Duminică seara – Glasul al 6-lea: dă­ruieşte-mi viaţă şi sănătate

108

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia

Duminică seara – Glasul al 6-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Cu foarte multă străpungere… Facere a Sfântului loan al Evhaitelor

Cântarea 1. Glasul al 6-lea

Irmosul: «Ca pe uscat umblând Israel cu picioarele prin adânc, pe Faraon prigonitorul văzându-l înecat, striga: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ca roua de trecătoare sunt zilele mele, rele şi mici, cheltuite repede în vârtejul cel vremelnic, iată, Stăpână, s-au pierdut: Mântuieşte-mă!

Frica împresoară sufletul meu, cutremur nepovestit şi chin cumplit este la ieşirea lui din trup, Curată, căruia mângâiere dăruieşte-i.

Slavă…

Scăparea tare a păcătoşilor, întăreşte asupra mea mila ta, Curată, şi mă izbăveşte din mâna demonilor, căci ca nişte câini mulţi m-au înconjurat.

Şi acum…

Iată vremea ajutorului, iată vremea apărării tale, iată, Stăpână, vremea pentru care ziua şi noaptea te-am rugat cu căldură şi te-am chemat în ajutor.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Nu este sfânt ca Tine, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale».

De departe, de pe acum văd ziua aceea, Stăpână, şi socotind-o pe ea ca fiind aici de faţă, cu lacrimi fierbinţi te rog: Nu mă părăsi pe mine.

Când deja s-a stins desăvârşit organul cuvintelor şi când limba este legată, pecetluit glasul inimii pentru pocăinţă, te rog pe tine, Stăpână, mântuieşte-mă.

Slavă…

Zămislit în tarădelegi fiind, pentru ce m-am născut? Căci iată, mâniindu-l pe Dumnezeu cel Bun plec acum, chinuindu-mă în focul cel veşnic.

Şi acum…

Nu întoarce de la mine multele tale îndurări, nu-mi închide milele tale cele iubitoare de oameni, Cuvioasă, ci ajută-mă acum şi mă pomeneşte în ceasul judecăţii.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă strigând cinstita Biserică, cu dumnezeiască cuviinţă, din cuget curat întru Domnul prăznuind».

 

Nori, picuraţi rouă, ca lacrimi! Văi şi munţi tânguiţi-vă cu jale pentru mine, cel ce m-am depărtat de Dumnezeu şi m-am apropiat de demoni.

Scăpare neruşinată şi neînfruntată a tuturor celor aliaţi în nevoi, Stăpână Preanevinovată, fii şi mie scăpare în vremea strâm­torării mele.

Deschizând neprihănitele şi preacuratele tale braţe sfinte ca nişte aripi de porumbel, sub acoperământul şi umbra lor aco- peră-mă, Stăpână.

Şi acum…

Iată, Stăpână, frica de care mă tem mi se întâmplă; iată, luptă mare m-a cuprins în care fii mie ajutor, nădejdea mântuirii mele.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Cu strălucirea Ta cea dumnezeiască, Bunule, luminează sufletele celor ce din noapte aleargă la Tine cu dragoste, Te rog, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca să Te vadă pe Tine, Dumnezeul cel adevărat, Care chemi din negura greşelilor».

Rudeniile mele cele după trup, fraţii mei după duh, prieteni după obicei şi cunoscuţi: Plângeţi, suspinaţi, întristaţi-vă, căci iată, acum mă despart de voi.

Acum când nu mai este Cel ce izbăveşte şi nimeni cu ade­vărat nu este să-mi mai ajute, tu, Stăpână, ajută-mă, ca nu cumva, ca un om fără ajutor, să fiu încuiat în mâinile demonilor.

Slavă…

O, cum voi răbda chinuitoarea şi vrednica de milă despărţire de tine, Maica lui Dumnezeu, şi amara cădere de la Mântuitorul Meu şi înstrăinarea de toţi sfinţii!

Şi acum…

Să nu poată, Stăpână, mulţimea păcatelor mele să biruiască multa ta milostivire, ci să mă înconjoare mila ta şi să-mi acopere toate fărădelegile mele.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la li­manul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din strică­ciune viaţa mea, mult Milostive».

 

Buzele mele tac şi limba mea amuţeşte, dar inima mea arde, căci focul zdrobirii care o mistuie arde pe dinlăuntru şi cu graiuri negrăite, te strigă pe tine, Fecioară.

Din înălţime caută spre mine, Maica lui Dumnezeu, şi învoieşte-te cu milostivire acum să te pogori spre cercetarea mea pentru ca, văzându-te pe tine, să ies din acest cort bucurându-mă.

Slavă…

Sfintelor şi curatelor mâini ale Sfinţilor îngeri încredinţează-mă, Stăpână, pentru ca, acoperit fiind de aripile lor, să nu văd chipul cel de necinste, de ruşine şi întunecat al demonilor.

Şi acum…

Cămară de nuntă a lui Dumnezeu, învredniceşte-mă şi pe mine de cămara de nuntă cerească şi înţelegătoare, aprinzând candela mea cea întunecată şi stinsă cu sfânt untdelemnul tău, Preanevinovată.

