Sâmbătă seara – Glasul al 5-lea: Umple de veselie, Curată, pe cei ce te laudă pe tine şi cu dor te slăvesc şi grăbeşte de ne slobozeşte din chinurile care ne îm­presoară, din nenorociri şi din plânsuri

DSC_4657

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Sâmbătă seara – Glasul al 5-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a celui între sfinţi Părintele nostru Ignatie, Patriarhul Constantinopolului

Al cărei acrostih este: «A cincea rugăciune către Preasfânta Fecioară a lui Ignatie»

Cântarea 1. Glasul al 5-lea

Irmosul: «Pe cal şi pe călăreţ în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, iar pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cer, Fecioară, să îmi dai harul Duhului Sfânt ca să deschidă smerita mea gură şi să îmi fie dat mie darul cuvântului ca să te laud pe tine, Născătoarea Cuvântului.

Dat-ai veselie inimii mele, munte gras şi nor dumnezeiesc care picuri roua, pomenirea ta, Stăpână, umplându-mă de bucurie şi de veselie.

Slavă…

înţelepţeşte-mă pe mine, cel întunecat pururea de beţia plă­cerilor şi fără de minte fiind, adăpându-mă cu vinul pocăinţei, Născătoare de Dumnezeu, căci ai odrăslit strugurele cel copt al nestricăciunii.

Şi acum…

Potoleşte chinurile cele de iad, de Dumnezeu dăruită, ceea ce ai născut, Fecioară, fără chinuri pe Cel necuprins cu mintea, pe Care roagă-L să mă izbăvească de toată chinuitoarea răutate.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Cel ce ai înfipt pământul pe nimic cu porunca Ta şi ai ridi­cat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, întăreşte Biserica Ta, Hristoase, Cel singur bun şi iubitor de oameni».

Născându-L pe Făcătorul şi Domnul, Fecioară, te-ai făcut mai înaltă decât toată făptura şi mai cinstită decât Heruvimii şi Serafimii, Curată. Pentru aceea pururea te fericim toate nea­murile precum mai înainte ai profeţit.

Acoperământul, nădejdea şi apărarea creştinilor, pe mine cel ce cred în tine şi alerg la tine izbăveşte-mă de păcate şi de patimi şi de necazuri, Fecioară, şi din mâinile vrăjmaşilor celor ce se luptă cu mine, ca să te slăvesc pe tine cu mulţumire.

Slavă…

Dă-mi izvoare de lacrimi, Mireasa lui Dumnezeu şi mărturi­sire păcatelor mele şi iertare greşelilor mele, ca să te măresc pe tine eu, cel izbăvit prin acoperământul tău şi păzit pururea.

Şi acum…

Mi-am întinat, nobleţea sufletului, Curată, şi dumnezeiasca vrednicie a chipului. Vai, mie, ce voi face? Vino, Fecioară, Născă­toare de Dumnezeu, şi mai înainte de sfârşit dă-mi mie chipuri de mântuire şi vrednică pocăinţă.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Deşertarea Ta cea dumnezeiască Avacum cunoscând-o prin vederea mai înainte, Hristoase, cu frică striga Ţie: Spre mân­tuirea poporului Tău ai venit, ca să mântuieşti pe unşii Tăi».

Pântecele tău, palat sfânt al împăratului şi al lui Dumnezeu în chip netâlcuit s-a făcut, întru care sălăşluindu-Se, temple ale Lui ne-a lăcut pe noi.

Mă împresoară şi mă înviforează întreite valuri ale patimilor şi ale gândurilor şi suflările potrivnice ale plăcerilor mă scufundă, Fecioară, ci tinde mâna ta şi mă izbăveşte.

Slavă…

Puterea mea şi lauda mea, tu eşti Stăpână; fii mie spre mân­tuire ceea ce ai născut mântuirea lumii, pe Hristos, Izbăvitorul şi Mântuitorul meu.

Şi acum…

Bolile trupului şi ale sufletului meu, rogu-mă, tămăduieşte-le, Curată, ceea ce ai născut pe Doctorul sufletelor şi al trupurilor şi mă mântuieşte cu dumnezeieştile tale rugăciuni.

