Vineri seara – Glasul al 8-lea: Cerb rănit de săgeţi veninoase, însetez să beau picăturile milei tale

11

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Vineri seara – Glasul al 8-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Fotie

Al căruia acrostih este «Acesteia se cuvine şi a opta rugăciune a lui Fotie»

Cântarea a 1. Glasul al 8-lea Irmosul:

«Apa trecând-o ca pe uscat Israel, şi din robia Egiptului scăpând, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Gura mea umple-o de dulceaţa ta dumnezeiască, Fecioară, şi luminează-mi mintea mea, ca să laud şi să măresc noianul cel nesfârşit al milelor tale.

Slăbind de patimi cumplite, inima mea cea mult împătimită, vrednică de milă şi greu îndurerată, tămăduieşte-o, Fecioară, ceea ce ai născut pe doctorul sufletelor.

Slavă…

Arată-mă mai înalt decât plăcerile cele trupeşti şi decât grijile cele lumeşti, ceea ce eşti mai înaltă decât cetele cele de sus şi mai strălucitoare decât soarele, Mireasa lui Dumnezeu.

Şi acum…

Ceea ce eşti binecuvântată între femei şi slăvită, te rog pe tine să asculţi glasul binecuvântat al Fiului tău şi să mă învredniceşti de slava Lui.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Doamne, Cel ce ai făcut acoperământul bolţii cereşti şi ai înte­meiat Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, Cel ce eşti marginea doririlor şi întărirea credincioşilor, Unule Iubitorule de oameni».

Cetatea cea preaslăvită şi cuvântătoare, Stăpână, a împăra­tului, roagă-L, de Dumnezeu dăruită, să fiu şi eu locuitor al cetă­ţii de sus şi nu mă ruşina pe mine în nădejdea mea.

Scăparea lumii, lauda creştinilor, acoperământul şi apărarea tuturor celor ce nădăjduiesc întru tine, nu mă trece cu vederea pe mine cel ce cred în tine, ci cu mila ta, Stăpână, mântuieşte-mă pe mine.

Slavă…

Nedumerire şi întuneric şi bezna gândurilor îi acoperă pe cei ce tâlcuiesc netâlcuită naşterea ta, Stăpână, căci pe Cel pe Care Moise mai înainte L-a văzut ascuns în întuneric, pe Acesta tu L-ai născut.

Şi acum…

Departe de raiul cel sfânt şi de locaşul vieţii, amăgindu-mă cu vicleşugul mâncării, vicleanul şarpe m-a surghiunit şi din pizmă m-a înşelat să schimb Raiul cu locaşul stricăciunii.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Auzit-am taina rânduielii Tale, Doamne, înţeles-ani lucru­rile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta».

Pântecele tău, ceea ce eşti fără prihană, mai larg decât ceru­rile s-a făcut, cuprinzându-L pe Cel necuprins, pe Care roagă-L să îi mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

în dar miluieşte-mă şi din toată boala, Fecioară, slobozeşte-mă şi smulge-mă din osânda cea veşnică, scăparea şi ocrotitoarea mea.

Slavă…

întru tine îmi pun toată nădejdea mântuirii mele şi cârmuirea vieţii, ceea ce eşti cu dar dăruită, pururea Fecioară.

Şi acum…

Nădejdea mea şi lauda, scăparea vieţii şi apărarea, sprijinul şi mângâierea mea tu eşti, preacucernică Fecioară.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Din noapte sculându-ne, strigăm Ţie, Doamne: Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim!».

Ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi pe Domnul cel iubitor de oameni prin iubirea ta de oameni, fă-mi mie cunoscută calea mântuirii.

Cu ochiul tău cel milostiv, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, vezi smerenia mea şi mă mântuieşte.

Slavă…

încununează, cu arma bunăvoirii tale, capul meu, păzindu-mă pe mine cu sfânt acoperământul tău.

Şi acum…

Cel Preaînalt se întrupează în pântecele tău şi Se naşte, fără pri­hană Născătoare de Dumnezeu, şi înnoieşte firea omenească.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, mult milostive, Hristoase, Dumnezeul nostru».

Ceea ce ai născut pe Hristos, pricina liniştii, mă rog tie: îm­blânzeşte valul cel sălbăticit al patimilor mele.

Lărgeşte inima mea cea strâmtorată de patimi să alerge în calea poruncilor lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cuprinzătoare decât cerurile.

Slavă…

Nu am dobândit râuri de lacrimi, ca să spăl păcatele mele cele nesfârşite, dar tu, Curată, izbăveşte-mă de acestea cu rugă­ciunile tale.

Şi acum…

Maica celui Preaînalt, primeşte-mă în pocăinţă pe mine din multele ape ale patimilor, trimiţând din înălţime harul tău.

