Căsătorie sau celibat

aposp6.jpg

Din „Langa Parintele Porfirie”
Editura Bunavestire 2002

Într-o după-amiază de vară, stăteam aşezaţi sub un brad, ascultînd cuvintele Părintelui, cîţiva tineri, şase-şapte prieteni, pe atunci necăsătoriţi: „Să nu vă chinuiască problema opţiunii între căsătorie şi celibat.

Uneori un zile cînd simţiţi dorinţe sufleteşti şi trupeşti pentru căsătorie, iar alteori aceste dorinţe scad în intensitate fiindcă simţiţi dorinţe dumnezeieşti, mai înalte decii căsătoria.

Cînd vin ispitele trupeşti, să nu încercaţi să le alungaţi cu forţa, fiindcă satana profită şi le face şi mai atrăgătoare şi astfel vă vatămă. E mai bine să le înfruntaţi cu calm şi să le transformaţi dorinţele din păcătoase în curate.

Să vă spuneţi vouă înşivă: Poate ne vom căsători şi vom gusta din plăcerile căsătoriei, aşa cum vrea Hristos. Iar cînd vă vin din nou dorinţe de feciorie, să le primiţi cu recunoştinţă, cultivînd în taină arta sfinţirii.

La un moment dat cumpăna va înclina într-una din părţi. Unii încearcă să se sfinţească, luptîndu-se cu patimile şi păcatele lor, iar alţii, iubindu-L pe Hristos şi voia Sa. Cei dintîi izbîndesc puţine lucruri, fiindcă lupta lor devine foarte rece şi dură. Ceilalţi izbîndesc mai multe, fiindcă, iubindu-L pe Hristos, patimile păcătoase îşi pierd farmecul şi tăria, în faţa bucuriei iubirii lui Hristos, pe care o trăiesc.

Cînd se luminează de ziuă şi lumina soarelui va pătrunde-n odaie, în mod firesc întunericul se risipeşte”. Părintele se opri şi părea că se gîndeşte la ceva. Apoi grăi din nou: „Poate că n-ar trebui să vă spun asta, însă o să vă spun. Un om poate ajunge la o vîrstă înaintată şovăind încă între căsătorie şi celibat. Atunci satana îl va ataca cel mai dur, punîndu-i în suflet o mare nelinişte şi facîndu-1 să-nceapă imediat să-şi caute o soţie, să pună pe alţii să-i găsească, iar aceia să rîdă de el, astfel încît se îmbolnăveşte sufleteşte. De aceea vă spun să nu vă lipiţi de întrebarea: Căsătorie sau celibat? In loc să vă consumaţi, încercînd zadarnic să vă daţi răspuns vouă înşivă, sîrguiţi-vă mai bine să-L iubiţi din tot sufletul pe Hristos, iar El vă va da, la timpul potrivit, răspunsul ce se potriveşte sufletului vostru, pe care-1 veţi primi fără grabă şi supărare, ci în linişte şi cu mulţumire. Aşa vă veţi elibera pentru totdeauna de această întrebare şi veţi păşi pe un drum anume, slăvin-du-L pe Dumnezeu”.

Unui prieten de-al meu care şovăia între căsătorie şi feciorie, Părintele i-a oferit nenumărate perspective de mîntuire şi l-a eliberat de neliniştea acestei dileme, încă înainte de a fi ales ceva, spunîndu-i: „Nu te chinui zadarnic, silindu-te să hotărăşti acum ce vei alege. Eliberează-te de acest gînd obsesiv şi îndreaptă-ţi toată atenţia spre cum să-L iubeşti pe Hristos, Care te iubeşte.

Toate ale lui Hristos sînt – trecutul, prezentul şi viitorul nostru – în care se vădeşte Pronia Sa, pînă în cel mai mic amănunt al vieţii noastre. Poate îţi vei întemeia o familie, poate însă te vei duce, unde vei voi, să te afieroseşti. Poate însă nu vei face nimic din acestea, ci vei rămîne la tine acasă, aşa cum eşti acum. Şi tot te vei mîntui. Ajunge să-L iubeşti pe Hristos. Hristos îţi va oferi soluţia care ţi se potriveşte cel mai bine şi care va vorbi desluşit sufletului tău. Nu te necăji, căci şi acum te afli tot pe drumul lui Hristos”.

Unui prieten căruia îi era foarte greu să se căsătorească Părintele i-a dezvăluit că cea mai profundă cauză a îndelungatelor sale reţineri în faţa căsătoriei era un sentiment de eşec din adolescenţă, pe care-1 reprimase în subconştient. Aşadar, i-a spus acelui prieten: „Ai iubit-o pe aceea cu toată tăria sufletului tău, ai transformat-o în idealul vieţii tale, ai fost rănit de indiferenţa ei şi te-ai dezbinat interior. Ai încercat să găseşti în chipul fiecărei fete pe care ţi-o peţeau, chipul ei şi, fiindcă acest lucru era cu neputinţă, inima ta a rămas ferecată’ Cu ajutorul Părintelui a conştientizat această piedică ascunsă, s-a eliberat definitiv de ea şi astfel a putut să-şi întemeieze o familie.

