Prietenia nu este numai psihologica si etica, ci este in primul rind ontologica si mistica

DSC_4595
Preluat de AICI

din „Stilpul si Temelia Adevarului„, Pavel Florenski, Ed. Polirom, Iasi, 1999, p. 276-277.

Poti tine discursuri retorice si sa te inseli. Poti sa suferi, chiar si sa mori retoric si sa te inseli cu retorica ta. Dar nu poti insela cu viata de zi cu zi si adevarata proba a autenticitatii sufletului este cea a vietii impreuna, a dragostei prietenesti. Un act de eriosm sau altul poate savirsi oricine, oricine poate fi interesant; dar sa zimbeasca asa, sa spuna asa, sa consoleze asa cum face prietenul meu nu poate decit el si nimeni altul. Da, nimeni si nimic pe lume nu-mi va compensa pierderea lui. Aici, in prietenie, incepe revelarea persoanei   si de aceea aici incep si adevaratul, profundul pacat si adevarata, profunda aseitate. E posibil sa spui o mare minciuna despre sine in multe volume de opere; dar nu poti rosti nici una cit de mica in comuniunea de viata cu un prieten: “Precum nu se aseamana fata cu fata, tot asa inima unui om cu inima altuia” (Pilde 27, 19).

 Raportul dintre cotidian si erioc seamana cu raporturile dintre trasaturile fetei si petele intimplatoare de lumina de pe ea: cele din urma pot fi de efect, dar nu au legatura ce ceea ce ne este drag sau ne dezgusta la fata respectiva, cu ceea ce admiram sau ne repugna. Insa prietenia se fundamenteaza pe aceste penumbre, care pun in evidenta trasaturile fetei, pe zimbete, pur si simplu pe viata, pe acea viata in care intr-adevar se introneaza definitiv sau dragostea, sau ura. Ia-i omului eroismul si el va ramine ceea ce este; incearca sa separi mintal de el sfintenia de profunzime sau dragostea de profunzime, viata lui intima si pacatul lui intim, care se intrevad in fiecare gest al lui si… nu mai ramine nici urma de om, asa cum se intimpla cu apa, cind extragi hidrogenul din ea.Aceasta dezintegrare finala, aceasta distilare fractionata a omului vor fi savirsite complet de Duhul Sfint, la sfirsitul vreacului. Iar aici, acum, aceasta dezintegrare poate fi savirsita printr-un om care iubeste sincer, caci numai el ne va arata ceea ce tainuim. Aici se reveleaza inca o data natura metafizica a legaturii de prietenie. Prietenia nu este numai psihologica si etica, ci este in primul rind ontologica si mistica. Asa a fost considerata in toate timpurile de catre toti cei care au contemplat viata in profunzime.

 
Ce este prietenia?
Contemplarea de sine prin prieten in Dumnezeu. Prietenia consta in a te vedea cu ochii altuia, dar in fata unui al treilea, anume in fata Celui de-al Treilea. Eu-ul meu, reflectindu-se in prieten, in eu-ul lui, isi recunoaste celalalt eu.
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Iubire, Prietenie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s