Vineri seara – Glasul al 7-lea: care ai tors în minte adâncul înţelesurilor Duhului Sfânt

37

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Vineri seara- Glasul al 7-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan Damaschinul

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat lui Moise în Egipt de a scos pe Israel şi a scufundat pe Faraon în marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cu dumnezeiască lumina ta, Preabună, luminează cugetele mele, ca să strig ţie cu credinţă cântare de mulţumire, Marie mult lăudată.

Ceea ce ai făcut cer firea cea pământească, bucură-te, cu totul nepătată, Curată, Doamnă şi Stăpâna lumii, bucură-te, Nevinovată.

Slavă…

Bucură-te, uşa lui Dumnezeu; bucură-te, fără prihană Maică; bucură-te, nor luminos, scăparea muritorilor, Fecioară; bucură-te, Preacuvioasă.

Şi acum…

Bucură-te, raiul desfătării care ai purtat în mijloc pomul din care împărtăşindu-se muritorii, în chip vădit trec la viaţa cea nepieritoare.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«întăritu-s-a în credinţă Biserica lui Hristos, pentru că neîn­cetat cu laude strigă cântând: Sfânt eşti, Doamne, şi pe Tine Te laudă duhul meu».

Bucură-te, stea de dimineaţă care ai arătat în lume soarele cel veşnic, bucură-te, zidul cel nesurpat al celor ce strigă cu cre­dinţă: Sfânt eşti, Hristoase, şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Bucură-te, cămară de nuntă purtătoare de lumină a singuru­lui împărat, bucură-te, acoperământul celor ce cu dor strigă, Fecioară: Sfânt eşti, Doamne, Cel ce mântuieşti sufletele noastre.

Slavă…

Stinge întunericul patimilor mele, Curată, Născătoare de Dumnezeu, şi luminează-mă cu lumina ta pe mine cel ce cânt cu credinţă: Bucură-te, podul lumii şi mare jertfelnic de împăcare.

Şi acum…

întăritu-m-am, cunoscând dumnezeiasca ta naştere şi mă îmbogăţesc cu ocrotirea ta, Fecioară, strigând ţie: Bucură-te, mult lăudată Marie, Stăpâna tuturor.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Auzit-am glasul Tău şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, Doamne».

Cortul cel slăvit şi dătător de lumină să-l lăudăm popoare cu cântări de mulţumire: Bucură-te, slava lumii şi mântuirea.

Palatul cel prealuminos al lui Iisus să-l lăudăm, credincioşilor, strigând cu glas limpede: Bucură-te, Fecioară, podoaba tuturor.

Slavă…

Bucură-te, iatac însufleţit al împăratului, lauda credincioşilor şi pecetea proorocilor; bucură-te, veselia îngerilor.

Şi acum…

Poate poporul ortodocşilor să te laude pe tine, cea cu totul fără prihană, ca Maica lui Dumnezeu, împreună cu îngerul stri­gând ţie: Bucură-te!

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Cei ce de noapte alergăm la slava şi lauda Ta, Cuvântule, neîncetat lăudăm chipul Crucii Tale, pe care ne-ai dat-o nouă armă de ajutor».

Bucură-te, preafrumoasă mireasă a Tatălui Celui fără de în­ceput; bucură-te, Maică nestricată a Fiului Celui împreună fără de început; bucură-te, vas curat al Duhului Sfânt.

Bucură-te, acoperământul lumii, mai lat decât norul; bucură-te, stâlp de foc, care luminezi pe cei din întuneric; bucură-te, vas de aur care ţii mana.

Slavă…

Bucură-te, gura apostolilor cea fără de tăcere; bucură-te, cu­rajul neclintit al luptătorilor; bucură-te, dumnezeiasca veselie a nevoitorilor.

Şi acum…

înviforat de talazul valurilor vieţii, povăţuieşte-mă la limanul bucuriei, Fecioară, ceea ce ai născut lumii Bucuria cea neîncetată.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Iona din pântecele iadului striga: Scoate din stricăciune viaţa mea. Iar noi strigăm ţie: Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi!».

Bucură-te, zori de taină ai dumnezeieştii zile, Prealăudată; bucură-te, desfătarea lumii; bucură-te, locaşul luminii; bucură-te, zidul credincioşilor şi armă nezdrobită.

Bucură-te, Cuvioasă, nădejdea bunătăţilor celor veşnice, scaun însufleţit al Stăpânului, puterea conducătorilor; bucură-te, turn trainic, ajutorul lumii.

Slavă…

Mă învăluie întreitul val al gândurilor, dar tu, Fecioară, spre ţărmul adevăratei pocăinţe cârmuieşte-mă, păzind în pace inima mea.