Cântarea a 5-a

 

Irmosul: «Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine alerg din zori şi strig Ţie: Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un îndurat».

Pe mine cel rănit şi cel ce zac în adâncul păcatelor şi năpădit de toată deznădăjduirea, Mântuitorule, miluieşte-mă, pentru ru­găciunile Maicii Tale.

Ceea ce pe Cel mai dinainte de veci L-ai născut sub ani, în trup circumscris pe Cel ce prin fire este necircumscris, pe Acela roagă-L pentru mine, robul tău.

Uşa cea cerească, deschide-mi mie uşile pocăinţei, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai deschis uşile Raiului şi de uşile iadului izbăveşte-mă.

Şi acum…

Cântă naşterea ta cetele îngerilor, Născătoare de Dumnezeu, prin care a încetat înşelarea idolilor şi lumina adevărului a strălucit.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate ca un îndurat».

Pe noi, cei omorâţi de patimi, ridicându-ne din păcat, Stă­până, înviază-ne cu rugăciunile tale, ceea ce ai născut pe strică­torul stricăciunii.

Cere iertare de păcate, Stăpână curată, şi izbăvire de patimi robilor tăi celor ce din suflet te laudă pe tine pururea.

Slava…

Ajutor în chinuri pururea eşti pământenilor, Curată, şi, pe cele grele lăcându-le uşoare, pe slujitorii tăi păzeşte-i nevătămaţi.

Şi acum…

Răscumpărare celor căzuţi, tămăduire celor bolnavi, Cuvioasă, bucurie celor întristaţi te-a dăruit pe tine Hristos şi laudă celor ce te laudă pe tine.

Sedealna. Glasul al 5-lea

Pe Cuvântul cel împreună fără de început

Harul cel neasemuit al îndurării tale şi puterea dumneze­iască a stăpânirii tale ştiindu-le, Fecioară Maică Marie, strig ţie cu stăruinţă: Din toată întristarea smulge-mă pe mine, robul tău, şi umple-mă de veselie, ca să te laud pe tine, Prealăudată.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Domnul părinţilor cel preaînălţat văpaia a stins şi a rourat pe tinerii care cântau cu un glas: Dumnezeule, bine eşti cuvântat».

Lauda a toată lumea şi jertfelnic de împăcare, roagă-L pe milos­tivul tău Fiu să-mi dea iertare de greşeli şi viaţă veşnică.

Râuri de lacrimi dăruieşte-mi, Prealăudată, ca să sting înfri- coşătoarea osândă veşnică şi să cânt Fiului tău: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Slavă…

Cuvintelor gurii mele şi curgerilor lacrimilor mele plecându-te, Curată, schimbă întristările sufletului meu în bucuria cea ade­vărată a Fiului tău.

Şi acum…

Ceea ce ne-ai născut nouă pe Dumnezeu, Dătătorul bunătă­ţilor, pe Acesta milostiveşte-L spre noi cu rugăciunile tale de maică, să miluiască pe cei ce se laudă cu tine.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Ţie, Făcătorului a toate…».

Vezi, ceea ce eşti bună, răutatea sufletului meu şi deznădăj- duirea şi degrab mă slobozeşte din chinuri, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii.

Să nu aud încă: „Pământ eşti şi în pământ vei merge”, căci tu de pe pământ la cer m-ai adus, o, fără de prihană, Fecioară, ca una care ai născut pe Cel ce din pământ a plăsmuit pe începă­torii neamului omenesc.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Noaptea patimilor şi a întristărilor m-a cuprins şi întunecă strălucirea minţii mele, fără de prihană, Fecioară, dar tu, ceea ce ai născut pe Soarele slavei, străluceşte sufletul meu cu lumina bucuriei şi a nepătimirii.

Şi acum…

Cort sfânt aflându-te pe tine Cel Preasfânt, Preanevinovată, întru tine S-a sălăşluit, fără de sămânţă, trup muritor luând, şi după naştere fecioară te-a păzit.

