Love detox

Ioan Stoenică - pe potecile vieții

Detoxifiere de la „iubire”

Astăzi, la metrou, un băiat și o fată se despărțeau. El voia să o sărute, ea îi întorcea obrazul în mod repetat, cu o urmă de dezgust parcă. Îmi venea să-i spun băiatului că băi, cu forța e oricum degeaba, nu mai insista!

Ea s-a suit în metrou și s-a pus pe scaun, cu spatele spre el. Părea că abia așteaptă să scape, să plece. El a rămas în fața ușilor privind spre ea cu un zâmbet trist. Parcă și ochii stăteau să plângă, mi s-au părut un pic umezi. Stătea în fața ușilor încă deschise cu expresia unui om care se vede pus în fața unui inevitabil sfârșit… pe care nu și-l dorește. Simțea probabil cum pierde printre degete ceva drag și se agăța de orice gest, de orice moment care ar fi putut să schimbe ceva, măcar pe moment. Dar lucrurile nu funcționează așa. 

Vezi articol original 1.951 de cuvinte mai mult

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s