Miercuri seara – Glasul al 3-lea: desfătându-ne acum în chip minunat prin contemplare înţelegătoare, prin caldă mijlocirea ta

73

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Miercuri seara – Glasul al 3-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui Arsenie Monahul

Al cărui acrostih este: «întreită cântare, Preacurată, de la Arsenie»

Cântarea 1. Glasul al treilea Irmosul:

«Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Pe Cel cu adevărat mai presus de toţi dumnezeii, pe Dumnezeu Cuvântul, Care pe muritorii cei cuvântători i-a mutat de la necuvântare la harul Cuvântului, ceea ce ai născut ca o maică pe Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu, roagă-L să îmi dea cuvânt să te cânt şi să te slăvesc pe tine.

întăriţi fiind prin puterea ta întăritoare, cei ce nu suntem părtaşi puterii sufletelor căutăm ca la un dumnezeiesc doctor tăria ta, ca să luăm putere a te lăuda şi a te ferici pe tine.

Slavă…

Veninul cel pierzător pe care mai înainte l-a vărsat în firea noastră cel ce s-a strecurat în grădina raiului, rău sfătuitorul şarpe, curăţindu-l cu dulceaţa ta cea dumnezeiască, Maica lui Dumnezeu, întăreşte-ne pe noi acum să te lăudăm pe tine şi să-ţi strigăm: Bucură-te.

Şi acum…

De pomul cel prin fire de viaţă făcător, Stăpână, desfătându-ne acum în chip minunat prin contemplare înţelegătoare, prin caldă mijlocirea ta, noi, cei ce odinioară ne-am plecat spre pământ şi prin gustarea din pom moarte ne-am agonisit, pe tine toţi după datorie cu laude te preamărim.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu scump sângele Tău».

Pe Cel ce ca pe o comoară neprădată, L-ai primit în pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, pe Hristos roagă-L să îmbogă­ţească pe cei ce cu credinţă te laudă pe tine.

Tu, tărie în mijlocul apelor ai fost văzută, purtând pe soarele dreptăţii, pe Care roagă-L să lumineze pe robii tăi.

Slavă…

Vie care ai odrăslit întregii lumi strugurele cel preadulce al tuturor, cu strălucirea bucuriei tale pe toţi veseleşte-i.

Şi acum…

Ridică, Preacurată, jugul răutăţii mele şi uşurează povara cumplită a păcatelor mele ca pururea să te fericesc pe tine cu credincioşie.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din chivotul sfinţirii Tale, din nevătămată Maică, în Biserica slavei Tale arătatu-Te-ai ca un prunc în braţe purtat şi s-au umplut toate de lauda Ta».

Ai biruit cu virtuţile toată lumea, Curată: cerul prin curăţie şi întreg pământul îl covârşeşti cu neprihănirea ta cea înfricoşată şi marea o covârşeşti în cuprindere, pentru aceea nu înceta, Stă­până, să mijloceşti pentru noi toţi, curată Maica lui Dumnezeu.

A înflorit cu adevărat mai înainte toiagul lui Aaron şi cu acesta a înflorit şi toiagul lui Iesei, pe tine preînchipuindu-te, Curată, căci unul te-a arătat pe tine că eşti din neam preoţesc, celălalt, că eşti din neam împărătesc, ceea ce din amândouă te-ai născut, mântuieşte-ne pe toţi.

Slavă…

Cunoscându-te pe tine pământ roditor, fără de sămânţă ai rodit spicul care îi hrăneşte pe toţi şi ai zămislit cu trup pe Zidi­torul a toată firea, şi plămădind pe Hristos în pântecele tău, pe tine te rugăm, de foamea cea înţelegătoare izbăveşte-ne pe noi.