Un cunoscut de-al meu care s-a dus să-1 întrebe ce i se potrivea cel mai bine, căsătoria în Hristos sau fecioria în Hristos, a primit de la Părintele un răspuns surprinzător: „Eşti bun pentru amîndouă”. După acest răspuns l-a întrebat care din acestea două îi era mai de folos, de vreme ce ambele erau accesibile. Iar Părintele, din discreţie, nu i-a dat nici un răspuns. Poate considera că nu exista nici un motiv să i-1 dea el, de vreme ce îl dădea Evanghelia. In mod vădit, acest om era dintre aceia „cărora li se dă” şi, prin urmare „cuprindea cuvîntul” exersării fecioriei „pentru împărăţia cerurilor”.

Cu toate acestea, Părintele a aşteptat să se întîmple anumite evenimente hotărîtoare şi abia apoi i-a spus că, aşa cum şi-a dat seama şi el, Dumnezeu i-a grăit limpede prin Evanghelie şi prin evenimente, arătîndu-i ce-i este mai de folos. Ba chiar i-a zis: „Dacă însă preferi căsătoria, eşti liber şi acum să te căsătoreşti, însă eu trag semnalul de alarmă. Dragul meu, s-a dus vremea căsătoriei pentru noi”. Cu minunată smerenie, Părintele se punea şi pe sine printre aceia ce nu se mai puteau gîndi la căsătorie, deşi era ştiut că, de mic copil, alesese şi că nu se gîndise niciodată la căsătorie.

Vizitatorul Părintelui a ales definitiv şi s-a pus în bună rînduială. Acum însă trebuia să-i înfrunte pe părinţii săi care, necunoscîndu-i hotărîrea – pe care nu le-o spusese ca să nu-i necăjească – îl presau să-şi întemeieze o familie. Acest lucru l-a cam supărat, aşa că s-a dus din nou la Părintele. El, foarte firesc, ca şi cum fusese în casa tînărului, i-a spus cuvînt cu cuvînt spusele părinţilor săi legate de acest subiect: „Acum părinţii tăi îţi spun: «Pînă cînd vei sta astfel? E timpul să te-aşezi şi tu la casa ta, să-ţi întemeiezi o familie, să ai soţie şi copii. Dacă rămîi aşa, cine s-o mai uita la tine la bătrîneţe?».

Să nu le-o iei în nume de rău, căci au şi ei dreptate, în ce-i priveşte. Dacă ai fi în locul lor, la fel ai vorbi. Ei văd lucrurile lumeşte, vor să trăieşti bine şi să ai o bătrîneţe liniştită. Dar sînt oare puţini aceia ce-şi întemeiază o familie, iar apoi copiii îi părăsesc şi au o bătrîneţe nefericită? Totul este ca omul să-L iubească pe Hristos, şi atunci toate problemele i se vor rezolva”. Cunoscutul meu şi-a exprimat admiraţia faţă de Părintele care, cu mult discernămînt, l-a îndrumat spre ce-i era mai de folos, explicîndu-i, înţelegător, atitudinea părinţilor săi şi chiar pe a sa.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie, Pr.Porfirie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Căsătorie sau celibat

  1. oamaM zice:

    Si, daca-ti doresti cu ardoare o pereche si nu se-ntampla sa gasesti un om pe care sa ti-l poti alipi, ce-i de facut?…Ce trebuie sa-ntelegi? Ca nu ti-e dat de la Dumnezeu sa te casatoresti? … Si daca, nici dupa multi ani scursi din viata ta, nu ai reusit sa-ti gasesti pereche si nu te poti impaca cu ideea si te simti stingher, ce-i de facut? … Si daca, in convorbirile tale cu bunul Dumnezeu, te-arati resemnat dar ceva din adincul sufletului tau continua sa ceara pereche, e, oare un pacat?

  2. Irina zice:

    Draga OamaM, nu putem controla ce se intampla decat in mica masura, si nu e bine sa ne fortam soarta. Daca bunul Dumnezeu are alt plan pentru tine, cauta si descopera voia Lui. Poate cel pe care doreste Dumnezeu sa ti-l daruiasca, inca nu e pregatit pentru tine. Roaga-te pentru el, pentru cel care-ti va fi drag, sa fie bine.

  3. Irina zice:

    Si nu e pacat sa ceri pereche, e foarte bine ca recunosti in sufletul tau ca vrei asta.

  4. Maria zice:

    Din propria experienta va spun ca planul lui Dumnezeu depinde de noi. El iti scoate in cale perechea atunci cand ai ajuns sa te iubesti si sa te accepti , pentru ca tu esti produsul lui Dumnezeu si El vrea pentru noi ce este mai bun. El are pregatit pentru noi perechea care sa ne iubeasca, dar nu o trimite decat in momentul in care si noi am invatat sa iubim, pe noi si pe ceilalti. Pentru ca numai asa putem crea ceva frumos, numai asa putem muta muntii din loc….
    Ca sa-l atragem pe cel care ne este pastrat de Dumnezeu trebuie sa ne gandim ce calitati ar trebui sa avem ca sa atragem o astfel de persoana. Odata ce atitudinea noastra despre viata, iubire, Dumnezeu, partener se schimba, si suntem deschisi si iubitori , totul se schimba.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s