Sâmbătă seara – Glasul al 8-lea : Strălucească acum asupra mea negrăită milostivirea ta

51

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editur Doxologia

Glasul al 8-lea

Sâmbătă seara

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Cuviosului Nicolae Cataschepinul

Cum se vede la următoarele tropare ale Născătoarei

Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:

«Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea. Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Prin dumnezeiasca pronie fiind adus la fiinţă şi după chipul cel înţelegător al lui Dumnezeu fiind făcut, vai, mie!, mi-am întinat sufletul cu aplecările cele spre rău, dar tu, Fecioară, izbă­veşte-mă de gheenă şi mă mântuieşte, ca să te slăvesc pe tine cu mulţumire.

Port o conştiinţă întinată cu spurcate patimi şi ca pomul cel neroditor mă împovărez cu păcate, Stăpână, dă-mi să fiu un pom răsădit lângă izvoarele lacrimilor mele şi să aduc roadă de pocăinţă.

Slavă…

împodobeşte sufletul meu cu multe feluri de fapte bune, fru­museţea lui Iacob, întru care S-a sălăşluit Dumnezeu Cuvântul, iubind-o ca minunată şi neprihănită, şi prin nepătimire, dezbracă-mă de tunica cea urâtă la chip a patimilor.

Şi acum…

Arată-mă templu al Duhului Sfânt, curată şi adevărată Maică a lui Dumnezeu, cea cu totul minunată, căci pe tine ocrotitoare te-am dobândit şi apărătoare şi ajutătoare în toate nenorocirile vieţii şi către Dumnezeu rugătoare trează.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Cel ce ai întărit din început cerurile cu priceperea şi ai înte­meiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra poruncilor Tale, Hristoase; că nu este Sfânt afară de Tine, Unule lubitorule de oameni».

Ceea ce mai presus de fire în pântece fară de sămânţă ai zămislit şi pe Cuvântul mai presus de cuvânt L-ai născut, primeşte-mă pe mine, cel ce în multe păcate împotriva firii am păcătuit şi miluieşte-mă pe mine, cel ce dobitoacelor celor fară de minte m-am asemuit.

Tu singură ai covârşit, Curată, pe toţi pământenii în curăţie, iar eu am covârşit firea prin desfrânare, pentru aceea tu te-ai lăcut mai cinstită decât îngerii, iar eu mai rău decât demonii, dar tu mântuieşte-mă pe mine, risipitorul.

Slavă…

Chiar dacă am ajuns, Cuvioasă, în groapa nenorocirii şi în prăpastia deznădejdii, dar ştiind multa şi nemăsurată mila ta, tinde-mi mâna ta şi miluindu-mă, mântuieşte-mă.

Ca să te slăvesc cu evlavie şi să mă închin ţie cu dreaptă cin­stire, scoate-mă pe mine, netrebnicul robul tău, din tot felul de ispite, din primejdii şi necazuri, din boli şi din viitoarea osândă.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu, bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, lubitorule de oameni!».

Tu eşti veselia inimii mele, Născătoare de Dumnezeu, tu, întă­rirea mea, tu, lauda mea şi lumina, tu, bucuria mea, tu, slava mea şi podoaba, viaţa, suflarea, dulceaţa, plăcerea, desfătarea mea, voioşia, bucuria, mângâierea mea.

Primeşte laudă din necuratele mele buze, Sfântă Fecioară şi Prealăudată, fii mie, osânditului, scăpare nemincinoasă şi împă­care şi izbăveşte-mă de iad, de amara osândă, cu rugăciunile tale, de Dumnezeu dăruită.

Slavă…

Ceea ce singură eşti ajutătoare gata, tinde-ne nouă mână de ajutor şi ne rugăm: Apără neputinţa noastră în vreme de război, ca în glas de mulţumiri neîncetat să lăudăm apărarea ta cea fierbinte.

Şi acum…

Ascultător fiind în a face fapte rele, de la a Ie face am ajuns Ia obicei, de la obicei, la simpla aplecare spre rău, apoi de la aplecare am ajuns la deprindere, iar deprinderea, fiind ca o a doua fire, cere obiceiul ca pe o datorie.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă? Că m-a acoperit întunericul cel vrăjmaş pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele».

