Dacă amândoi devin un trup prin taina duhovnicească, soţii trebuie să pună în lucrare concretă această unire a lor.

Ei sunt uniţi prin taina nunţii în mod potenţial, un suflet în două trupuri. Harul Sfintei Taine a Nunţii este tezaurizat în inima fiecăruia şi Dumnezeu le acordă timp de trăit, pentru a întrupa în viaţa lor darul Lui.

Acest har este ca şi harul de la Sfântul Botez, sau de la celelalte Sfinte Taine; el vine de la Dumnezeu pregătit să producă în oameni ceea ce a iniţiat Dumnezeu. Harul vine din voinţa lui Dumnezeu, în urma invocării prin rugăciune a numelui Său.

Soţii şi întreaga familie trebuie să spună: „Amin, Doamne! Aşa să ne fie nouă, după voia iubirii Tale” şi să împlinească acest amin toată viaţa lor. Şi, dacă intervine ceea ce ai adus aici în discuţie, frate Dan, atunci, pentru că una dintre caracteristicile sufletului – cei doi fiind una – este simplitatea, neîmpărţirea, capacitatea de unificare, atunci fiecare trebuie să poarte sarcina celuilalt, căci zice: purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.

Care lege? Iubirea. Păi, cum îi arăţi iubire celuilalt dacă nu-i împlineşti nepuţintele? De aceea, de la început, bărbatul şi femeia sunt creaţi de Dumnezeu complementari şi toată viaţa lor este marcată de această complementaritate. Gândiţi-vă şi la un trup omenesc, pe care îl avem fiecare dintre noi. Dumnezeu a pus în alcătuirea noastră trupească nişte perechi: doi ochi, două urechi, două braţe, doi rinichi, doi plămâni, dar când un picior nu mai funcţionează ori nu îl mai avem deloc rămânem şchiopi, dar putem merge sărind cu piciorul rămas întreg. Ceva asemănător am păţit personal atunci când am mers la doctorul oftalmolog şi a constatat că unul din ochi nu mai funcţiona normal.

—  Ochiul drept e sănătos, zice medicul, dar stângul nu, puteţi vedea binişor în continuare, dar trebuie să purtaţi ochelari.

—  Păi dacă dreptul e sănătos, ce-mi trebuie mie ochelari, zic eu.

—  Uite care este situaţia, îmi explică doctorul. Ochii sunt ca doi cai. în cazul tău, unul e sănătos, iar celălalt bolnav. Acum, acesta sănătos, cât e tânăr şi în putere duce, duce… şi pe acesta bolnav îl ajută, dar când o să obosească şi-o să îmbătrânească, ce ai să faci? Pune-ţi tu ochelarii pe nas şi ajută-1 cu „bicicleta” pe acesta care nu mai poate, ca să-l menţii în formă şi pe cel sănătos. Ajută-1 pe cel bolnav şi nu-l îngreuna pe cel sănătos.

Aşa este şi în familie.

Sfântul Apostol Pavel zice: Ce ştii tu, femeie, de nu cumva prin credinţa ta îţi vei mântui bărbatul. Se vor mântui prin credinţa lucrătoare, prin iubire a unuia faţă de altul, pentru că ei doi sunt una.

Acesta este un principiu al mântuirii familiei. Păi, ar zice cineva, şi chiar dacă au amândoi credinţă, dar unul dintre ei moare mai repede, nu mai pot creşte în iubire. Ba da! Pot creşte, căci, chiar dacă unul moare trupeşte, nu dispare cu totul, ci sufletul lui este viu şi poate primi de la celălalt iubire, prin rugăciune către Dumnezeu.

Taina unei asemenea iubiri trece dincolo de mormânt şi se împlineşte în veşnicia lui Dumnezeu. Aşa doreşte şi Sfântul Apostol Pavel, ca cel sau cea rămaşi văduvi să nu se mai căsătorească, dar dacă nu pot răbda singurătatea şi pofta trupului, ca să nu ardă, zice Pavel, mai bine să se căsătorească şi să aibă posibilitatea să se completeze cu altcineva.

