despre viclenie

dsc_2874

Din „Lumina din inimi. Spiritualitate isihastă în traducerea și tâlcuirea Părintelui Stăniloae”

20.VICLENIA

În calea prieteniei, a păcii şi a bunei înţelegeri între oameni se aşează multe piedici, cum ar fi minciuna, duplicitatea, ura şi vicleniile pe care oamenii le folosesc unii împotriva altora.

Sfântul Ioan Scărarul numeşte viclenia cuget rătăcit, mincinoasă cârmuire de sine; jurăminte supuse pedepsei; cuvinte împletite; adânc (voit ascuns) al inimii; prăpastie de viclenie; minciuna îmbibată în fire; închipuirea de sine devenită firească; contrara smereniei; făţărnicia pocăinţei; izgonirea plânsului; duşmana mărturisirii; regulă de viaţă după plăcerea proprie; pricina căderilor; potrivnica învierii; zâmbetul batjocurii; întristare nebună; evlavie prefăcută; viaţă îndrăcită[1].

Omul viclean îşi înşeală aproapele dovedind astfel că nu-l iubeşte şi se face străin şi de Dumnezeu care e Iubire şi Adevăr. Noi nu trebuie să ne ferim de oamenii vicleni, ci de diavolul cel pururea viclean, fiindcă acela ne vatămă cu adevărat. Căci acesta este cel ce aduce asupră-ne ispitele şi cele fără de voie şi cele de voie. Drept aceea, fără de voie ispitindu-te de om, să nu socoteşti cum că omul acela este pricina ispitei, ci vicleanul ; că acela este cel ce pleacă pe om a se turba, şi a se înnebuni[2].  Pe omul viclean dacă-l iubim, capătăm multă plată de la Hristos, căci iubirea noastră îi va lărgi şi lui inima şi chiar de ar avea o inimă de piatră, nu poate rămâne insensibil la dragostea noastră.. Nu trebuie să răspundem răului cu rău, căci nu-l putem înlătura astfel. Să învăţăm aceasta de la Părintele Stăniloae care îi judeca (pe oameni) după bunătatea şi generozitatea lui. Vedea în ei imaginea lui reflectată. Nu voia să creadă că minţeau, pentru că el nu ştia să mintă. Nu-şi putea imagina că unii înşală, pentru că el nu ştia să înşele. …Până la moarte i-a venit greu să creadă că unii oameni nu spun ce gândesc, că-ţi zâmbesc pentru a-ţi ascuţi mai bine cuţitul cu care să te junghie…de fapt nu se lăsase înşelat dar… îngăduinţa lui nu cunoştea limite…a fost atât de ancorat în credinţă, încât i-a iubit pe oameni fiindcă erau creaţia Domnului. Fiindcă nu putea să nu iubească, să nu respecte pe cei pe care Creatorul îi numise fiii Săi, chiar atunci când Îl răstigneau pe cruce[3].

Din cele spuse până acum putem conchide că, atunci când se doreşte îndreptarea celui cuprins de viclenie, calea cea bună de urmat  este rugăciunea, răbdarea şi  iubirea.

“Precum nu pot paşte la un loc oile şi lupii, aşa nu poate avea milă cel ce îl lucrează cu viclenie pe aproapele.” (Marcu Ascetul, D.lg.duh., cap.123, în Fil.rom., vol.I, p.247).

“Dacă propriu iubirii este să rabde îndelung şi să fie cu bunătate, cel ce se luptă cu mânie şi plănuieşte vicleşug vădit este că se face străin de Dumnezeu, dacă Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4,8).” (Sf. Maxim Mărturisitorul, Cap.d.drag., suta întâi, cap.38, în Fil.rom., vol.II, p.58).

“Nevicleană este firea curată a sufletului, care în întâlnirile cu toţi se poartă aşa cum a fost zidită.” (Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv.24, cap.15, în Fil.rom., vol.IX, p.294).

“Viclenia este prefacerea stării de dreptate, cuget rătăcit, mincinoasă cârmuire de sine; jurăminte supuse pedepsei; cuvinte împletite; adânc (voit ascuns) al inimii; prăpastie de viclenie; minciuna îmbibată în fire; închipuirea de sine devenită firească; contrara smereniei; făţărnicia pocăinţei; izgonirea plânsului; duşmana mărturisirii; regulă de viaţă după plăcerea proprie; pricina căderilor; potrivnica învierii[4]; zâmbetul batjocurii; întristare nebună; evlavie prefăcută; viaţă îndrăcită.” (Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv.24, cap.17, în Fil.rom., vol.IX, p.295).

“Vicleanul este împreună-vorbitor cu diavolul şi de un nume cu el. De aceea şi Domnul ne-a învăţat să-l numim pe el aşa, zicând: Şi ne izbăveşte de cel viclean.” (Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv.24, cap.18, în Fil.rom., vol.IX, p.295).

“Viclenia este ştiinţă, sau mai vârtos urâciune drăcească, străină de adevăr, care socoteşte că rămâne ascunsă celor mulţi.” (Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv.24, cap.19, în Fil.rom., vol.IX, p.295).

“Născătoarele tuturor patimilor sunt plăcerea şi viclenia; cel ce le ţine pe acestea nu va vedea pe Domnul. Dar nu vom avea nici un folos de ne vom înfrâna de la una, fără să ne înfrânăm şi de la cealaltă.” (Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv.26, cap.30, în Fil.rom., vol.IX, p.329).

“Şi toate cele ce ţin de viclenie sunt spre pieirea sufletului.” (Sf.Varsanufie şi Ioan, Scr.duh., rp.238, în Fil.rom., vol.XI, p.272).

’’Cel ce grăieşte ceva şi are în inima lui prin viclenie altceva, îşi face toată slujirea făcută lui Dumnezeu (toată Liturghia) deşartă… Să nu ai viclenie faţă de om, ca să nu faci ostenelile tale deşarte.” (Cuviosul Isaia Pustnicul, 29cuv., cuv.6, cap.2, în Fil.rom., vol.XII, p.77).

[1] Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv. 26, cap. 30, în Filocalia, vol. IX, p. 295

[2] Sf. Teofilact al Bulgariei, Tâlcuire la Evanghelia de la Luca, Edit. Pelerinul român, Oradea, 1999, p. 98

[3] Lidia Ionescu Stăniloae, Lumina faptei din lumina cuvântului, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 281

[4] Tâcuirea Pr. Stăniloae: Căci viclenia nu lasă sufletul să înveţe prin pocăinţă. Alta: Precum dacă cineva ar fi muşcat de scorpie, veninul ei  ar străbate în tot trupul lui şi s-ar vătăma inima lui, la fel este şi răutatea inimii faţă de aproapele. Căci veninul ei îi muşcă sufletul şi acesta se primejduieşte de viclenie. Deci cel ce are milă de ostenelile sale, dacă vrea să nu se prăpădească, să scuture degrabă de la sine scorpia aceasta, adică viclenia şi răutatea. (n.s. 623, p. 295).

Tâcuirea Pr. Stăniloae: Căci viclenia nu lasă sufletul să înveţe prin pocăinţă. Alta: Precum dacă cineva ar fi muşcat de scorpie, veninul ei  ar străbate în tot trupul lui şi s-ar vătăma inima lui, la fel este şi răutatea inimii faţă de aproapele. Căci veninul ei îi muşcă sufletul şi acesta se primejduieşte de viclenie. Deci cel ce are milă de ostenelile sale, dacă vrea să nu se prăpădească, să scuture degrabă de la sine scorpia aceasta, adică viclenia şi răutatea. (n.s. 623, p. 295).

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s