soţii desăvârşiţi nu sunt cu nimic mai prejos decât călugării, ei pot să dea dovadă de virtuţi mai mari decât cele monastice

byzantine-detail-the-virgin-adam-and-eve-crete

Din Adevărul şi frumuseţea căsătoriei – Teologia Iubirii – Volumul II

De Pr. Prof. Ilie Moldovan

Alba Iulia – 1996

4. Sensul spiritual al „datoriei conjugale”

a) „Datoria conjugală” privită ca o problemă religios-morală.

În viziunea moralei ortodoxe, ideea datoriei conjugale propriu-zise, respectiv a unirii fizice între soţi, e cuprinsă în noţiuniea de taină care nu e niciodată omisă din definirea căsătoriei.

Sfântul Duh se uneşte cu cei doi soţi, creându-i din nou într-un singur trup, pentru a se sălăşlui în inimile lor şi pentru a le comunica într-un grad maxim dragostea divină.

Sfântul Ioan Gură de Aur, scria în acest sens : „soţii desăvârşiţi nu sunt cu nimic mai prejos decât călugării, ei pot să dea dovadă de virtuţi mai mari decât cele monastice”(PG LXII, 147; LI, 209).

Obligaţia soţilor este de a trăi în sfinţenia comuniunii lor cu Hristos fără întrerupere.

De vreme ce căsătoria e o taină, ea este şi spaţiul unei necontenite Cinzecimi.

Hristos trimite continuu pe Duhul Său în căminul conjugal, iar Acesta, la rândul său „hristifică” pe soţi, îi face împreună moştenitori cu Hristos.

Nici una dintre datoriile soţilor nu rămâne în afara acestei acţiuni divine. Dragostea sponsală este ea însăşi restabilirea principiului personal în viaţa conjugală, dar nu a unui principiu natural, ci spiritual. Considerată în întreaga sa complexitate concretă, problema datoriei conjugale implică înţelegerea mai multor aspecte ale realităţii umane şi creştine.

A pune în lumină favorabilă sensul unirii fizice dintre soţi înseamnă a-l aduce în corelaţie cu valoarea persoanei umane, a naturii, iar nu a contranaturii.

Creştinismul primar a avut ocazia să creeze cultul fecioriei, pe care l-a ataşat pe lângă acela al Preacuratei Măria. Cu această ocazie, abordează într-o manieră profundă şi problema legăturii fizice dintre soţi. Trecerea de la starea edenică la aceea a vieţii care urmează căderii, face pe mulţi dintre Sfinţii Părinţi să ezite în gândirea lor.

Pentru mulţi dintre ei, diferenţierea între cele două sexe este o consecinţă a păcatului strămoşesc. În antropologia sa, Sfântul Grigorie de Nyssa, alunecă spre o spiritualizare excesivă, reducând fiinţa umană la angelism, la spirit pur. Ipostaza sa însă nu este convingătoare.

Comunitatea conjugală este în mod clar, după referatul biblic, voită şi binecuvântată de Dumnezeu. A văzut Domnul că toate sunt bune ” foarte”. Totuşi, după unii scriitori bisericeşti, starea feciorelnică rămâne legată de persoană, iar căsătoria de specie, fapt care a făcut să perpetueze în gândirea teologică eroarea origenistă a identificării naşterii de prunci cu păcatul originar.

Făcând din naşterea de prunci unicul scop susceptibil prin care să se justifice căsătoria, creştinismul din Apus, în frunte cu Fericitul Augustin, subordonează acest scop relaţiilor fiziologice care însoţesc pierderea fecioriei, supunându-le unui dispreţ metafizic şi considerându-l ca stare inferioară.

De la spiritualitatea excesivă până la angelism nu mai este decât un pas. Continuarea neamului omenesc ar implica pierderea integralităţii, aservirea persoanei şi a spiritului unui element generic inconştient, în cele din urmă materiei. Un rigorism ostil sensului datoriei conjugale licite identifică în bloc trupul, iubirea şi păcatul. Faţă de această atitudine, Biserica sinoadelor ecumenice a reacţionat în mod hotărât. Abstinenţa conjugală suprimă erosul fără să-1 transfigureze. Dragostea curată dintre soţi deschide un alt drum de apropiere către Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur, în perioada de maturitate a gândirii sale, susţine cu deosebită energie această dreaptă învăţătură, restabilind în mod magistral echilibrul tradiţional.

Acest articol a fost publicat în Hristos, Soţ/Soţie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la soţii desăvârşiţi nu sunt cu nimic mai prejos decât călugării, ei pot să dea dovadă de virtuţi mai mari decât cele monastice

  1. cassiopeea zice:

    Superb spus!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s