Insă, la mare preţ este statornicia într-o singură iubire şi numai aceasta este considerată taină înaintea lui Dumnezeu. Nunta a doua este un pogorământ pentru neputinţa firii omeneşti a unora. Cei recăsătoriţi primesc numai o binecuvântare a Bisericii şi ritualul nunţii acesteia conţine mai mult rugăciuni de iertare şi de pocăinţă, iar preotul care a slujit nu are voie să participe la petrecerea unei asemenea nunţi, sub ameninţarea caterisirii.

Ştiţi cine a fost mama Antuza? Ea a rămas văduvă la 20 de ani, dar a trăit în curăţie tot restul vieţii şi nu s-a recăsătorit; şi-a dedicat viaţa ei creşterii unicului ei fiu, urmând Maicii Domnului, şi a crescut un sfânt – pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Şi cât de multe astfel de exemple sunt în vieţile sfinţilor. Citiţi şi veţi afla! Observaţi că într-un asemenea caz este salvată unitatea familiei. Argumentul este că nunta simbolizează unirea omului cu Dumnezeu. Ori, nu există mai mulţi dumnezei, ci Unul singur. Deci, unirea este una singură.

Acest articol a fost publicat în Cateheze, Completare, Comuniune, Conflicte, Căsătorie, Responsabilitate, Soţ/Soţie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Ce se întâmplă dacă nu există o reciprocitate în dăruirea de sine în sânul familiei?

  1. andreea zice:

    Buna intrebare! Ma numesc Andreea si am 28 de ani. Sunt casatorita de 7 luni si dupa 2 luni de la nunta am inceput sa am probleme medicale – mastoza cu mastodinie sau dureri de sani, pentru ca sotul meu e foarte comod si nu isi doreste sa faca dragoste cu mine decat foarte rar, dupa ce il rog eu, asi vrea sa aiba si el initiativa (inainte de nunta, in 2 ani de cand ne cunoscusem, nu am avut retatii intime, doar dupa nunta, cu toate ca nu eram nici unul virgin, pentru ca nu am vrut eu sa mai fac pacate). De fiecare data cand ma refuza, sufar foarte tare, si mi se accentueaza durerea. Imi e teama in situatia asta. Vreau sa precizez ca atunci cand avem relatii intime dureaza foarte putin si nu apuc sa ma bucur, deci nu ma simt implinita. Ne iubim dar totusi se intampla ceva. Imi inchipuiam mult mai romantica viata in doi, mai frumoasa, si din acest motiv sufar mult si ma enervez si plang.

  2. andreea zice:

    Buna intrebare! Ma numesc Andreea si am 28 de ani. Sunt casatorita de 7 luni si dupa 2 luni de la nunta am inceput sa am probleme medicale – mastoza cu mastodinie sau dureri de sani, pentru ca sotul meu e foarte comod si nu isi doreste sa faca dragoste cu mine decat foarte rar, dupa ce il rog eu, asi vrea sa aiba si el initiativa (inainte de nunta, in 2 ani de cand ne cunoscusem, nu am avut retatii intime, doar dupa nunta, cu toate ca nu eram nici unul virgin, pentru ca nu am vrut eu sa mai fac pacate). De fiecare data cand ma refuza, sufar foarte tare, si mi se accentueaza durerea. Imi e teama in situatia asta. Vreau sa precizez ca atunci cand avem relatii intime dureaza foarte putin si nu apuc sa ma bucur, deci nu ma simt implinita. Ne iubim dar totusi se intampla ceva. Imi inchipuiam mult mai romantica viata in doi, mai frumoasa, si din acest motiv sufar mult si ma enervez si plang.

  3. Irina zice:

    Mergeti impreuna la un duhovnic care sa-i explice cum sta treaba, pe intelesul lui. e mai bine sa vina un sfat pentru el de la alt barbat decat sa-i spui tu problema asta, si sa nu-i poti explica cu duhul iubirii ceea ce simti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s