Sedealna. Glasul al 6-lea

Multele mulţimi ale păcatelor mele

Nenorocitul meu suflet, tulburat de năvălirile demonilor, întă- reşte-l, Fecioară, pe piatra poruncilor lui Hristos. Să nu mă scufunde, Curată, furtuna căderilor mele şi întreitul val al cugetelor rele.

Cântarea a 7-a

 Irmosul: «Dătător de rouă a făcut îngerul cuptorul pentru cuvioşii tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe tiran l-a îndu­plecat să strige: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

 

Noaptea morţii cea întunecată şi fără lună m-a luat nepre­gătit trimiţându-mă nepregătit pe calea aceea mare şi înfrico­şată. Să călătorească deci împreună cu mine mila ta, Stăpână.

Pentru bucuria cea trecătoare şi vremelnică voi primi pe­deapsă nemuritoare, Stăpână, şi pentru o plăcere scurtă a trupu­lui mă voi chinui în foc, dar mila ta mai înainte să mă prindă.

Slavă…

Cei plecaţi de aici mă grăbesc, înconjurându-mă din toate părţile, dar sufletul meu amână şi se înfricoşează, plin fiind de multă tulburare, pe care mângâie-l, Curată, prin grija ta.

Şi acum…

Nu am aflat pe nimeni în inima mea, Stăpână, care să se întristeze împreună cu mine, pe nimeni care să mă mângâie, căci prietenii mei şi cunoscuţii toţi laolaltă m-au părăsit acum, ci tu, nădejdea mea, nicidecum să nu mă părăseşti.

 

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Din văpaie rouă ai izvorât…».

 

Ca Maică iubitoare de oameni a lui Dumnezeu Cel iubitor de oameni ia aminte la mine cu ochi binevoitor şi milostiv, când se va despărţi sufletul de trup, ca să te slăvesc pe tine, Sfântă Născătoare de Dumnezeu.

Palat înalt al Stăpânului Hristos, trimiţând din înălţime ha­rul tău, vino acum în ziua strâmtorării mele, ca să te slăvesc, Sfântă Născătoare de Dumnezeu.

Binecuvântăm pe Tatăl…

 

învredniceşte-mă să scap de cetele barbarilor celor netru­peşti şi să se deschidă adâncul cel din văzduh şi să urc la cer, ca să te slăvesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Ceea ce ai născut pe Domnul Atotţiitorul, pe amarii vameşi ai stăpânitorului lumii acesteia alungă-i departe când voi părăsi viaţa aceasta, ca să te slăvesc pe tine, Curată, în veci.

Să lăudăm.

Irmosul: «Din văpaie ai izvorât rouă Cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai mistuit-o că toate le faci, Hristoase, numai cu voia, pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii»

 

Cântarea a 9-a

Irmosul:«Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta ostile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim».

 

Precum ridică robul ochii la mâinile stăpânului lui, Prealău­dată, aşa şi eu ridic ochii cei dinafară şi cei dinlăuntru către tine, Stăpâna mea, şi viaţa mea, Doamnă, ca să mă miluieşti.

Sfântă Fecioară, de Dumnezeu dăruită, caută cu milostivire la smerenia mea, primind jalnica şi cea din urmă a mea rugă­ciune, grăbeşte şi mă izbăveşte din focul osândei veşnice.

Slavă…

Ceea ce ai născut pe Dumnezeul viilor şi al morţilor, izbă­veşte-mă, Fecioară, din bolile cele aducătoare de moarte şi dă­ruieşte-mi viaţă şi sănătate şi izbăveşte-mă pe mine, cel bolnav, încingându-mă cu putere de sus şi cu tărie pe mine, cel slăbit.

Şi acum…

Templu viu, însufleţit şi cuvântător ştiindu-te pe tine sălaş al lui Dumnezeu, Preacurată, şi scăpând la biserica ta cu credinţă Fierbinte acum, mai înainte de a pleca, mă rog: Slobozeşte-mă, ca să mă răcoresc lăudând minunile tale.

 

Prosomii. Glasul al 6-lea.

A treia zi ai înviat

Bucură-te, lauda apostolilor, tară prihană; bucură-te, veselia îngerilor cea strălucită; bucură-te, lauda lumii, Fecioară, şi po­doaba credincioşilor.

Bucură-te, munte netăiat, Fecioară cu totul lăudată, pe care mai înainte l-a văzut Proorocul Daniil, din care s-a tăiat Piatra care a zdrobit templele idolilor, Hristos, singurul împărat a toate.

Bucură-te, cămară cu totul luminoasă; bucură-te, masă în­sufleţită a pâinii dumnezeieşti întru care se află Hristos; bucură-te, frumuseţea evlaviei, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, aco­perământul sufletelor noastre.

Prealăudată, doboară fruntea duşmanilor celor însetaţi de sânge şi întristarea poporului tău în bucurie o întoarce, Fecioară, şi dă-ne nouă putere ca, mântuiţi, să te lăudăm pe tine.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s