Miercuri seara – Glasul al 8-lea: Auzi-mă

17

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Miercuri seara – Glasul al 8-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui Calinic al Iracliei

Al cărei acrostih: «La Preacurata şi Pururea Fecioara alerg»

Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:

«Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea. Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Usucă putreziciunea sufletului meu şi urmele rănilor cu leacul puternic al Fiului tău, Preacurată, căci întru tine îmi pun toată nădejdea mea şi pe tine te aduc mijlocitoare înaintea Fiului tău şi Dumnezeul nostru.

Fără de grijă şi în trândăvie, Stăpână, întreaga mea viaţă eu am cheltuit-o, fiind risipitor cu mine însumi, dar la acoperământul tău alerg şi cu credinţă strig ţie: Mântuieşte-mă cu rugăciunile tale, Preacurată!

Mai mult decât nisipul sunt fărădelegile mele şi păcatele mele pe care fară de ruşine le-am făcut şi cu care m-am întinat, dispreţuind, eu, ticălosul, chipul lui Dumnezeu din mine, Preanevi­novată, dar tu, ca o mult milostivă, mântuieşte-mă.

Şi acum…

Pe cel ce aleargă acum la tine cu lacrimi şi cu mult suspin şi întristare a inimii nu îl trece cu vederea, rogu-mă, ci prin mij­locirea ta, în ziua judecăţii, roagă-L pe Fiul tău ca să fiu izbăvit de osândă.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Cel ce ai întărit din început cerurile cu priceperea şi ai înte­meiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra poruncilor Tale, Hristoase; că nu este Sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni».

Picăturile lacrimilor mele şi suspinurile inimii şi ridicarea mâinilor mele celor întinse, văzându-le cu milostivire, miluieşte pe robul tău, căci alt ajutor afară de tine nu am, Stăpână.

Cunoscând firea mea cea căzută, Născătoare de Dumnezeu, care, în fiecare zi, nestăpânit alunecă, vai, mie!, spre mai rău, apără-mă şi mă mântuieşte, căci nu am alt ajutor afară de tine, Stăpână.

Slavă…

Cercetându-mă pe mine însumi aflu că am întrecut pe toţi oamenii în răutăţi şi unde voi fugi eu, ticălosul, dacă nu la tine, cea milostivă, că nu am alt ajutor afară de tine, Stăpână.

Şi acum…

Gol şi sărac sunt şi lipsit de toate bunătăţile de care am fost prădat, eu, nenorocitul, prin sfătuirea cea rea, pentru aceea, la tine am scăpat, căci nu am alt ajutor afară de tine, Stăpână.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu, bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubi­torule de oameni!».

Suspinurile şi lacrimile ninivitenilor, Fiul tău primindu-le oarecând, toată datoria păcatelor lor a iertat-o Cel mult milos­tiv, pentru aceea, rogu-mă, milostiveşte-L pe El să îmi treacă şi mie cu vederea păcatele.

O, vătămarea minţii mele, Prealăudată, căci vrând să mă amestec cu cele rele şi neîngrijindu-mă deloc de cele nepătimitoare, m-am făcut cu totul deşert prin pofte închipuite, pentru aceea, povăţuieşte-mă în calea pocăinţei, întorcându-mă şi înţelepţindu-mă.

Slavă…

Cu toată evlavia stau înaintea icoanei tale celei fără prihană, Preanevinovată, cucerindu-mă şi rugându-mă: Nu mă lepăda pe mine, nenorocitul, de la fata ta, ci îndură-te şi mă mântuieşte din toată vătămarea şi primejdiile şi din toată răutatea.

Şi acum…

Dăruieşte-mi întărire sufletului şi putere trupului, ca să fac voia Fiului tău cu frică şi bucurie căci fiind Maica Făcătorului tău, poţi şi faci toate câte voieşti celor ce aleargă, Fecioară, cu credinţă şi cu dor la Biserica ta.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă? Că m-a acoperit întunericul cel vrăjmaş pe mine, ticălosul.

Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele».