îngreunat de toropeala nepăsării şi de somnul trândăviei sunt cu totul nesimţitor şi mă târăsc în întunericul patimilor, dar tu luminează-mi ochii, uşa luminii, ca să nu adorm întru moarte.

La tine cad şi strig: Omoară, Preanevinovată, păcatul cel viu care împărăţeşte întru mine din pricina slăbirii minţii şi fă-mă părtaş vieţii dumnezeieşti, Fecioară, pe mine, cel omorât de cu­getul trupului.

Slavă…

Asemenea celor trei tineri nearşi dănţuind în cuptorul cel aprins şi călcând în picioare cuptorul cel clocotitor al patimilor arată şi cele trei părţi ale sufletului meu, ceea ce ai născut pe Unul din Sfânta Treime.

Şi acum…

Nor aducător de ploaie care picură apa cunoştinţei, răcorind pe cei părăsiţi şi topiţi de văpaia necunoştinţei şi cu rouă rourându-i, te cunoaştem pe tine, Fecioară prealăudată.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Iartă-mi mie, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat: Auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!».

Zdrobeşte, Stăpână, săgeţile agarenilor celor fără de Dumnezeu şi toată uneltirea demonilor fă-o deşartă, acoperind şi păzind pe poporul cel cu numele lui Hristos numit, ca să te slăvim pe tine cu dor.

Marie, sălaşul cel curat şi cu totul cuvios al Făcătorului a toate, curăţitor al sufletului, dă-mi mie lacrimă de pocăinţă şi ascultă rugăciunea mea, Preanevinovată.

Slavă…

Palat înţelegător al împăratului eşti, pentru aceea te rog: Arată-mă şi pe mine casă a Sfintei Treimi, Stăpână, alungând întunericul patimilor sufletului meu.

Şi acum…

Strălucească acum asupra mea negrăită milostivirea ta, slobozindu-mă, Fecioară, din adâncul păcatelor şi al deznădejdii şi ducându-mă la limanul pocăinţei.

Sedealna. Glasul al 8-lea întărirea credinţei cea neclintită

Pe cinstirea cea cerească a puterilor celor de sus şi înălţarea cea împodobită a sufletelor noastre, pe Maica Fecioară să o lăudăm credincioşii: Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Făcătorul îngerilor; bucură-te, împăcarea păcătoşilor, care ai în­trupat pe Dumnezeu Cuvântul; bucură-te, Mireasă nenuntită.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Tinerii cei ce merseseră de demult din Iudeea în Babilon, prin credinţa în Treime, văpaia cuptorului au înfruntat-o, cân­tând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat».

Născătoare de Dumnezeu, rodul curatului tău pântece ne-a înviat pe noi, cei omorâţi odinioară prin roada pomului, pentru aceea lăudându-te după datorie, strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Mai presus de fire şi de cuvânt, ai născut pe Stăpânul a toate şi ai hrănit la sânul tău pe Cel ce tuturor găteşte masă la bună vreme, pe Care roagă-L, Bună, pentru noi cu stăruinţă.

Slavă…

Minte de prunc, gând nesigur şi cuget nedesăvârşit având, Fecioară, ca un prunc, nu deosebesc binele de rău, dar tu dă-mi mie să cuget cu bărbăţie ceea ce este de folos.

Şi acum…

Pururea Fecioară Marie, ceea ce ne-ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat, mântuieşte sufletul meu cel stăpânit de multe păcate străine, Binecuvântată Curată, ca să te fericesc.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«De şapte ori nebuneşte a încins tiranul haldeilor cuptorul… ».

Genunchiul oarecând neplecându-l cinstirii celei fără de lege, tinerii au fost aruncaţi în focul cel înălţat şi au rămas nearşi, dar eu, biruit fiind de plăceri, voi fi aruncat în focul cel veşnic, voi plânge şi mă voi tângui, dar tu cruţă-mă, Fecioară, dându-mi întoarcere cu dumnezeieştile tale rugăciuni.

