Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos!

0472008.jpg

din “CATEHEZE – Sfanta Taina a Casatoriei
Parintele Gamaliel Sima

Al treilea principiu fundamental referitor la o căsătorie ideală urmează să-l stabilim în continuare.

El este principiul supunerii reciproce şi poate fi formulat astfel: o căsătorie este ideală numai dacă în ea se realizează porunca dată soţilor în Efeseni 5, 21, în cuvintele: „Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos!”.

Pentru deplină claritate, vrem să formulăm această poruncă aşa cum trebuie ea înţeleasă, şi anume: soţul trebuie să fie supus soţiei şi soţia trebuie să fie supusă soţului şi amândoi trebuie să fie supuşi lui Hristos. Poate v-a surprins faptul că soţul trebuie să se supună soţiei, de unde Scriptura zice că numai soţia trebuie să se supună soţului ei. Să clarificăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, ceea ce spune Scriptura.

Dacă aveţi o Biblie, deschideţi vă rog la Epistola către Efeseni, capitolul 5. Uitaţi-vă la versetul 21. Aici începe discuţia despre supunere şi afirmaţia cuprinzătoare „Supuneţi-vă unii altora!”. Ceea ce urmează de la versetul 22 şi până la sfârşitul capitolului şi apoi în capitolul 6 până la versetul 9 inclusiv, este o dezvoltare şi o clarificare a acelei porunci generale, că unii trebuie să se supună altora.

Există deci o poruncă generală care zice: „ Supuneţi-vă unii altora!”. Cui se adresează această poruncă? Cine sunt unii şi cine sunt alţii? Oricine înţelege limba românească trebuie să înţeleagă că expresia unii altora înseamnă reciproc, adică şi unii şi alţii să se supună. Aceştia să se supună acelora şi aceia să se supună acestora.

Textul care urmează ne arată că aşa trebuie să fie înţeleasă porunca. Porunca se adresează unor grupuri, sau unor categorii de persoane. Iată-le: în v. 22 avem un grup -femeilor; în v. 25 avem un alt grup – bărbaţilor; în 6, 1 avem – copii; în v. 4 alt grup – şi voi părinţilor; în v. 5 un alt grup – robilor; în v. 9 alt grup – şi voi stăpânilor Acestea sunt grupurile cărora li se spune: „Supuneţi-vă unii altora!”. Adică: „Soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri!”, „Soţilor, supuneţi-vă soţiilor voastre!”, „Copiilor, supuneţi-vă părinţilor voştri!”, „Părinţilor, supuneţi-vă copiilor voştri!”, „Robilor, supuneţi-vă stăpânilor voştri!” şi „Stăpânilor, supuneţi-vă robilor voştri!”. Aceasta este reciprocitatea în supunere. Fiecare dintre aceste grupuri trebuie să se supună unul altuia, în frica de Hristos, pentru că s-au supus mai întâi lui Hristos. Fiecare grup stă sub autoritatea lui Hristos şi sub teama de Hristos Domnul.

Haideţi să căutăm să înţelegem mai bine această supunere.

Ce înseamnă să te supui?

Cuvântul supunere este un cuvânt alcătuit din alte două cuvinte. El vine din contopirea cuvintelor sub şi punere. Sub-punere înseamnă că cineva, în mod voluntar, deliberat, se pune sub altcineva.

Să luăm ca exemplu porunca ce li se dă bărbaţilor. Porunca dată bărbaţilor de a se supune femeilor lor este formulată astfel: „Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile voastre, cum a iubit Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea!”.

Porunca aceasta o înţelegem numai dacă înţelegem cum s-a supus Hristos Bisericii Sale. Ţineţi cont, că a te supune înseamnă a te sub-pune, adică a te pune sub. Ce a făcut Mântuitorul când a venit pe pământ? Cum ne aflam noi? Noi eram sub păcatele noastre. Noi eram sub osânda legii lui Dumnezeu, care pe drept ne condamna la moarte, dar Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a pus pe Sine în locul nostru. Ni S-a sub-pus nouă, în sensul că a luat asupra Sa vina noastră şi a purtat El păcatele noastre pe Cruce şi a suferit El pedeapsa noastră.

