De aceea, El ciocaneste pururea ( la poarta sufletelor) sa intre la noi si sa Se odihneasca in noi

Din „21 cuvantari despre mantuire”

De Sfantul Macarie Egipteanul – Editura Anastasia

  1. A.   Noi Il gazduim prin rugaciune si prin fapte bune

I-1. In Evanghelie Domnul il osandeste pe cel care nu L-a spalat nici nu I-a inmiresmat picioarele si nu I-a multumit. De altfel, Domnul zice: „Iata, stau in picioare la usa si ciocanesc; daca vreunul imi deschide. Eu voi intra la el si Ma voi odihni cu el si el cu Mine”. Noi insa ne indepartam de Domnul, necinstindu-L de-a dreptul, desi El se apropie totdeauna de sufletele noastre, ciocanind si cautand sa intre si sa se odihneasca la noi. Caci, intr-adevar, El a rabdat mari suferinte, dandu-Si propriul trup la moarte, scotandu-ne din robia intunericului; si aceasta pentru ca sa intre in fiecare suflet si acolo sa-si faca salas si acolo sa se odihneasca, El care atat a ostenit pentru noi”. In bunatatea Sa, a voit sa locuiasca si sa umble in noi.

I-2. Caci Domnul, atunci la Judecata (cea de apoi) Se va  adresa celor de-a stanga, ce vor fi trimisi de Domnul in gheena cu diavolul: „Strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-ati imbracat, bolnav si nu M-ati cercetat; flamand si nu Mi-ati dat sa mananc, insetat si nu Mi-ati dat sa beau, in temnita si n-ati venit la Mine”.

Se va adresa atunci (si celor de la dreapta Sa) in primul rand celor care savarsesc fapte bune la aratare, fiindca Domnul tine seama de orice slujire facuta robilor Sai. Dar (aceasta binecuvantare data celor drepti) se refera si mai adevarat si mai profund, la starea omului launtric din fiecare (adica fapta ajutorarii mantuitoare catre aproapele sa porneasca din adancul inimii, dintr-o constientizare inte­rioara a savarsirii ei, din credinta ca facand bine slujesti pe Insusi Hristos n.1, p.196-197). Aceasta pentru ca adevarata hrana a Domnului, bautura, imbracamintea, acoperisul si odihna Lui, acestea toate sunt sufletele noastre.

El vrea ca sufletul sa primeasca in el pe Domnul (Hristos) in comuniune cu Duhul (Sfant) ca asa sa devina un singur duh cu El, si inima sa fie innoita si transformata, patimile sa se distruga si sa se stinga, (intr-un cuvant) sa se constate in noi lucrarea Sfantului Duh si lucrurile virtutilor.

Aceasta-i ade­varata hrana si bautura pe care o dam Domnului. Asadar, exista o foame si o sete a sufletelor noastre, caci El este strein si bolnav printre noi si n-are inca nici odihna nici salasul Sau in noi. De aceea, El ciocaneste pururea ( la poarta sufletelor) sa intre la noi si sa Se odihneasca in noi. De aceea, in vederea acestui scop,  El  Se ocupa de noi cu toata grija.

I-3. Sa-L primim, deci, cu multa credinta si dragoste luandu-L inauntrul nostru, gazduindu-L, dandu-I sa manance si sa bea, imbracandu-L, punandu-ne in slujba Lui cu toata bunavointa, supunandu-ne cu placere vointei Duhului (Sau), ori mai degraba sa ne hranim si sa ne adapam noi din Duhul Sau, imbracandu-ne noi cu insusi Domnul. (Si aceasta) pentru ca El ne este hrana, bautura si imbracaminte, co­moara, mostenire si stapanire, odihna si salas, intr-un cuvant, El Insusi ne este viata vesnica. De aceea, orice suflet care nu L-a primit de acum inauntrul sau, care nu L-amangaiat  prin roadele credintei si n-a inceput sa traiasca in viata Duhului), un astfel de suflet n-are mostenire cu Sfintii imparatiei cerurilor si nu poate intra in cereasca imparatie a celor intai nascuti.

I-4. Caci, intr-adevar, daca Domnul, venind langa smochin si negasind roade in el, l-a blestemat si pomul indata s-a uscat cand i-a zis: „De acum sa nu mai rodesti in veac”, este si mai cu neputinta a spune la ce osanda si chin va fi supus sufletul care nu i-a oferit Domnului ca hrana nici rodul alegerii sale, nici semne de indreptare (a purtarii}: la ce chin si la ce pedeapsa vesnica va fi supus, se vede din ceea ce spune Apostolul: „Caci daca s-a adeverit cuvantul rostii prin ingeri si toata calcarea de porunca si orice neascultare si-a primti dreapta rasplatire, cum vom scapa noi daca vom fi nepasatori fata de astfel de mantuire?”.

Rodul cel bun, pe care Domnul il asteapta de la noi este buna noastra deliberare (alegere) pentru bine si toata vointa noastra de a-L iubi din tot sufletul. Atunci El va lua drept cea mai buna hrana, „virtutile sufletelor” noastre, iar noi vom purta statornicele si adevaratele roade ale Duhului (Sfant), dumnezeiesti si pline de viata vesnica.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s