Poate că, dacă oamenii şi-ar da voie să îşi satisfacă nevoile de îmbrăţişări, ei nu ar mai comite atâtea acte agresive

Preluat de AICI: Ce simți când te ating?

imagine preluata de AICI

Fragment din 

Arta de a făuri oameni

de Virginia Satir, inițiatoarea unor metode inedite în terapia familiei  

Aşa cum respiraţia este în directă legătură cu viaţa, atingerea este este cel mai convingător mod prin care doi oameni îşi pot transmite informaţii emoţionale. Cea mai concretă introducere a noastră în această lume a fost prin atingerea mâinilor umane, iar atingerea rămâne cea mai de încredere conexiune dintre oameni. Voi crede modul în care mă atingeţi înainte de a crede cuvintele pe care le rostiţi. Relaţiile intime încep şi se opresc datorită modului în care oamenii trăiesc atingerea.

Eu îi învăţ pe oameni să devină conştienţi de modul în care ceilalţi simt atingerea lor. Trebuie doar să întrebe:

  • „Ce simţi atunci când te ating?”.

Nu suntem aproape deloc învăţaţi cum să ne simţim propria atingere. Pentru multe persoane, întrebarea de mai sus poate părea ciudată. Dar, după ce o exersaţi de câteva ori, veţi vedea cât e de valoroasă.

O altă latură a atingerii constă în a-i spune unei alte persoane cum simţiţi atingerea ei. Este important să ţinem minte că, înainte ca cineva să ne atragă atenţia, mulţi dintre noi nu sesizăm cum îi atingem pe alţii. Îmi amintesc de câte ori oameni afectuoşi şi entuziaşti mi-au lăsat mâinile pline de sânge: eu purtam inele iar ei îmi strângeau degetele într-un gest plin de însufleţire.

Vreau să subliniez faptul că avem nevoie să învăţăm să ne simţim atingerea, la fel de bine cum o gândim. Pentru mulţi dintre noi, această parte a educaţiei a fost neglijată. Putem schimba asta dacă ne luăm inima în dinţi şi întrebăm: „Cum te simţi când te ating aşa?” Data viitoare când daţi mâna sau mângâiaţi pe cineva, deveniţi conştienţi de ce anume se întâmplă când atingeţi persoana respectivă. Apoi verificaţi observaţiile voastre cu el/ea: „Uite, eu acum am simţit… Tu ce ai simţit?”

Acum suntem gata pentru un exerciţiu.

Aşezaţi-vă la o distanţă potrivită de partener, astfel încât să îl puteţi atinge, şi priviţi-vă reciproc timp de un minut. Apoi ţineţi-vă de mână şi închideţi ochii. Exploraţi încet mâinile partenerului. Gândiţi-vă la forma şi la textura lor. Fiţi conştienţi de orice simţiţi în legătură cu ceea ce descoperiţi în aceste mâini. Simţiţi cum este să atingeţi aceste mâini şi să fiţi atinşi de ele. Simţiţi cum e să sesizaţi pulsul în vârfurile degetelor.

După circa două minute, deschideţi ochii şi continuaţi să pipăiţi mâinile partenerului în timp ce vă uitaţi la ele. Simţiţi ceea ce se întâmplă. Este diferit acum, când vă şi uitaţi la mâinile partenerului?

După circa treizeci de secunde, închideţi ochii, continuaţi să atingeţi, simţiţi orice schimbare posibilă. După un minut, retrageţi mâinile, dar nu printr-un gest de respingere, ci printr-unul de separare. Relaxaţi-vă şi simţiţi impactul întregii experienţe. Deschideţi ochii şi împărtăşiţi spaţiul interior cu partenerul.

Încercaţi această variantă a exerciţiului: o persoană închide ochii, iar celalaltă îşi foloseşte mâinile pentru a atinge toate părţile feţei primei persoane, fiind foarte atentă la atingere. Schimbaţi rolurile şi apoi povestiţi amândoi ce aţi simţit. 

În acest moment al experimentului, multe persoane spun că se simt stânjenite. Unii spun că simt impulsuri sexuale şi e ca şi cum ar face sex în public. Răspunsul meu este: „Dar v-aţi atins doar mâinile şi feţele, nimic altceva!” Alţii spun că nu simt nimic; totul li se pare o prostie. Această reacţie mă întristează, deoarece poate însemna că oamenii s-au înconjurat de ziduri, astfel încât să nu simtă nicio bucurie în urma contactului fizic. Oare există cineva care să nu mai simtă dorinţa şi nevoia de mângâiere şi contact fizic?

 

   

 

În ultimii zece ani, oamenii au început să fie mai receptivi la nevoile lor de atingere. Au început să apară în multe locuri felicitări cu îmbrăţişări. A îmbrăţişa este o modalitate nonsexuală şi foarte umană de a primi şi a oferi iubire. Puţin câte puţin, această metodă se extinde şi la bărbaţi. Pielea lor devine la fel de înfometată ca şi pielea femeilor. Poate că, dacă oamenii şi-ar da voie să îşi satisfacă nevoile de îmbrăţişări, ei nu ar mai comite atâtea acte agresive.

Am observat că, în momentul în care cuplurile încep, puţin câte puţin, să iubească atingerile reciproce, relaţiile lor se îmbunătăţesc în toate domeniile. Tabuul împotriva atingerii explică foarte bine experienţele plate, nesatisfăcătoare, monstruoase pe care mulţi oameni le trăiesc în viaţa sexuală. De asemenea, acest tabu îmi explică foarte clar de ce tinerii îşi încep de multe ori viaţa sexuală prea devreme. Ei simt nevoia de contact fizic şi cred că singura soluţie pentru a-l obţine este contactul sexual.

În timp ce aţi făcut aceste experimente, probabil v-aţi dat seama că ele pot fi interpretate individual. Când mâinile noastre se ating, fiecare dintre noi simte atingerea în mod diferit. Este important ca oamenii să îşi spună unii altora cum simt această atingere. Dacă eu intenţionez o atingere afectuoasă, iar destinatarul o percepe ca fiind neplăcută, vreau să ştiu asta.

Se întâmplă foarte des să nu ştim cum arătăm sau ce voce avem, sau cum se simte cel pe care îl atingem, şi, cum de multe ori dorim să transmitem altceva decât ceea ce ajunge la interlocutorul nostru, relaţiile noastre sunt marcate de dezamăgiri şi suferinţă.

   

Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s