Joi seara: Glasul al 4-lea – Mintea mea călăuzeşte-o, prin strălucirea mijlocirii tale

26

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Joi seara

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a lui Manuil, marele retor

Cântarea 1. Glasul al 4-lea Irmosul:

«Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Mintea mea călăuzeşte-o, prin strălucirea mijlocirii tale, către Domnul pe Care L-ai întrupat, fără prihană Fecioară, ca să laud cu credinţă minunile tale, căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea.

Ca ceea ce eşti palat însufleţit al Atotputernicului Dumnezeu, fără prihană, fă temple ale Domnului pe cei ce cu dor te laudă pe tine căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea.

Slavă…

Ca ceea ce eşti izvor al dumnezeieştilor haruri, Preanevino­vată, varsă şi mie picăturile harului, scufundând adâncurile patimilor mele, căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea.

Şi acum…

Ca ceea ce în chip mai presus de fire ai născut cu trup pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci, Maică Fecioară, pe Acesta roagă-L să treacă cu vederea adâncul păcatelor mele, căci tu eşti ajutorul tuturor şi izbăvirea.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

«Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i».

Fecioară, Tu eşti muntele cel sfânt şi umbrit, căci puterea Tatălui, Curată, pe tine cer nou înstelat te-a arătat, mai înaltă decât tăria cea de acum.

Corurile îngerilor celor nematerialnici stau înaintea ta cu cuviinţă de robi şi cu frică, fără prihană, şi nu pot să te laude pe tine căci vrednicia ta a arătat-o mai presus de îngeri.

Slavă…

Rugul cel nemistuit în Sinai naşterea ta mai dinainte vestind-o în foc, umbrit o a închipuit, Mireasa lui Dumnezeu, Cel care vrednicia ta a arătat-o mai înaltă decât toate.

Şi acum…

Norul cel mai alb eşti care picuri din cer credincioşilor pică­turile harului şi care ne-ai răsărit Soarele dreptăţii Care vredni­cia ta a arătat-o mai înaltă decât toate.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Cel ce şade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel uşor a venit Iisus, Cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata Fe­cioară, şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase».

Preoţii, cuvioşii şi dumnezeieştii prooroci, pe tine în taine mai dinainte te-au propovăduit, că vei fi vas al lui Dumnezeu, dum­nezeiască Mireasă, căci prin tine au văzut cei din întuneric lu­mina dumnezeieştii cunoştinţe.

Pe tine, Fecioară fără pată, te-a luat Domnul din firea oame­nilor ca pe o pârgă sfântă şi a sfinţit tot neamul nostru şi ne-a răsărit lumina dumnezeieştii cunoştinţe.

Slavă…

Primeşte cu bunăvoinţă, Prealăudată, cererile celor ce te roa­gă pe tine cu credinţă şi mintea noastră o luminează şi legea Domnului pe toţi îi învaţă şi străluceşte-i cu lumina dumne­zeieştii cunoştinţe.

Şi acum…

Ajutorul tuturor tu eşti, Preanevinovată, al celor ce se încred în tine şi laudă cu credinţă şi cu dor dumnezeiască naşterea ta prin care a strălucit cereasca lumină a dumnezeieştii cunoştinţe.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine».

Ca o scară cerească te-ai arătat oarecând strămoşului Iacob prin care minţile cele cereşti urcă la vederea lui Dumnezeu şi iarăşi coboară pe pământ cu dor închinându-se negrăitei naşterii tale.

Toiag te-a arătat pe tine, Preasfântă, care ai înflorit floarea cea înmiresmată şi minunată căci tu în chip de negrăit L-ai năs­cut pe Dumnezeu prin Care cei credincioşi se fac nestricăcioşi, cu dor închinându-se negrăitei naşterii tale.

Slavă…

Te-a văzut pe tine odinioară proorocul ca pe o carte îndum­nezeită întru care a fost scris Cuvântul Tatălui spre bucurie lumii şi i-a mântuit pe toţi ca un Dumnezeu pe cei ce cu credinţă se închină negrăitei naşterii tale.

Şi acum…

Nu poate nicidecum limba muritoare să te laude pe tine după cuviinţă, Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea dă-mi mie, Cu­vioasă, putere pe măsura voinţei, ca să laud cu dorire negrăită naşterea ta.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa».

Depărtează toată întunecimea minţii mele şi dăruieşte, fără prihană, ticălosului meu suflet razele harului tău, căci tu eşti nădejdea şi ajutorul tuturor.

M-am rănit, fără de prihană Stăpână, cu sabia înfricoşată a pierzătorului şi am căzut în cumplită moarte, ci tu viază-mă, căci tu eşti nădejdea şi ajutorul tuturor.

Slavă…

Se minunează toată mintea de minunile tale, Mireasa lui Dumnezeu, pe care le reverşi cu îmbelşugare tuturor robilor tăi, căci tu eşti nădejdea şi ajutorul tuturor.

Şi acum…

Pe poporul tău cel căzut în prăpastia robiei vrăjmaşilor celor necredincioşi miluieşte-l, căci tu eşti nădejdea tuturor şi ajutorul.

Sedealna. Clasul al 4-lea Cel ce Te-ai înălţat

Mântuirea nemincinoasă a creştinilor, ocrotitoarea nebiruită a păcătoşilor, puternicul nostru ajutor şi scăparea, mântuieşte-mă pe mine, cel ce alerg la tine, Preanevinovată Fecioară, acoperă-mă cu aripile sfântului tău acoperământ, ai grijă de sufletul meu dincolo şi stai de faţă la plecarea de aici.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat».