Să lăudăm.

Irmosul: «Ţie Făcătorului a toate, în cuptor, tinerii împletind horă a întregii lumi cântau: Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

 

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Isaie, dănţuieşte! Fecioara a avut în pântece şi a născut fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim».

Pe Dumnezeu pe Care L-ai născut în chip de negrăit, Stă­până curată, roagă-L cu dinadinsul să ne izbăvească pe noi de primejdii şi de întristări şi de viitoarea înfricoşată judecată şi să ne învrednicească de strălucirea sfinţilor Lui.

Adâncul tămăduirilor şi noianul harurilor te-am cunoscut pe tine noi, păcătoşii, pentru aceea te rugăm: Scoate-ne din toate greu­tăţile pe noi, cei ce te mărim şi te cinstim pe tine, Prealăudată.

Slavă…

Mângâie degrab inima mea care se tânguie de mulţimea chi­nurilor, mângâierea mea şi scăparea mea, ca şi eu să strig: Ru­găciunile tale bucură sufletul meu, Multlăudată.

Şi acum…

Somnoros şi trândav fiind, Stăpână, şi neînfrânat, sfârşind în fapte întunecate, toată viaţa mea am cheltuit-o, dar ajungând la apusul vieţii pe tine, Răsăritul cel cu totul luminos, te rog să mă luminezi.

Prosomii. Glasul al 5-lea

 Bucură-te, cămara

Bucură-te, ceea ce în pântece pe mielul lui Dumnezeu necir- cumscris L-ai purtat, pe Cel ce a dezlegat pe oameni din robia de mai înainte, singură curată. Ceea ce ai răsărit lumii bucuria, cămară de nuntă purtătoare de lumină a negrăitei nuntiri, bucu- ră-te, ceea ce pe toţi în taină îi străluceşti şi îi luminezi ca ceea ce ai fulgerat lumina cea neapropiată, Preacurată, nenuntită Stăpână; bucură-te, Sfânta Sfintelor; bucură-te, lauda a toată lumea; bu­cură-te, Maica lui Dumnezeu, Cel ce dă lumii mare milă.

Bucură-te, tăria muritorilor, nădejdea şi acoperământul, reazem nebiruit, zid şi mântuire şi cetate de scăpare nezdrobită, care pe Dumnezeu cu oamenii L-ai împăcat prin naşterea ta cea fără de sămânţă şi străină; bucură-te, toiagul lui Aaron, care ai odrăslit floarea cea de preţ, pe hrănitorul făpturii. Bucură-te, putere ne­biruită a împăraţilor dreptcredincioşi, Mireasa lui Dumnezeu; bucură-te, tăria mucenicilor; bucură-te, locaşul luminii; bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Cel ce dă lumii mare milă.

Bucură-te, ţară şi pământ al lui Dumnezeu Cel necuprins, pe care Ioil mai dinainte te-a văzut, Sfânta Sfintelor întru care S-a pogorât Cel ce ţine toate; bucură-te, zid dumnezeiesc; bucură-te, Nevinovată, nădejde neînfruntată şi apărare sigură a celor ce te slăvesc şi te laudă, Prealăudată, şi te caută pe ţine din tot sufletul, Mireasa lui Dumnezeu; bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul curăţiei, cu totul fără de prihană. Bucură-te, carte scrisă de Dumnezeu; bucură-te, izvorul sfinţirii; bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Cel ce dă lumii mare milă.

Umple de veselie, Curată, pe cei ce te laudă pe tine şi cu dor te slăvesc şi grăbeşte de ne slobozeşte din chinurile care ne îm­presoară, din nenorociri şi din plânsuri şi din toată răutatea vrăjmaşilor celor mândri şi ucigaşi, din rătăcire, din închisoare, din amara robie şi din strâmbătate şi de înfricoşătoarea judecată. Stăpână, miluieşte-ne pe noi cei ce suntem în primejdii şi nu ne lăsa până în sfârşit, ci, după obicei, miluieşte-ne şi pierde, Fe­cioară, pe vrăjmaşii ce se luptă cu noi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s