Cu totul m-am făcut sălaş întinat şi cu adevărat de ruşine, vai, mie!, cu faptele cele fărădelege şi cu nelegiuirile, Fecioară, urât fiind oamenilor şi îngerilor, dar spală-mă cu lacrimile mele.

Prins fiind de multe ispite, cu totul fară prihană, şi de neno­rociri din toate părţile, vai, mie!, bătut de furtuni şi necazuri, păzeşte-mă sub acoperământul tău cel dumnezeiesc izbăvindu-mă şi mântuindu-mă pururea.

Slavă…

Folosindu-te de rugăciunea ta fierbinte către Fiul tău, Prea­curată, pentru robul tău cel fără de folos şi căzut în multe păcate, pe Mântuitorul roagă-L, mai înainte de cercetare, ca să aflu dez­legare păcatelor mele.

Şi acum…

Nu înceta să mă izbăveşti pe mine, cel ce îmi mărturisesc pă­catele şi fărădelegile mele, cu care eu, ticălosul, am nelegiuit, pentru aceea strig rugându-te cu suspine nu lepăda pe robul tău, Stăpână.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Iartă-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am stri­gat: Auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!».

Ca o sarcină grea care apasă peste mine, cum spune Psalmistul, Stăpână, s-au făcut fărădelegile mele şi rănile sufletului meu de la fata nebuniei mele s-au împuţit şi au putrezit, Stăpână.

După datorie, la sfântă biserica ta am alergat şi ca un jalnic rugător stau înaintea ta, Stăpână, primeşte lacrimile mele, pre­cum a primit Hristos Domnul cei doi bani ai văduvei.

„O, cum mă rabdă pământul pe mine, cel de mine însumi osândit, cel ce mai presus de toţi muritorii ca un risipitor am trăit! O, cum nu mă înghite!”, mă întreb şi mă cutremur, dar tu eşti, Fecioară, ceea ce mântuieşti.

Şi acum…

Stinge, ceea ce eşti bună, cu roua milei tale, săgeţile cele aprinse şi îndreptate cu vicleşug împotriva mea, ziua şi noaptea, de vrăjmaşul, cel ce mă luptă pe mine.

Sedealna Pe înţelepciunea şi Cuvântul

Căruţa lui Dumnezeu cea mult luminoasă, sfeşnic de aur strălucind cu dumnezeiasca lumină, Nepătată, Neîntinată, Prea­nevinovată Stăpână, sufletul meu cel întunecat, orbit de patimi, luminează-l, rogu-mă, cu strălucirea nepătimirii şi spală inima mea cea întinată cu râurile căinţei şi cu lacrimile pocăinţei, ca să strig ţie cu dor: Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dea ier­tare de păcate, căci pe tine singură nădejde te am, eu, robul tău.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

«Tinerii cei ce merseseră de demult din Iudeea în Babilon, prin credinţa în Treime, văpaia cuptorului au înfruntat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat».

Ridic spre tine ochiul nenorocitului şi ticălosului meu suflet şi strig cu credinţă Fiului tău şi Mântuitorului şi Ziditorului meu: Pentru rugăciunile Maicii Tale, Hristoase, miluieşte-mă.

Noian de vindecări având, Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Hristos, varsă din belşug picăturile tale şi mie, rugătorului tău celui neputincios şi rănit cumplit din toate părţile.

Slavă…

Preasfântă Fecioară, umple de pocăinţă smeritul meu suflet, ca să ud cu curgerile lacrimilor mele dumnezeiască biserica ta,

Născătoare de Dumnezeu, şi să spăl, Curată, întinăciunea pati­milor mele.

Şi acum…

Mireasă nenuntită, păzeşte-i pe toţi cei ce aleargă la tine, căci dacă nu vei păzi tu pe robii tăi, Fecioară, toţi pierim şi ne facem hrană demonilor.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

«Pe Dumnezeu, Cel ce în muntele cel sfânt… ».

Izbăveşte, Marie, Născătoare de Dumnezeu, pe robii tăi atunci când Fiul tău va veni să judece neamul oamenilor şi să ne des­partă unii de alţii, vai, mie!, pe drepţi de nedrepţi.