Urmând dumnezeieştilor tale cuvinte acum, pe tine te fericim, strigând ţie: Bucură-te, Curată, căci minunile tale sunt străine şi nesfârşite. Drept aceea, Stăpână, luminează mintea mea, ca să te laud pe tine întru toţi vecii.

Ca ceea ce eşti templu luminos al dumnezeiescului Duh, împarte darurile celor ce aleargă la tine cu credinţă, Preanevi­novată, pentru aceea luminează mintea mea, ca să te laud pe tine întru toţi vecii.

Slavă…

Pe mine, cel ce alerg la nesfârşitele tale mile, nu mă trece cu vederea, ci ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, adâncul milelor, miluieşte-mă şi îndreaptă-mă pe mine, cel căzut în patimi, ca să te laud pe tine întru toţi vecii.

Şi acum…

Mişcările minţii mele, ceea ce eşti nădejdea şi mântuirea cre­dincioşilor, Preanevinovată, îndreaptă-le pe toate către tine pen­tru mila bunătăţii tale, ca să te cinstesc pe tine şi să te slăvesc întru toţi vecii.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe tinerii cei binecredincioşi…».

Ca ceea ce eşti sfeşnic dumnezeiesc purtător de foc al harismelor trimite strălucirea ta tuturor celor ce strigă cu credinţă, Preacurată, într-un glas cu Arhanghelul: Bucură-te, prin care a fost luminat şi înnoit neamul oamenilor.

Cort prealuminos fiind al strălucirii celei în trei sori, ai ră­sărit dumnezeiasca şi mântuitoarea lumină, fără prihană Fecioară, tuturor celor ce cu credinţă strigă ţie: Bucură-te, cea prin care a fost luminat şi înnoit neamul oamenilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Trâmbiţa proorocească de demult tainic te-a închipuit pe tine uşă neumblată, munte şi palat, ceea ce îi arăţi temple ale Duhului pe cei ce strigă ţie: Bucură-te, cea prin care a fost luminat şi înnoit neamul oamenilor.

Şi acum…

Opreşte, Curată, şuvoaiele patimilor mele care scufundă inima mea cea smerită, şi aruncă ancora la limanul dumnezeiesc, Prea­nevinovată, ca să te laud pe tine pururea, cea prealăudată, şi să strig ţie cu credinţă: bucură-te, cea prin care a fost luminat nea­mul oamenilor.

Să lăudăm. Irmosul:

«Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fară de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară».

Dăruieşte-mi mie cu îmbelşugare şuvoiul cel de viaţă făcător al milei tale, căci la tine vin acum eu, cel vătămat rău din nepurtare de grijă şi te rog, dă-mi veselie, ca să strig: Bucură-te, aju­torul muritorilor, ca pururea să te măresc pe tine.

Cu totul rănit zac eu, nenorocitul, în cădere cumplită prin uneltirile vicleanului vrăjmaş, fară de prihană Fecioară, ci tu, care ai născut viaţa cea ipostatică degrab mă ridică, să strig ţie: Bucură-te, ajutorul muritorilor ca pururea să te măresc pe tine.

Slavă…

A venit la noi lumina cunoştinţei prin naşterea ta şi pe toţi i-a umplut de dumnezeiască înţelepciune şi vedem neumbrit tainele cele înţelegătoare ale Fiului tău şi Dumnezeu, pentru aceea şi eu, Stăpână, împreună cu toţi lăudându-te, te măresc.

Şi acum…

Luminează-mă cu strălucirea bucuriei pentru negrăită mila milostivirii tale şi alungă toţi norii deznădejdii mele şi dăruieşte-mi mie bucuria cea adevărată, ca să laud cu credinţă dumnezeiască naşterea ta şi pururea să te măresc pe tine.

Prosomii. Glasul al 4-lea

Ca un viteaz între mucenici

Bucură-te, tron în chipul focului al Atotputernicului Dumnezeu; bucură-te, vas care porţi mana; bucură-te, izvor nesecat, care verşi şuvoaiele harului celor ce cu credinţă aleargă la sprijinul tău şi care celor bolnavi le dai harul vindecărilor şi care dai dezlegare feluritelor primejdii, fară de prihană Fecioară.

Bucură-te, ceea ce ai purtat fară strâmtorare în pântecele tău temelia pământului, Preanevinovată; bucură-te, viţa cea cu bună roadă, care ai odrăslit strugurele cel copt care a revărsat tuturor credincioşilor vinul cel mântuitor, care ai izvorât dulceaţa nestricăciunii celor cufundaţi în adâncul înşelării prin sfatul şarpelui.

Bucură-te, munte umbrit de virtuţi, Mireasa lui Dumnezeu; bucură-te, cleşte purtător de foc care ai purtat cărbunele dum­nezeiesc, Cel care ridică păcatele a toată lumea, bucură-te, dătătoarea mântuirii muritorilor; bucură-te, turn de veghe neclintit al Bisericii lui Hristos; bucură-te, tron al Domnului în chipul soarelui; bucură-te, întărirea credincioşilor.

Preanevinovată, Mireasa lui Dumnezeu, tras în jos şi ade­menit de cugete întunecate fiind, m-am depărtat de Fiul tău, ca mai înainte fiul cel risipitor, gol fiind de virtuţile pe care le-am avut din fire, pentru aceea mă rog, întorcându-mă la dumneze­iasca pocăinţă, învredniceşte-mă să primesc din nou bogăţia pe care am pierdut-o.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie, Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Joi seara: Glasul al 4-lea – Mintea mea călăuzeşte-o, prin strălucirea mijlocirii tale

  1. Florina zice:

    Multumesc mult, aveam de gand si eu sa cumpar si eu Noul Theotokarion, dar astept Targul Gaudeamus, ca s-au strans mai multe. Mi-ati facut o bucurie cu acest fragment!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s