Duminică seara – Glasul al 4-lea: tu eşti veselia lumii, bucuria noastră

84

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Duminică seara – Glasul al 4-lea

[necorectat]

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

Cântarea 1. Glasul al 4-lea

Irmosul: «Pe cârmuitorii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, întru adâncul nepătimirii îneacă-i, Te rog, Cel ce Te-ai născut din Fecioară; pentru ca Ţie, ca într-o alăută, întru omorârea trupului, să cânt cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Strălucire mai presus de lumină a soarelui slavei, focul sufle­tului meu cel pururea stins prin trândăvie, aprinde-l, adăpându-l cu untdelemnul faptelor dumnezeieşti, Preasfântă, ca să te slăvesc pe tine cu credinţă şi cu dor.

Spălând, Cuvioasă, cu isopul pocăinţei întinatul meu suflet, curăţeşte-l degrab, spălându-l cu lacrimi, albeşte-l mai mult decât zăpada, făcându-mă să simt bucuria cea duhovnicească şi veselia.

Slavă…

Cetatea lui Dumnezeu, strălucita comoară a împăratului tu­turor, Cuvioasă, Născătoare de Dumnezeu, Preanevinovată, păzeşte moştenirea ta care pururea te laudă pe tine şi cinsteşte cu cre­dinţă naşterea ta.

Şi acum…

Fericit este poporul lui Dumnezeu, cel ce te slăveşte pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Maică nemincinoasă, şi care pururea te fericeşte pe tine, fară prihană Fecioară, precum tu ai zis mai înainte, profeţind în chip sfânt, când pe Hristos L-ai purtat în- lăuntrul tău, Fecioară.

Cântarea a 3-a.

Irmosul: «Nu întru înţelepciune şi putere şi bogăţie să ne lăudăm, ci întru Tine, Hristoase, înţelepciunea cea ipostatică a Tatălui, căci nu este Sfânt afară de Tine, lubitorule de oameni».

 

Pe tine înţelepciunea lui Dumnezeu aflandu-te cel mai curat cort, din sângiurile tale curate S-a întrupat şi după naştere te-a arătat nestricată.

Pe tine în ziua înfricoşatei cercetări să te aflu ocrotitoare ne­mincinoasă şi în vremea ieşirii mele apărătoare grabnică, Născă­toare de Dumnezeu.

Slavă…

Pe tine, Preasfântă Fecioară, ocrotitoare te-am dobândit, în­tristarea noastră prefa-o în bucurie şi de întristarea care naşte moarte izbăveşte-ne.

Şi acum…

Tu, Preasfântă, care ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt, sfinţeşte sufletele şi trupurile celor ce te fericesc pe tine, ceea ce eşti Preafericită.

Cântarea a 4-a

Irmosul «Cel ce şade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel uşor a venit Iisus, Cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata Fecioară, şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase».

Mir dumnezeiesc şi tămâie izvorăsc din veşmintele tale, Prea­sfântă Fecioară, iar harurile curăţiei cele plăcut mirositoare, răs­pândind bună mireasmă, L-au adus Ia sânurile tale pe Cel ce şade în sânurile Tatălui.

împărăteasă Fecioară, ceea ce ai întrupat pe Dumnezeu, sfeş­nicul de aur, luminează-mă cu raza pocăinţei, norul cel uşor al soarelui, luminează simţirile cele înţelegătoare ale inimii mele.

Slavă…

Sfântă Născătoare de Dumnezeu, casă bine înmiresmată, pe care Cuvântul Cel deofiinţă cu Tatăl a binevoit să o locuiască, arată, Fecioară, casă a dumnezeiescului Duh pe cel ce strigă: Slavă, Curată, cinstitei naşterii tale.

Şi acum…

Nenuntită Marie, numele cel mai dulce şi mai presus decât aurul, piatra cea mai scumpă, bogăţia cea de mult preţ şi nepre­ţuită, mântuieşte-mă pe mine, cel ce scap la tine.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Necredincioşii nu vor vedea slava Ta, iar noi pe Tine, Unule Născut, strălucirea Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând, Te lăudăm, lubitorule de oameni».

