Bărbaţii să asculte acestea şi să urmeze virtuţii Dreptului şi să dea femeilor lor mult respect şi cinste+aceasta este bogăţia adevărată, cea mai mare moştenire, când bărbatul nu se găseşte în ceartă cu femeia lui, ci simt alipiţi unul de celălalt, întocmai ca un singur trup

din CUVINTE DE AUR III- Nunta, familia şi problemele lor

de Sfantul Ioan Gura de Aur

Editura Egumenita

„înţelegerea adevărată”

„Zi deci că-mi eşti soră, ca să îmi fie şi mie bine pentru trecerea ta şi pentru trecerea ta să trăiesc şi eu” (Facerea 12, 13). Nu mi-a rămas nimic altceva, zice, ca să mă salvez, decât să spui că eşti sora mea! Pentru că este cu putinţă ca astfel să scap de primejdie, şi dato­rită ţie să trăiesc în viitor, şi îţi voi oferi ţie cealaltă vreme a vieţii mele! Acestea sunt cuvinte capabile s-o mişte pe femeie şi s-o facă să-l compătimească.

Aceasta este convieţuirea adevărată, adică să nu fie alipit unul de celălalt doar în momentele fericite, ci şi în primejdii! Acesta este semnul iubirii adevărate, trăsătura legăturii celei mai preţioase!

Nu-l face atât de slăvit pe împărat cununa aflată pe capul lui, cât a făcut-o de strălucitoare pe Sarra această ascultare. Deci cine nu va rămâne uimit când va cugeta la credinţa ei, care a acceptat uşor aceasta? Cine ar putea s-o laude pe măsura meritului, pe cea care cu atâta înţelepciune şi la o asemenea vârstă, ca să-l salveze pe cât putea pe cel Drept, s-a dat pe sine adulterului şi a încuviinţat convieţuirea cu un barbar? (Omilie la Facere, E.P.E. 3, 372, P.G. 53, 300).

Bogăţia cea adevărată

„Iată, slujnica ta e în mâinile tale, fă cu ea ce-ţi place!” (Facerea 16,6). Pedepseşte-o, înţelepţeşte-o, ceart-o după cum vrei, şi aşa cum îţi place să te porţi cu ea!

Numai să nu fie supărare, numai să nu pui pe seama  mea obrăznicia ei! Pentru că n-am primit unirea cu ea îmboldit de o patimă, încât mişcat de aceasta, să-i dăruiesc o ocrotire neîndreptăţită. Cunosc cinstea pe care ţi-o îndatorez, nu trec cu vederea nemulţumirea robilor.  Nu mă interesez de ea, nu port grijă deloc de aceasta, : doar un lucru mă străduiesc să împlinesc: să nu te supăr,  să ai toate cinstirile şi să fii izbăvită de orice tristeţe.

Aceasta este adevărata viaţă de familie, acesta  este soţul adevărat, cel care nu cercetează cu de-amănuntul cuvintele femeii lui, ci îngăduind mult datorită neputinţei firii omeneşti, un lucru se străduieşte să  reuşească: să alunge din casa lui tulburarea şi să închege legătura păcii şi a înţelegerii. Bărbaţii să asculte acestea şi să urmeze virtuţii Dreptului şi să dea femeilor lor mult respect şi cinste,  şi să se poarte cu ele ca şi cu vasele mai slabe, ca să în­tărească mai mult legătura iubirii lor.

Pentru că aceasta este bogăţia adevărată, cea mai mare moştenire, când bărbatul nu se găseşte în ceartă cu femeia lui, ci simt alipiţi unul de celălalt, întocmai ca un singur trup. Că şi Sfânta Scriptură zice: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va uni cu femeia sa, şi vor fi amândoi un trup” (Facerea 2, 24). Aceşti oa­meni, fie că sunt săraci, fie că sunt neînsemnaţi, sunt cei mai fericiţi dintre toţi, pentru că îşi petrec viaţa într-o li­nişte continuă. în timp ce aceia care nu se desfată cu această bucurie, ci vieţuiesc în gelozie şi pierd bunurile păcii, chiar de călătoresc cu o corabie bogată, chiar dacă

au mâncăruri scumpe, chiar dacă sunt slăviţi, petrec o viaţă mai rea decât toţi, de vreme ce în fiecare zi apar tulburări în familia lor, se bănuiesc unul pe celălalt şi nu pot să se bucure deloc, pentru că războiul lăuntric mereu îi împiedică şi le creează întotdeauna o mare scârbă.

Aici însă nu s-a întâmplat nimic din toate acestea. Patriarhul, prin bunătatea lui a potolit mânia soţiei, i-a dat acesteia toată stăpânirea asupra roabei şi, astfel, a umplut din nou casa cu multă pace (Omilii la Facere, 38, E.P.E. 3, 592-594, P.G. 53, 357).

Grija indispensabilă

Iubiţilor, ştiind folosul strâmtorărilor, să răbdăm fără tânguire toate întâmplările nemulţumitoare şi să fim împăciuitori faţă de toţi, îndeosebi faţă de femeile noastre. Şi să ne îngrijim mult, încât să nu le luăm pe toate în seamă când ne osândesc cu dreptate sau cu ne­dreptate, ci doar de un lucru să ne îngrijim: să alun­găm pricina supărării şi să facem pace în casa noastră, încât şi femeia să poată să se alipească de bărbatul ei, şi bărbatul să poată să alerge la ea ca la un liman din tulburările şi zgomotele din afară, şi astfel, să afle în ea orice mângâiere.

Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s