Şi acum…

Cetate însufleţită a Treimii ai fost gândită, căci se bucură de tine valurile râului Duhului, Tatăl te curăţeşte ca pe un cort, şi Fiul rămâne în mijlocul tău. Pentru aceea şi pe noi fără de clintire ne păzeşte cu acoperământul tău.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Când a văzut Isaia în vedenie, pe Dumnezeu pe scaun prea- înalt de îngerii slavei înconjurat, a strigat: Vai, mie, ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată».

Cel ce din Tatăl S-a născut Fiu în chip nezidit, prin tine ne­schimbat Se întrupează, Preacurată. O! Minune, cum în pânte­cele tău înţelepciunea Şi-a zidit Sieşi casă, iar pe noi ne înnoieşte şi pace ne dăruieşte.

Sufletul meu cel fără folos, muşcând cu dinţii din strugurele necopt al păcatului, mai mult s-a prostit la minte, ci tu, Maica lui Dumnezeu, cu rugăciunile tale, du-l la dulceaţa vieţii şi satură-l pe el cu pâinea cerească a harului tău.

Slava…

Cele la care şi îngerii doresc să privească, Ziditorul firii lor, venind, le-a luat, tu însăţi, Fecioară, născându-L cu trup pe Dumnezeu, ai întrecut pe îngeri şi ai arătat slava noastră.

Şi acum…

Se luminează mulţimile păcătoşilor întărite cu nădejdea ta, prin care cu nimic nu ne vătămăm de la vrăjmaşul, precum a fă­găduit Dumnezeu, căci întru tine, Fecioară, binecuvântare aflăm.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii mântuirea, care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu».

Marie, Maica lui Hristos-Ziditorul, cartea lui Dumnezeu cea pecetluită, în cărţile cele cereşti, cu rugăciunile tale, Curată, scrie-mă şi pe mine.

Noi, cei ce cu dumnezeiască credinţă te cugetăm pe tine sfeşnic purtător de făclii, cu lumina ta cea nematerialnică, ceea ce eşti bună, să fim luminaţi.

Slavă…

Stinge cu adierea ta pofta mea, zdrobeşte mânia mea – fiarele cele rele, şi păzeşte întreit, Fecioară, raţiunea sufletului meu.

Şi acum…

în chip, pe cel după chipul lui Dumnezeu dă-mi mie să îl îmbogăţesc; întru asemănare, după asemănare păzeşte-l, Curată.

Sedealna. Glasul al 3-lea Fecioara astăzi

Din fierbinţeala credinţei strig ţie, Născătoare de Dumnezeu, cu nevrednică gură şi inimă spurcată, mântuieşte-mă pe mine, cel cufundat în păcate, îndură-te de mine, cel omorât de deznădejde, ca, mântuit, să strig ţie: Bucură-te, Fecioară, lauda creştinilor.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară neîntinată Te-ai sălăşluit, Dumnezeu- Cuvântul, Te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: Bine eşti cu­vântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

în chip străin, Preanevinovată, cuptorul cel încins naşterea ta a preînchipuit. Căci tiranul, arzând pe cei trei tineri, văzându-i în cuptor lăudând împreună cu al patrulea, strigă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

A ridicat păstorul oaia, vrând întru tine să o găsească[1] şi, îmbrăcându-Se din sângiurile tale, pe umerii Săi o poartă. Pentru aceasta cu credinţă strigăm: Binecuvântat este Dumnezeul pă­rinţilor noştri.

Slavă…

întinăciunea patimilor mele pururea întunecă sufletul meu, Stăpână, şi, ca trestia uscată şi fără rod, se aprinde cu tot păcatul. Pentru aceea strig ţie: De Dumnezeu fericită Fecioară, izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.

Şi acum…

Cu apele tale curăţitoare spală, curată Născătoare de Dumnezeu, sufletul meu cel întinat cu păcatele cele spurcate, Fecioară, ca să îţi cânt ţie cu credinţă: Binecuvântată eşti ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Cu focul cel greu de răbdat… ».