Şi acum…

înalţă fruntea credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, şi doboară sprânceana şi îndrăzneala vrăjmaşilor, ca ceea ce eşti singură ocrotitoare a credincioşilor.

Sedealna. Glasul al 7-lea Cel ce pentru mine ai răbdat

Pe Domnul Cel atotmilostiv pentru noi roagă-L să izbăvească sufletele noastre din toată cursa şarpelui.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Cuptorul cel ce ardea cu foc de demult, tinerii l-au arătat izvorâtor de rouă, lăudând pe Unul Dumnezeu şi zicând: Cel preaînălţat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit».

Bucură-te, palatul cel desfătat al împăratului; bucură-te, ajutorul celor ce cântă, fără prihană Fecioară: Bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Bucură-te, turnul cel tare al evlaviei; bucură-te, îndreptarea celor ce strigă cu credinţă: Bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Bucură-te, fulgerul luminii celei strălucite, bucuria şi veselia celor ce cu dor cântă: Bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Ridică-mă pe mine cel căzut în prăpastia nenorocirilor, tinde mâna ta, Stăpână, rugătorului tău celui ce strigă: Bine eşti cu­vântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe împăratul slavei Cel Unul fără de început… ».

Mai sfântă decât cetele cele cereşti cunoscându-te pe tine, noi, credincioşii, ţie îţi strigăm: Prealăudată, bucură-te, acope­rământul lumii, palat de aur al împăratului a toate; bucură-te, Binecuvântată. Pentru aceea, noi credincioşii, după datorie, te slăvim.

Cu adevărat toate tainele înfricoşătoarei tale naşteri, fără pată Fecioară, sunt nespuse şi negrăite şi străine foarte şi oame­nilor, şi îngerilor, Prealăudată Născătoare de Dumnezeu, Marie.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Alt ajutor în necazuri nu am, nici grabnic izbăvitor în pri­mejdii, nici ocrotire sigură, cu totul fără prihană, nici doctor în boli, nici altă bucurie şi veselie, în felurite întristări afară numai de tine, Fecioară.

Şi acum…

încordează, fără prihană Fecioară, tăria sufletului meu cea omorâtă de multe păcate şi luminează-mă cu lumina pocăinţei cu dumnezeieştile tale rugăciuni, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii.

Să lăudăm… Irmosul:

«Pe împăratul slavei Cel Unul fără de început pe Care îl binecuvintează puterile cerurilor şi de Care se cutremură cetele îngerilor, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Pe ceea ce este mai presus de fire Maică şi după fire fecioară, pe cea singură între femei binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, cu cântări de taină credincioşii o mărim».

Biserică şi uşă eşti şi tronul cel mai curat al Făcătorului a toate, Binecuvântată, pentru aceea noi, credincioşii, după datorie te slăvim.

Ţarina cea nearată care netâlcuit a înflorit pe pământ spicul cel ceresc cu cântări de taină după vrednicie este slăvită.

Slavă…

Stinge văpaia patimilor mele şi cu rugăciunile tale de maică, risipeşte năvălirile nenorocirilor, ca să te măresc pe tine cu bucurie, fără de prihană Fecioară.

Şi acum…

De Dumnezeu dăruită, Fecioară, ocrotitoarea lumii, doboară înălţările vrăjmaşilor mântuind poporul şi păzind nevătămată turma ta.

Prosomii. Glasul al 7-lea

Astăzi se gândeşte Iuda

Bucură-te, lâna cea mai albă şi toarsă, Preanevinovată, care ai tors în minte adâncul înţelesurilor Duhului Sfânt din care, mai presus de cuget, s-a ţesut lui Hristos, Sfinţitorul şi Desăvârşitorul puterilor celor de sus, efodul de porfiră cu fir de aur al întrupării.

Bucură-te, Curată, cu dar dăruită, numele cel plin de har şi făptuirea bucuriei veşnice, Născătoare de Dumnezeu, locaş sfin­ţit, nimicirea blestemului strămoşilor, ceea ce ai născut pricina bucuriei, Fecioară, dăruind bucurie tuturor celor ce te laudă pe tine, cea prin care cerul şi pământul se bucură.

Bucură-te, mângâierea cea mai veselă a sufletului meu ne­mângâiat; bucură-te, dulceaţa şi roua dimineţii; bucură-te, duhul blând şi senin, adierea zefirului; bucură-te, cu totul fară prihană Fecioară, subţire şi plăcută glăsuire şi şoaptă, suflare care răco­reşti pe cei ce ard în focul necazurilor.

Numele evlaviei, Fecioară, punându-l afară din mine, jucăria curviei m-am făcut şi râs slavei deşarte m-am văzut, căci acestor două fiare care se luptă între ele m-am predat din nebăgare de seamă, pentru aceea, izbăveşte-mă, căci tu eşti veselia sufletului meu şi încredinţarea.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s