Când Hristos a iubit Biserica, El S-a dat pe Sine pentru Ea. El S-a sub-pus în pedeapsă şi a murit pentru Biserică. Adică, pentru noi şi în locul nostru. În Scriptură găsim deci îndemnul: „Bărbaţilor, voi trebuie să faceţi faţă de soţiile voastre ceea ce a făcut Hristos pentru Biserica Sa!”. Hristos a luat asupra Lui problema Bisericii Sale. Soţul să ia asupra lui răspunderea pentru soţia sa! El se sub-pune soţiei sale şi zice: Toate probleme ei sunt ale mele, eu răspund de viaţa ei, de împlinirea ei, de bunăstarea ei, de fericirea ei. Aşa cum Hristos S-a dăruit pe Sine ca Să-şi vadă Biserica sfântă, curată şi frumoasă, aşa mă dăruiesc şi eu, cu tot ce am, ca să-mi văd soţia înflorind cu toată personalitatea ei.

Să precizăm un lucru foarte important. Hristos este capul Bisericii, adică El este Conducătorul. Dar El şi-a început lucrarea de conducător al Bisericii prin sub-punere, prin punerea de Sine în locul Bisericii şi prin moartea Sa în locul Bisericii Sale. Şi soţul, ca şi Hristos, a căpătat de la Hristos slujba de cap al soţiei sale, de cap al familiei, dar el trebuie să facă exact ca Hristos. El trebuie să înceapă prin a se sub-pune, prin a se dărui pe sine şi prin a se cheltui pe sine pentru binele soţiei sale.

Biserica se supune lui Hristos ca răspuns la jertfa lui. Adică, adevărata supunere a soţiei trebuie să se nască din faptul că ea vede cât de mult ţine soţul ei la ea şi cât de mult se dăruieşte el şi se jertfeşte pentru ea. în mod practic, un soţ adevărat nu vine acasă aşteptând ca soţia lui să-i fie roabă şi să-l slujească de parcă ar fi vreun mare patron, ci el pune mâna şi la curăţenia casei, şi la spălatul vaselor, de ce ar fi acestea doar obligaţia femeii?

Adevăratul soţ se sub-pune soţiei sale în toate aceste domenii. Porunca aceasta de sub-punere este formulată în Biblie şi astfel: „În smerenie, fiecare să-l privească pe celălalt mai presus de el însuşi şi fiecare dintre voi să se uite nu numai la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filip. 2, 3-4). Fiecare soţ ar trebui să înţeleagă acest text astfel: în smerenie, fiecare soţ să-şi vadă soţia lui mai presus de sine însuşi şi fiecare soţ să se uite nu numai la foloasele lui, ci şi la foloasele ei.

Aceasta este supunerea soţului faţă de soţie. Este decizia lui de a face din interesele ei un obiectiv principal al existenţei sale. Din păcate, mulţi bărbaţi înţeleg că numai soţia trebuie să se supună, iar ei să fie despoţi, ei să stăpânească, să domine, să poruncească.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ascultare, Bărbat/Femeie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos!

  1. sorina zice:

    Cred ca de toate 3 la un loc

  2. Gui Elena zice:

    Sub-punere, adică te pui sub pentru a-l susține, spre a-l ridica pe cel sub care te pui. Ca o temelie în baza căreia o construcție îsi are viața. Asa S-a pus Hristos Bisericii Sale temelie. Iar Biserica înseamnă adunare de oameni, deci Hristos ne ridica pe noi – oamenii – din moarte, căci spre moarte S-a pus sub noi. Să ne ridice pe noi la suprafață din întunericul în care eram. Din moartea în care eram.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s