Plăcerile trupului, mişcările cele neorânduite şi schimbările trupeştii alcătuiri, cele săvârşite în chip nenorocit trimit vierme­lui celui neadormit pe cei ce rămân desăvârşit în acestea şi nu se pocăiesc. Ce voi face eu, ticălosul? La tine alerg, miluieşte-mă, Fecioară.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Ceea ce ai primit, fără de prihană, focul cel dumnezeiesc în pântecele tău, arde toată materia patimilor mele, rogu-mă, lumi­nează mintea mea şi inima o străluceşte_şi izbăveşte-mă de toată vătămarea pe mine, cel ce strig: Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum…

Domnul, Cel ce S-a sălăşluit în neîntinat pântecele tău, alt cer pe pământ te-a arătat, Marie Prealăudată, pentru aceea cu cre­dinţă strig ţie: Izbăveşte-mă pe mine din toate ispitele cele pă­mânteşti şi din primejdii, de toată năvălirea demonilor, de boli şi de păcate, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.

Să lăudăm… Irmosul:

«De şapte ori nebuneşte a încins tiranul haldeilor cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia mân­tuiţi printr-o putere mai mare, a strigat: Pe Făcătorul şi Mântui­torul tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L popoare preaînăl­ţaţi-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup şi pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te măresc».

în toată viaţa mea apărându-mă, Fecioară curată, încălzeşte smeritul şi mult păcătosul meu suflet şi mai cu seamă în vremea despărţirii şi tăierii de nenorocitul şi trecătorul trup care se îm­prăştie ca cenuşa.

Arată-mi atunci, Maica lui Dumnezeu, faţa apărării tale, iar faţa întunecată şi urâtă a vrăjmaşilor care vor să mă apuce şi să mă sfâşie ca nişte fiare, umple-o de ruşine, povăţuitoarea mea, ceea ce mă povăţuieşti în calea celor mântuiţi.

Slavă…

Fii mie ocrotitoare în ispite, în ziua mâniei, turn nebiruit, Curată, singur ajutor împotriva uneltirilor, în nenorociri, spri­jin, având putere, Preabună, căci poţi, ca Maică a Celui Prea- înalt, fără împiedicare, toate câte voieşti, Mireasa lui Dumnezeu.

Şi acum…

înălţatu-s-a, slăvitu-s-a neamul muritorilor şi a fost învred­nicit de o cinste mai bună prin înrudirea ta, Fecioară, şi a dobândit dumnezeiasca înfiere prin mijlocirea ta, căci Dumnezeu a fost văzut purtător de trup din tine în chip negrăit, rămânând neschimbat cu dumnezeirea.

Prosomii. Glasul al 8-lea O, preaslăvită minune…

Bucură-te, templu preasfânt al împăratului Hristos; bucură-te, adânc nemăsurat; bucură-te, înălţime nespusă şi îngerilor ne­cunoscută; bucură-te, cununa împăraţilor şi lauda cinstită a preoţilor; bucură-te, prealuminată; bucură-te, cu totul nepătată;

bucură-te, sprijin nesurpat al credincioşilor; bucură-te, turn neclintit.

Bucură-te, nume mult dorit; bucură-te, chivot de aur; bucură-te, încetarea lacrimilor şi trezirea bucuriei. Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată; bucură-te, prinosul lacrimilor, bucură-te, intrarea bucuriei în lume; bucură-te, cea fără de bărbat; bucură-te, Maică nenuntită, scăparea tuturor şi apărarea celor ce aleargă la tine.

Bucură-te, lauda întregii lumi, bucură-te, sfeşnic de aur, lu­minos şi preastrălucit; bucură-te, pod dumnezeiesc, care duci la viaţă pe cei omorâţi de păcate şi care au alunecat în patimi; bu­cură-te, neîntinată; bucură-te, râul vieţii cel nedeşertat; bucură-te, izvor nesecat; bucură-te, preaminunată.

Trup luând din sângiurile tale, Dumnezeu Cel mai înainte de veci pe tine ocrotitoare oamenilor te-a arătat, lără prihană Fecioară. Pentru aceea, izbăveşte pe robii tăi din toată nevoia şi necazul şi din cursele vrăjmaşului şi învredniceşte-i să se îm­părtăşească de luminarea celor aleşi pe toţi cei ce te slăvesc şi se închină ţie cu credinţă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Sâmbătă seara – Glasul al 8-lea : Strălucească acum asupra mea negrăită milostivirea ta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s