 

Izbăveşte din nenorociri, din păcatele cele stricătoare de suflet, din patimi, din necazuri şi din primejdii, pe cel ce cu cre­dinţă te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.

Ceea ce pe dumnezeiescul cărbune L-ai născut cu trup, stinge cu roua milei şi milostivirii tale celei negrăite cărbunii aprinşi ai patimilor şi plăcerilor mele.

Slavă…

Sufletul meu păzeşte-l ca pe lumina ochiului, cu acoperă­mântul aripilor tale, Preabună, şi izbăveşte-mă de duhurile răutăţii, de pedeapsă şi de veşnica osândă.

Şi acum…

îmbunătăţeşte ticălosul meu suflet, ca să se mărturisească Iz­băvitorului din toată inima, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti bună, depărtând împietrirea inimii mele, Preanevinovată.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Strigat-a Proorocul Iona, mai înainte închipuind îngropa­rea Ta cea de trei zile, în chit, rugându-se: Din stricăciune mă mântuieşte, Iisuse, împărate al puterilor».

 

Sădeşte în sufletul meu, ca pe un pom multroditor, dumneze­iasca frică şi învredniceşte-l să aducă rod al virtuţilor din care se hrăneşte omul cel lăuntric, Stăpână.

Străluceşte-mi mie raza pocăinţei, Stăpână, şi risipeşte norii cugetelor rele, ceea ce eşti norul soarelui dreptăţii, Preanevinovată.

Slavă…

Potoleşte valul sălbatic al patimilor mele şi furtuna cugetelor rele o domoleşte, ocrotitoarea tare şi acoperământul tuturor, Prealăudată.

Şi acum…

S-au înmulţit mai mult decât nisipul mării păcatele sufletului meu şi ca o povară grea mă apasă, dar tu, Fecioară, mai înainte de sfârşit îndurându-te, mântuieşte-mă.

Sedealna. Glasul al 4-lea

De grab ne întâmpină

Curată nenuntită, nădejdea creştinilor, apărătoarea săracilor, bucuria celor întristaţi, mângâierea celor ce plâng, izbăveşte-mă pe mine cel cuprins de ispite neaşteptate, vindecă-mă pe mine, cel bolnav, cu trupul şi cu sufletul, căci numai la tine scap, singură cu totul fară de prihană.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Cel ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldei, care Iară dreptate vânau pe cei drepţi, Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat».

 

Templu al sfinţeniei, locaşul milostivirii, sălaşul dreptăţii celei adevărate, Stăpână, mă rog, făcând dreptate, mântuieşte-mă, ceea ce ai născut pe Hristos, Dreptul judecător.

Ai putere, Curată, ca una care ai născut pe Stăpânul, din stă­pânirea plăcerilor şi a patimilor mele slobozeşte-mă, ca să strig naşterii tale: Dumnezeul Părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă…

Pe tine, ceea ce în chip de negrăit ai primit în pântece mai presus de fire pe Dumnezeu Cel fără de schimbare, Care din milă a vorbit cu muritorii, noi, credincioşii, fie ne închinăm ca Maicii Domnului cea binecuvântată.

Şi acum…

Cu îndrăznirea ta cea de Maică, rupe lanţul păcatelor celor ce cu evlavie şi cu credinţă cântă naşterii tale, Preacurată, Prea­lăudate Doamne, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Mâinile întinzându-şi…».