Sedealna. Glasul al 8-lea Pe înţelepciunea şi Cuvântul

Norul soarelui celui înţelegător, risipeşte norii cei întunecaţi ai minţii mele, Stăpână, cu lumina feţei tale şi luminează-mi cu lumina pocăinţei ochii cei întunecaţi de negreala patimilor întu­necatului meu suflet şi orbiţi cu totul de revărsările cele înnoro­iate ale faptelor mele celor rele, ca să strig ţie cu dor: Mijloceşte la Hristos Dumnezeu să îmi dea mie iertare păcatelor, căci pe tine te am nădejde, eu nevrednicul robul tău.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală, şi în rouă focul l-au prefăcut strigând: Bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeule».

Cu credinţă şi cu dor la tine alerg, legat fiind de lanţul păca­telor mele, pentru mila milostivirii tale, dezleagă-mă pe mine, cel ce strig: Binecuvântat este, Preacurată, rodul pântecelui tău.

Izvorăşte curgerea tămăduirii tale şi stinge, Fecioară, cup­torul plăcerilor şi al patimilor, al păcatelor şi al bolilor, căci tu eşti izvorul care izvorăşti curgerea dulce a vieţii dumnezeieşti.

Slavă…

Cerb rănit de săgeţi veninoase, însetez să beau picăturile milei tale, Preanevinovată, ca să scot afară veninul cel aducător de moarte.

Şi acum…

Toată nădejdea vieţii mele spre tine o pun, Fecioară, nu mă trece cu vederea, ci miluieşte-mă şi mă mântuieşte şi izbăveşte-mă de osânda veşnică de dincolo.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe împăratul cerurilor… ».

în pântecele tău zămislindu-L pe Cel mai înainte de tine, Maică dumnezeiască, fără prihană Marie, L-ai născut în chip ne­grăit pe Hristos împăratul.

Ca să slăvesc şi să mă închin cu frică preacuratului tău nume, Fecioară, izbăveşte-mă pe mine din toată întristarea şi vătămărea.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Porţi ca pe un prunc în sfintele tale mâini pe Cel ce poartă toate cu cuvântul, pentru aceea împreună cu El te lăudăm întru toţi vecii.

Şi acum…

Avându-te pe tine singură nădejde tare, te rog, fără prihană Marie, din păcate şi primejdii să mă izbăveşti degrabă.

Să lăudăm… Irmosul:

«Pe împăratul cerurilor pe Care Il laudă oştirile îngerilor lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară curată, noi, cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu ce­tele cele fără de trup».

Pe jalnicii tăi rugători miluieste-i, Fecioară, şi slobozeşte-i din toată tulburarea, potolind atacurile care vin unele după altele.

Iartă, Mântuitorul meu, tuturor celor ce cinstesc pe Maica Ta, cea cu adevărat preaslăvită, şi arată-ne pe noi locuitori ai raiului slavei.

Slavă…

în calea răutăţii am alergat cu stăruinţă, iar calea virtuţilor am ocolit-o. Tu, Fecioară, fă-mi cunoscută calea în care voi merge.

Şi acum…

Lauda desăvârşită a arhanghelului, cea dintâi şi de la mijloc, îţi aduc ţie „bucură-te”, Cuvioasă, căci altă laudă pe potrivă nu pot afla.

Prosomii. Clasul al 8-lea O, preaslăvită minune

Bucură-te, nimicirea morţii, Maică Fecioară, Curată; bucură-te, omorârea iadului, ridicarea lui Adam şi izbăvirea Evei; bucură-te, tăria neclintită a mucenicilor; bucură-te, veş­mântul cuvioşilor de la Dumnezeu primit; bucură-te, mântuirea lumii, Preanevinovată; bucură-te, bucuria tuturor celor ţinuţi în necazuri, Cuvioasă.

Bucură-te, floarea credinţei; bucură-te, nădejdea murito­rilor; bucură-te, zid neclintit; bucură-te, cetate însufleţită a Stăpânului făpturii; bucură-te, podoaba maicilor şi frumuseţea multdorită a fecioarelor; bucură-te, lauda preaminunată a în­tregii lumi; bucură-te, sălaş sfânt al lui Dumnezeu; bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu.

Bucură-te, epilogul tuturor cuvântărilor, Fecioară cuvioasă, împlinirea a toată Scriptura, celei vechi şi celei noi; bucură-te, încheierea cântărilor, temeiul ascuns al tuturor scrierilor, Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, după naşterea ta, tu eşti, Stăpână, fiindcă prin puterea ta cântările acestea s-au săvârşit.

Primeşte această osteneală a mea ieftină, ceea ce eşti bună, pe care eu ţi-o aduc din slăbiciunea trupului, şi stăpânit fiind de dorul tău, dor care covârşeşte slăbiciunea, învredniceşte-mă de mântuire, ca să strig ţie întâi, la mijloc şi pe urmă lauda îngeru­lui: Bucură-te, Maica lui Dumnezeu!

Pentru sfârşitul celor bune, mulţumire lui Dumnezeu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Vineri seara – Glasul al 8-lea: Cerb rănit de săgeţi veninoase, însetez să beau picăturile milei tale

  1. Reblogged this on .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s