a murit Maica Rafaela

in seara asta, a trecut la Domnul, Maica Rafaela, de la Iasi

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la a murit Maica Rafaela

  1. Eva zice:

    Reblogged this on îndrăzneşte and commented:
    Este ceva ce nu pot sa cred si nu caut sa inteleg. Cerurile sunt deschise acum. Ma rog lui Dumnezeu sa o primeasca in dragostea Lui si sa le intareasca pe maici.

    …cum nu inteleg nici dragostea pe care maica mi-a aratat-o, neasteptand si neavand ce sa primeasca de la mine. Un om cu care m-am intalnit in viata asta doar ca sa imi ofere – si doar atunci cand am cerut, si doar cat am cerut… – dragoste. Atat de simplu, cum eu nu voi putea vreodata.

    „Eva mea draga”, incepe ultimul mail la care nu am apucat sa raspund, „haide sa mergem pe lucrul concret…”

    „Doamne miluieste si binecuvinteaza si vindeca!”, cerea pentru mine, in fata groazei si a neputintei. Oare de cate ori nu i-a ascultat Dumnezeu rugamintile pentru mine si pentru alti infrigurati pierduti in propriile labirinturi intunecate?…

    „Ce astepti de la tine, asa sa te vindeci, sa vezi un miracol cu ochii si sa te vezi vindecata si gata? Poate nu te vei vindeca niciodata, dar nici macar asta nu conteaza. Dumnezeu nu ne judeca asa cum ne judecam noi! Tu ai nevoie sa fii in durerea si neputinta ta de acum cu Domnul. Si daca esti cu El, asa te va transforma, nu intr-un om vindecat ci intr-un om bucuros, indiferent de cum este! Intelege copil drag ca Domnul te iubeste, vrea doar sa fii cu El in ceea ce esti si sa-L chemi mereu sa te ajute!…”

    Sa nu fie in zadar si sa nu ramana fara rod dragostea ei, scursa in sufletul meu…

  2. iubire zice:

    Am vazut-o rugându-se în chilie şi m-am gândit la o lebădă. Am văzut-o făcând turte moldoveneşti de post şi am mâncat cu bucurie din ele. Am văzut-o ca pe un om de nădejde al Maicii Siluana şi mi-a părut rău că nu sunt şi eu aşa. I-am ascultat povestea vieţii si m-am uimit. Am ascultat-o cântând muzică psaltică şi m-am înfiorat de fiecare dată, dar, cel mai mult la troparul Floriilor. Mi-am închipuit de multe ori cum stătea ore în şir lângă racla Maicii Parascheva: „Aşa. Nu aş mai fi plecat de-acolo.”. Îmi vine să plâng şi să râd.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s