Toiag din rădăcina lui lesei te-ai arătat, Fecioară, odrăslind floarea, pe atotputernicul Dumnezeu, Cel ce ne-a înmiresmat pe noi şi buna Lui mireasmă a dăruit-o tuturor celor ce strigă: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Se deschide iarăşi prin tine Raiul de mai înainte şi se aduce din nou în el omul cel mai înainte osândit şi cu adevărat se îndumnezeieşte, Curată, firea muritorilor care strigă: Toate lu­crurile lăudaţi pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Aruncă de pe grumazul meu povara păcatelor mele, de Dumnezeu dăruită; dă zdrobire inimii mele şi sufletul meu îl luminează şi opreşte nestatornicia minţii mele, ca să cânt ţie: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Şi acum…

Vindecă, Fecioară, sufletul meu cel bolnav şi spală noroiul cel dinlăuntru al patimilor mele şi înlăţişează-mă mântuit la Scau­nul de judecată al Atotţiitorului Dumnezeu, ca să cânt: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

 

Să lăudăm…

Irmosul: «Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; iar tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cu virtute încingându-se, puterea focului au stins, strigând: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiu­lui, s-a tăiat din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, împreunând firile cele despărţite. Pentru aceasta, veselindu-ne, te mărim, Năs­cătoare de Dumnezeu».

Tu eşti podoaba tuturor celor ce se laudă cu tine; tu eşti veselia lumii, bucuria noastră, a robilor tăi; tu eşti dulceaţa şi dorirea celor ce te laudă pe tine, Maică Fecioară.

Lăudăm negrăită slava ta şi neasemuitul tău har, căci tu eşti izvorul înţelepciunii, prin care Cuvântul vine la toţi cei ce te cinstesc pe tine, Fecioară fară prihană, şi măresc naşterea ta.

Slavă…

Ai fost văzută mai presus de heruvimi şi mai înaltă decât cerurile, fără prihană Fecioară Marie, ceea ce ai născut pe îngerul de mare sfat, pe Cel împreună fără de început cu Tatăl şi împreună veşnic cu Duhul.

Şi acum…

Stăpână Sfântă Fecioară, tu în dar mă miluieşte, căci altă nă­dejde de mântuire nu am, afară numai de ajutorul tău, de apă­rarea şi acoperământul tău.

Prosomii. Glasul al 4-lea

Cel ce ai fost chemat de sus

Bucură-te, vasul cel mai curat al luminii; bucură-te, stâlp de foc care conduci pe Israelul cel înţelegător la dumnezeiasca odihnă; bucură-te, nor care ai strălucit lumii pe Marele Soare şi care îi duci la lumina cea neapusă pe cei adormiţi în întunericul necu­noştinţei; bucură-te, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu. Bucură-te, Preacuvioasă; bucură-te, Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.

Bucură-te, strălucit locaş al Domnului; bucură-te, tron cu totul de aur; bucură-te, sfeşnic de aur; bucură-te, cochilie, care ai cufundat împăratului din sângiurile tale porflra de Dumnezeu făcută; bucură-te, cetate însufleţită, cunună cinstită şi îngrădire tare a celor ce împărăţesc cu evlavie; bucură-te, îndrăznire nebi­ruită a oştenilor, Preacurată; bucură-te, uşa Domnului Prealău­dată, pe Care roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.

Bucură-te, templu preacinstit al Domnului; bucură-te, dumne­zeiască masă care porţi pâinea cea veşnică; bucură-te, viţă neu­dată, care ai odrăslit strugurele cel dulce; bucură-te, cântare plă­cută şi desfătare a minţilor cereşti; bucură-te, floarea cea aleasă a firii, preafrumoasă şi preaînmiresmată, Fecioară Maică; bu­cură-te, crinul cel cu bună mireasmă; bucură-te, raiul desfătării celei nestricăcioase; bucură-te, frumuseţe multiubită.

Mărturisi-voi ţie, Născătoare de Dumnezeu, cumplitele mele păcate, căci dacă Ie voi tăinui, în ziua judecăţii, când cărţile se vor deschide, atunci ele se vor vădi: ochii mi i-am întinat, pri­vind cele neîngăduite, mâinile, în chip nelegiuit, le-am mânjit cu fapte de ruşine, trupul fară de nici un folos l-am făcut, eu, tică­losul, şi sufletul mi l-am rănit cu păcatele. Miluieşte-mă, îndură-te şi de partea celor mântuiţi mă arată cu rugăciunile tale.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s