Joi seara – Glasul al 3-lea: adâncul milei

DSC_9282

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Joi seara – Glasul al 3-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui Teoctist Monahul, Studitul

Al căruia acrostih este: «Cântare întreita cânt plinii de lacrimi»

Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:

«Cel ce odinioară a împreunat apele la un loc cu dumneze­iasca voie şi a despicat marea pentru poporul lui Israel, Acesta este Dumnezeul nostru cel preaslăvit; Acestuia unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Dă să fie udate cu belşug de lacrimi brazdele ticălosului meu suflet şi învredniceşte-l, Stăpână, să aducă roade însutit şi umple inima mea de toată bucuria, ca să te slăvesc pe tine pururea.

Pentru adâncul milelor tale, Stăpâna tuturor, miluieşte neno­rocitul meu suflet şi izbăveşte, Preasfântă, de focul cel veşnic şi de năvălirea demonilor pe cel ce scapă acum la acoperământul tău, Născătoare de Dumnezeu.

Slavă…

Ca ceea ce eşti casă neîntinată a împăratului, mă rog, curăţeşte cu rugăciunile tale inima mea cea întinată de patimi necu­rate şi îmbogăţeşte-o prin faptele petrecerii celei curate, ca să te slăvesc pe tine.

Şi acum…

Pentru ce în trândăvie ţi-ai cheltuit viaţa, ticăloase suflete, şi pentru ce nu te temi de înfricoşata zi a osândei celei veşnice? Ci scoală dar din căderi şi nepăsare, strigând cu râvnă: Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-mă, Preacurată.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel ce ai adus pe toate din cele ce n-au fost, cu Cuvântul zidindu-le şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotţiitorule Stăpâne, întăreşte-mă întru dragostea Ta».

Izbăveşte-mă de gheenă şi de orice altă osândă în ceasul judecăţii pe mine, rugătorul tău, Preanevinovată, şi părtaş fă-mă împă­răţiei Fiului tău şi Dumnezeu.

Vindecă rănile trupului meu şi potoleşte valul cel mult tulbu­rat al gândurilor şi dăruieşte-mi pace.

Slavă…

Nenorocit fiind, acum deznădăjduiesc cumplit şi nu este vin­decare sufletului meu, Preanevinovată, dar nu părăsi, Fecioară, pe robul tău până în sfârşit.

Şi acum…

Dumnezeiescul şi cuviosul tău chip arată-l robului tău, te rog, Preasfântă, şi învaţă-mă să fac dreptăţile Fiului tău, Fecioară.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Avut-ai către noi puternică iubire, Doamne, că pe Unul Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta, mul­ţumind, strigăm Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne!».

Cu totul bună tu eşti, Fecioară, cu totul milostivă, cu totul compătimitoare şi ajutătoare în primejdii şi nenorociri, Marie, fără de prihană. Pentru aceea şi pe mine tot mă păzeşte şi mă îngrădeşte.

Noaptea cea fară de lumină a patimilor mă cuprinde pe mine ticălosul. Dar cu lumina ta, ceea ce eşti bună, risipeşte norii sufle­tului meu şi către lumina poruncilor lui Dumnezeu mă călău­zeşte, Preanevinovată.

Slavă…

Scufundat de valul ispitelor şi de întreitele valuri ale cugetelor celor rele şi tras în jos pururea, în adâncul deznădejdii, mântuieşte, strig tie, Stăpână, pe robul tău.

Şi acum…

Când se va despărţi de trup sufletul meu, atunci, de faţă stând cu milă, smulge-mă din năvălirea demonilor, care caută fără în­cetare, Fecioară, pieirea mea.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Cel ce eşti nevăzut pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii de voie ai vieţuit, Tu, Cel necuprins. Pentru aceasta, către Tine din zori îndreptându-ne, Te lăudăm, Iubitorule de oameni».

Vezi, Curată, slăbiciunea smeritului şi ticălosului meu suflet şi izbăveşte-mă de răscoala vrăjmaşilor celor nevăzuţi şi de vătă­marea lor.

Să nu laşi, Stăpână, mintea mea trasă neîncetat la cugete ne­curate prin cursele cele diavoleşti, ci păzeşte-o neabătută.

Slavă…

Păcătoşilor şi vameşilor S-a arătat Fiul tău pentru adâncul milei pe Care urmându-L, Curată, acum mă miluieşte şi pe mine, cel ce am păcătuit mai presus de toţi.

Câini mulţi mă împresoară cu adevărat, mulţimea duhurilor rele m-a înconjurat, dar uneltirile acestora le risipeşte, fără de prihană, Fecioară.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a împresurat, şi slăbeşte duhul meu; ci tinzând braţul Tău cel înalt, Stăpâne, ca pe Petru mântuieşte-mă, îndreptătorule».

Mă cufund în valurile patimilor, ale păcatului şi ale plăce­rilor, dar tu, Născătoare de Dumnezeu, vino mai înainte şi prin dumnezeiasca ta cârmă, la limanul pocăinţei mă povăţuieşte.

Râuri de lacrimi duhovniceşti dăruieşte-mi, Fecioară, ca să-mi spăl tina greşelilor mele şi la apa odihnei îndreptează sufletul meu în ziua judecăţii.

Slavă…

Am adormit în moartea sufletească şi zac în mormântul deznădăjduirii, dar tu tinde mâna ta şi înviază-mă, rogu-mă, călăuzindu-mă la pocăinţă şi la viaţă.