Minune mare, cum alăptezi Fecioară! Şi Fecioară te-ai arătat după naştere! Cu adevărat, preaslăvite sunt tainele tale, pentru aceea ne închinăm şi preaînălţăm negrăita ta naştere.

Binecuvântăm pe Tatăl…

M-am depărtat de tine şi m-am spurcat cu răutăţile mele, pentru aceea m-am făcut dispreţ şi batjocură celor din jurul meu, dar nu trece cu vederea până în sfârşit, rogu-mă, Fecioară, pe robul tău.

Şi acum…

Omorât de muşcăturile amăgitorului, înviază-mă ceea ce ai născut viaţa tuturor şi nu lăsa pe acesta încă să se întărească îm­potriva mea, deznădăjduitul şi smeritul.

Să lăudăm… Irmosul:

«Pe Dumnezeu, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi în rug prin foc lui Moise i-a făcut cunoscută taina pururea Fecioarei, pe Domnul lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogo­râre, cum Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim».

A fost ridicată fruntea dreptmăritorilor când a fost înălţat pe lemn Fiul tău şi Dumnezeu întru Care s-a rupt zapisul şi s-a ni­micit până în sfârşit vrăjmaşul şi a căzut; pentru aceea, fără pri­hană Fecioară, pe tine te slăvim ca pricina tuturor acestora.

Văzând cu compătimire curgerea lacrimilor mele, milostiveşte-te spre mine, Stăpână; miluieşte cu mila ta smeritul meu suflet, alinându-l pururea, păzindu-l şi acoperindu-l, sfintindu-l şi smulgându-l din mâinile demonilor.

Slavă…

Puterea stăpânitorilor celor evlavioşi, lauda profeţilor şi apostolilor, frumuseţea ierarhilor, podoaba mucenicilor, Fecioară, şi bucuria cuvioşilor, desfătarea drepţilor şi bucuria necăjiţilor, nu trece cu vederea cererile robilor tăi.

Şi acum…

Popoare şi limbi şi neamuri, tinerii cu fecioarele, să venim toţi slujitorii în cuget curat ortodox să-i strigăm cu căldură Fecioarei şi curatei Maici a Dumnezeului nostru: Preasfântă Stăpână, mântuieşte-ne pe toţi cu rugăciunile tale.

Prosomii. Glasul al 8-lea

O, preaslăvită minune

Bucură-te, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu; bucură-te, nă­dejdea credincioşilor; bucură-te, curăţirea lumii; bucură-te, ceea ce pe robii tăi îi izbăveşti de toată întristarea; bucură-te, dezle­garea morţii; bucură-te, rai purtător de viată; bucură-te, apărarea celor ce te cheamă pe tine în ajutor; bucură-te, sălaş dumnezeiesc al lui Dumnezeu şi munte sfânt.

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată; bucură-te, izvorul vieţii; bucură-te, scară cerească; bucură-te, Stăpâna şi Doamna întregii făpturi; bucură-te, Preanevinovată, slăvită; bucură-te, Neîntinată, bucură-te, Prealăudată; bucură-te, cort dumnezeiesc; bucură-te, Cuvioasă; bucură-te, Maică Fecioară, Mireasă nenuntită.

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Stăpână; bucură-te, singură nădejde a muritorilor şi apărare; bucură-te, scăpare; bucură-te, sfeşnic de lumină; bucură-te, palat strălucit; bucură-te, candelă luminoasă; bucură-te, lauda fecioriei celei neîntinate; bucură-te, izvor care verşi tămăduiri celor ce se apropie de tine.

Primeşte această rugăciune a mea şi nu trece cu vederea plânsul şi lacrimile, Curată, nici nu mă lepăda pe mine, cel pri­mejduit de chinuri, căci doar în tine mi-am pus toată nădejdea mea; arată-mă slobod de toţi cei ce mă necăjesc pe mine, Curată, şi bucurie dăruieşte-mi, ca ceea ce ai născut bucuria.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Miercuri seara – Glasul al 8-lea: Auzi-mă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s