primul criteriu este aspectul fizic, adică cel cu care vrei să te împrieteneşti trebuie să-ţi placă

DSCN6084

Criteriile după care se aleg doi tineri

Pr. Nicolae Tănase, Soţul ideal, soţia ideală, Editura Anastasis, 2012, p. 19-20

Biserica Ortodoxă este realistă. Noi avem moştenire de la Sf. loan Gură de Aur 11 reguli canonice ale nunţii creştine. Prima regulă ce trebuie împlinită este ca să nu fie rude, iar a II-a să se placă. De aici concluzia că în alegerea unui prieten în perspectiva căsătoriei şi a dorinţei de a avea copii, (căci despre această prietenie am vorbit noi), primul criteriu este aspectul fizic, adică cel cu care vrei să te împrieteneşti trebuie să-ţi placă.

Dumnezeu a creat toate fetele frumoase şi toti băieţii frumoşi, dar unor băieţi le plac anumite fete, iar unor fete doar anumiţi băieţi. Dacă nu pornim de la acest criteriu, în primul rând nu vom reuşi să întemeiem o prietenie sau va trebui să aşteptăm ca pofta să vină mâncând, cum se zicea în trecut în perspectiva căsătoriilor „aranjate”.

Ori azi nu trebuie să fie aşa! Dacă tot suntem în postura să alegem, atunci să alegem. Putem să ne împrietenim uneori – accidental – când nişte calităţi morale (mai rar intelectuale, dar în general morale), nişte afinităţi fac în mod neaşteptat să se nască prietenia. Nu în acelaşi fel se pune problema într-o prietenie care nu dorim să conducă la căsătorie, în aceasta contează în primul rând criteriile morale şi intelectuale. De exemplu, pentru doi băieţi, nu trebuie să ţină cont neapărat de aspectul fizic dacă vor să se împrietenească. Două fete, la fel. Chiar un băiat şi o fată se pot împrieteni, nu în perspectiva căsătoriei, fară să ţină cont de aspectul fizic, ca să studieze împreună la fizică sau istorie. Se pot împrieteni fără să ţină cont de cum arată. Dar în vederea întemeierii unei familii trebuie ţinut cont de criteriul acesta. În secolul al IV-lea, Sf. Ioan Gură de Aur se pronunţa aşa: „nu vom ajunge să facem paşii număraţi” fară de pasul numărul 1, ca cineva să-ţi placă, să te atragă într-un fel.

Pentru că omul este un unicat în lume, fiecare dintre noi avem un punct de vedere. Mie îmi place o fată, ţie îţi place o altă fată. Alt fel de fată. Mie îmi place soţia mea, ţie îţi place soţia ta. De ce? Şi fiecare aducem argumente. Deci pornim de aici. Asta nu înseamnă că respectiva fată, pe care doreşti să o contactezi în vederea prieteniei, trebuie să treacă printr-un concurs de Miss. Nu! Să-ţi placă ţie! Părerea celorlalţi nu contează. După aceea nu urmează calităţile intelectuale, ci urmează calităţile morale. Trebuie analizat şi dacă avem nişte puncte comune în: vederea practicării unor virtuţi.

Cine are calităţi morale poate să ajungă şi la practicarea virtuţilor. Pe de altă parte, ca orice om, prietenul sau prietena ta are şi defecte, întrebarea pentru tine este dacă poţi suporta aceste defecte.

Cum ar fi cazul unei fete, se împrieteneşte cu un băiat şi acela fumează, bea şi se poartă nepoliticos. Ea stă şi se întreabă: pot eu să suport acestea în viaţa mea când mă voi căsători cu el? Dacă da, întemeiez o prietenie, dacă nu, mă las păgubaş, pentru că aşa ne-a creat Dumnezeu, frumoşi, dar trebuie să ţinem cont de specificul şi afinităţile fiecăruia. Este de preferat mai întâi să ne placă omul şi cu defectele lui, dar dacă nu ne place, dacă nu ne îndrăgostim încât să se dărâme „stâlpii cerului” peste noi, nu trebuie să ne căsătorim; trebuie să mai aşteptăm, să mai studiem, pentru că în căsnicie se rezistă doar aşa.

Şi toate aceste hopuri, aceste probleme care apar în căsătorie, copii, copii bolnavi, boli, lipsuri materiale, financiare, conflicte cu vecinii, cu rudele, toate se pot suporta dacă trăieşti lângă o fiinţă de care iţi place „la nebunie” în cam toate aspectele.

Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la primul criteriu este aspectul fizic, adică cel cu care vrei să te împrieteneşti trebuie să-ţi placă

  1. un calin - tm zice:

    La început este îndrăgosteala de celălalt, de aspectul lui fizic, apoi de calităţile sufleteşti ale lui, de bunătate, de feminitate sau de bărbăţie … Pe scurt – îţi place!
    După ce a început convieţuirea, căsnicia apar diverse greutăţi, probleme, apar copiii cu nevoi şi cerinţe care sunt tot mai mari pe măsura ce cresc. Cei doi prieteni-soţi trebuie să depună eforturi din ce în ce mai mari ca să poată să ţină pasul cu lumea sau cu conştiinţa lucrului bine făcut. Dar greutăţile pot să încovoaie chiar şi cele mai tari firi. Aşa că apar discuţii, certuri: „de ce nu faci asta?”, „de ce trebuie să spăl sau să calc eu când sunt obosit dupa o zi de lucru?”, s.a. Apar nemulţumiri, frustrări care greu sunt depăşite sau acceptate. Dar, revin : celălalt era frumos, bun, cu multe calităţi. Ce s-a schimbat între timp? Cu el – nimic. E la fel de bun şi de frumos, are tot aceleaşi calităţi care te-au făcut să te îndrăgosteşti de el, dar … ceva nu merge cum trebuie, scârţâie. Şi nu-mi dau seama că de fapt neputinţele mele sunt cele care mă împiedică să fac faţă tuturor greutăţilor apărute şi am pretenţia să le facă celălalt. Dar şi celălalt are aceleaşi probleme de slăbiciune sau neputinţă ca şi mine. E un cerc din care trebuie să găsim ieşirea cât mai repede până nu se rupe ceva în noi sau între noi!
    Aceasta pare o problemă cu implicaţii în mai toate aspectele vieţii, când aşteptăm mult şi multe de la ceilalţi fără să băgăm de seamă că noi nu putem face mai mult şi fără să ne pese că celălalt are aceleaşi neputinţe ca şi noi! Vrem ca celălalt să facă tot mai multe, ştim cum să-i organizam viaţa sau timpului celuilalt dar uităm de fapt porunca „purtaţi-vă greutăţile unii altora”
    Nu cântărim lucrurile la fel, nu folosim aceeaşi unitate de măsură. Greutăţile noastre sunt mai mari decât ale celorlalţi iar problemele altora sunt mai uşor de rezolvat decât cele personale. E întotdeauna mai uşor să plângi mortul din vecini!
    O problemă mai fină, mai subţire e că neputinţele sau (s)căderile noastre nu se referă întotdeauna la aspectul fizic ci la cel moral, spiritual.
    (Dar aste e pentru cei mai fini şi înţelepţi – nu pentru cei slabi ca mine.)

    Doamne, iartă-ne şi ne miluieşte!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s