Mavra lor şi Mavra noastră. Sfintele Munţilor

JURNAL DE MIGRANT

Pe moşul Nikos de la biserica cipriotă din Londra, îl știu mulţi români. Zdrențăros, cu părul neîngrijit, aşa ca un Sfânt cerșetor. Îmi amintește de Lumânărică al Iaşului, despre care sper să vă pot povesti în alte rânduri.

Bâtrânul ce tulbură liniştea slujbelor de la Biserica Sfântului Nectarie, are ceva aparte. La început te deranjează prezenţa sa. Este sâcâitoare. Până îşi scoate comoara ce o poartă cu dânsul – icoana Sfinte Mavra. O scoate din sân ori dintr-o sacoşă soiasă şi te pune, vrând-nevrând să o săruţi. Apoi îţi ia mâna dreaptă şi o aşează pe icoană, bolborosind în greceşte, o rugăciune. Este un spectacol colorat, pentru unii, însă multe dintre doamnele românce mi-au povestit că rugăciunea „cerșetorului” Nikos le-a adus un strop de linişte.

Nu am scăpat nici eu…M-a urmărit mai multe seri de marți. Până m-a așteptat la ieșire: „O cunoști pe Sfânta Mavra?” „Da, e româncă de a mea. A…

Vezi articol original 892 de cuvinte mai mult

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s