Vas de aur şi sfeşnic, masă şi toiag, munte dumnezeiesc şi nor, palat al împăratului şi scaun în chipul focului, Născătoare de Dumnezeu, toţi credincioşii te numim, ceea ce şi după naştere Fecioară ai fost păzită.

Cuvântul Cel ce a împodobit crinii câmpului, pe tine, Curată, crin văzându-te, firea cea spinoasă a smuls-o şi veşmânt din tine a îmbrăcat. Pentru aceea strig: îmbracă-mă pe mine, cel cu totul gol, ca să te laud pe tine întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Din tine născându-Se Cel ce poartă toate prin Cuvântul Lui, prin tine Dumnezeu Cuvântul, dă curăţire de păcate; pentru aceea strig ţie: Mântuieşte-mă pe mine la judecată, Stăpână, ca să te laud pe tine întru toţi vecii.

Şi acum…

Fiindcă mintea mea a lepădat legea, legea trupului, care luptă împotrivă, m-a convins să nu păşesc în căile drepte ale dumne­zeieştilor voiri ale Fiului tău. Pentru aceea mă rog: Prin mijlocirea ta, îndreaptă-mă, Fecioară.

Să lăudăm… Irmosul

«Cu focul cel greu de răbdat amestecându-se tinerii, cei ce au stat întru dreapta credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi, cân­tare dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«In lege, în umbră şi în Scriptură, închipuit vedem noi, cre­dincioşii. Toată partea bărbătească ce se naşte întâi, sfântă lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel întâi născut, Fiul Tatălui Cel fără de început, Cel întâi născut din Maică, fară ispită bărbă­tească, îl slăvim».

Privind la ochiul tău cel milostiv, cântăm din suflet: Miluieşte-i pe toţi pentru milele tale, Maica lui Dumnezeu, arată dumneze­iescul tău har celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă, ca pe tine, toţi cântându-te, cu laude să te preamărim.

Văzându-l, Curată, pe robul tău cu adevărat însetând de tine în necazuri, ajută-l în strâmtorări păzeşte-mă, în nenorociri, izbăveşte-mă şi în primejdii mântuieşte-mă. Căci tu eşti acoperământ lumii şi ajutor neamului omenesc.

Slavă…

Lumină mai presus de lumină nenăscută, Dumnezeu Tatăl şi Creatorul, Dumnezeu Fiule al Tatălui şi Cuvinte, Cel ce Te-ai născut ca lumina din lumină şi Dumnezeu Duhul cel nezidit Care luminezi purcezând, Treime una, Dumnezeul meu, păzeşte pe toţi cu puterea Ta.

Şi acum…

înălţând apărarea ta, Curată, trimite-o şi nouă, tinde mijlo­cirea ta cea folositoare tuturor, dă-ne nouă harul tămăduirilor şi mulţimea minunilor, pentru ca toţi să te cinstim pe tine şi neînce­tat să te mărim.

Prosomii. Glasul al 3-lea Cel ce prin patima ta, Hr isto ase

Bucură-te, Maica vieţii; bucură-te, pururea fericită, vederea preafericită a îngerilor, lauda muritorilor; bucură-te, ceea ce ai izvorât oamenilor bucuria, Stăpână.

Bucură-te, pisc al lui Hristos, odihna Bisericii, faima vredni­ciilor ei, Preanevinovată; bucură-te, uşă înţelegătoare, prin care a trecut Cel Preaînalt.

Bucură-te, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o Stăpânul; bu­cură-te, zori care ai purtat soarele Care luminează toate; bucură-te, ceea ce izbăveşti din stricăciune pe muritori prin naşterea ta.

Din toată năvălirea potrivnică şi din tot necazul şi de duşmanii cei vrăjmaşi, Preanevinovată, izbăveşte pe robii tăi, căci pe tine apără­toare tare te-am agonisit.


[1] Se referă la firea omenească cea pierdută şi căzută.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s