Şi acum…

A covârşit cu adevărat capul meu mulţimea fărădelegilor mele, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine, dar tu uşurează grumazul meu, Prealăudată.

Sedealna. Glasul al 3-lea De frumuseţea fecioriei

Toată viaţa mea în trândăvie multă a trecut, Preacurată, şi acum m-am apropiat de vremea ieşirii mele şi mă tem de vrăj­maşii mei, să nu zdrobească sufletul meu, Preanevinovată, şi să nu mă trimită pe mine în adâncul pierzaniei, ci tu, Fecioară, îndură-te de robul tău şi mă izbăveşte de răutatea acelora.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Idolului celui de aur de demult, cei trei tineri nu s-au închinat cu închinăciune persană, ci pe Domnul în mijlocul cuptorului lăudau: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat».

Ca o milostivă, Maica lui Dumnezeu, pe robii tăi, Stăpână, de milostivire învredniceşte-i, pe cei ce cu credinţă strigă Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Depărtează păşunea păcatelor şi a faptelor rele, ca să strig cu dor Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă…

Neamul muritorilor pe tine te roagă, Născătoare de Dumnezeu; Stăpână, miluieşte-mă şi pe mine, robul tău, cel ce cu credinţă strig Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum…

La scaunul lui Hristos când voi fi judecat ca un vinovat, Ceea ce eşti fără de prihană, arată-te mie izbăvitoare din tot chinul prin calda ta ocrotire.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Cu focul cel greu de răbdat… ».

Nu înceta, Curată, a te ruga să fie izbăviţi din cursele vrăj­maşului cei ce te cinstesc pe tine cu pocăinţă şi binecuvintează pe Fiul tău, Stăpână: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Nu numai mâinile şi ochii, ci şi mintea şi sufletul şi inima le tind către tine, Fecioară, luminează-mă tot cu lumina ta, tot mă spală cu lacrimi, tot mă curăţeşte prin pocăinţă fierbinte.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Noaptea păcatelor mă acoperă, întreitele valuri ale furtunii păcatelor mele mă tulbură, mă tem şi mă spăimântez de pedepse de care, Preasfântă, izbăveşte-mă, ceea ce eşti nădejde şi mântuire celor deznădăjduiţi.

Şi acum…

înfricoşată osândă mă aşteaptă, căci voi fi judecat înaintea îngerilor şi în priveliştea a mii de oameni, din mare strâmtorare izbăveşte-mă atunci, căci mare şi bogată milă ai, ceea ce ai născut pe împăratul cel mare.

Să lăudăm… Irmosul

«Cu focul cel greu de răbdat amestecându-se tinerii, cei ce au stat întru dreapta credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi, cântare dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«în lege, în umbră şi în Scriptură, închipuit vedem noi, cre­dincioşii. Toată partea bărbătească ce se naşte întâi, sfântă lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel întâi născut, Fiul Tatălui Cel fără de început, Cel întâi născut din Maică, fără ispită bărbă­tească, îl slăvim».

S-a apropiat de sfârşit sufletul meu; la uşă este judecata. Leapădă, deci, faptele cele de ruşine şi apucă buna vieţuire, căci ai ajutor pe Născătoarea de Dumnezeu care te izbăveşte pe tine din toată răutatea. între tâlharii cei înţelegători, Preanevinovată, căzând eu, cel slăbănogit de meşteşugirile lor, nebuneşte am lepădat tunica vir­tuţii şi plin de rănile cele stricătoare de suflet strig ţie: Născă­toare de Dumnezeu, nu mă trece cu vederea.

Slavă…

Viaţa mea întreagă, Preacurată, în trândăvie am săvârşit-o şi acum m-am apropiat de iadul deznădejdii, ci dă-mi îndreptare, Curată, şi nu mă lăsa în asemenea răutate pe mine, cel ce scap la acoperământul tău.

Şi acum…

Neputinţa trupului meu şi slăbiciunea sufletului, durerea inimii mele şi rătăcirile minţii mele, ţie încredinţându-le, strig: Fiecă­reia dintre acestea, Curată, dă-i vindecare, ca să te măresc pe tine cu laudă.

Prosomii. Glasul al 3-lea.

Mare este puterea crucii tale

Bucură-te, ocrotitoarea tuturor, Maică Fecioară, slava celor ce cu credinţă fierbinte te slăvesc pe tine; bucură-te, preafrumoasă podoabă a lumii; bucură-te, lauda şi întărirea şi zid nesurpat.

Bucură-te, ceea ce ai născut viţelul cel fără prihană, juncă singură preabinecuvântată; bucură-te, Slăvită; bucură-te, strălucirea de mult preţ a îngerilor; bucură-te, dătătoarea vieţii, nenuntită Năs­cătoare de Dumnezeu, Marie.

Bucură-te, candelă neadormită a lumii; bucură-te, preafrumoasă mireasă; bucură-te, dumnezeiesc palat de aur al Cuvântului; bucură-te, Fecioară, singură scăpare a tuturor celor ce strigă ţie: Bucură-te.

Izbăveşte-mă de leii cei stricători de suflet cu rugăciunile tale, nădejdea şi ocrotirea neamului omenesc, şi povăţuieşte-mă la împărăţia cea de sus şi învredniceşte-mă să văd frumuseţea Fiului tău, Fecioară.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Joi seara – Glasul al 3-lea: adâncul milei

  1. In Tacere zice:

    Reblogged this on În Tăcere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s