Marţi seara – Glasul 1: Vindecă durerile sufletului meu

52

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Marţi seara – Glasul 1

[necorectat]

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor, cel numit Mavropos

Cântarea 1. Glasul 1

Irmosul: «Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit».

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Umple gura mea, Curată, de dumnezeiască laudă, ca să cânt slava ta, Prealăudată, şi să laud mare cuviinţa celui ce te preamăreşte pe tine cu cinste toată ziua.

Dăruieşte-mi plânsul cel plin de bucurie şi pricinuitor de dum­nezeiască mângâiere, ceea ce eşti bucuria şi mângâierea ortodocşilor, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai izvorât bucurie şi mântuire lumii.

Slavă…

Ca un cer nou însufleţit, pe soarele dreptăţii ai răsărit, Fecioară, şi ai odrăslit, ca un rai de taină şi rai cuvântător, pomul cel de viaţă roditor, din Care, mâncând, nu gustăm moarte.

Şi acum…

Mai înaltă decât toate făpturile te-ai făcut, Curată, întrupând pe Dumnezeu; pentru aceea, te rog, din spurcăciunea patimilor ridică-mă şi mă du la dumnezeiasca înălţime a nepătiniirii.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Cel ce singur ştii slăbiciunea firii omeneşti şi din milostivire ai îmbrăcat chipul ei, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei fără prihană, lubitorule de oameni».

Ceea ce singură ai îndumnezeit firea muritorilor, Preanevi- novată, prin naşterea ta cea mai presus de fire, cere pentru noi iertare păcatelor şi bucuria cea veşnică, Preasfântă Fecioară, Prealăudată.

Ţarină care tară de sămânţă ai crescut spicul vieţii şi nearat L-ai odrăslit, întăreşte sufletul meu cel topit de foamea după dum­nezeiasca hrană, cu pâinea dumnezeieştilor făptuiri, îngrăşând-o cu untdelemnul virtuţilor.

Slava…

Din tine ne-a odrăslit floarea cea neveştejită Care bine a în­miresmat tot neamul omenesc cu dumnezeiescul mir al firii Sale, Cel împreună fără de început cu Tatăl şi Care S-a născut din tine sub ani, Marie, preanevinovată.

Şi acum…

Chipul frumuseţii tale celei cuvioase este închinat de îngeri, mântuitor muritorilor şi duhurilor răutăţii înfricoşat, pentru aceasta, cu credinţă cinstindu-te şi închinându-ne, Născătoare de Dumnezeu, ne luminăm sufletele.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Ca pe un munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avacum, cu ochii cei mai înainte văzători, a proorocit pe Sfântul lui Israel, Care avea să se nască din tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră».

Munte netăiat mai de demult te-a văzut pe tine Daniil; munte umbrit, Avacum; munte închegat David; iar altul, munte sfânt şi luminat; munte gras, Prealăudată, întru care Dumnezeu a binevoit a Se sălăşlui.

Dumnezeiesc palat al Cuvântului te ştim pe tine, întru care sălăşluindu-Se cu trupul, ne-a înnoit pe noi, cei stricaţi cu patimile, pentru aceasta, curată Maică a lui Dumnezeu, pe tine te cinstim, şi pe Cel născut din tine II slăvim.

Slavă…

Dumnezeiască oglindă nepătată te gândim pe tine, ceea ce ai primit strălucirea dumnezeiescului mărgăritar şi pe aceasta ai fulgerat-o cu trupul tău peste toată lumea, Prealăudată, pentru mântuirea celor ce te laudă pe tine.

Şi acum…

Templu preacurat al lui Dumnezeu, te cunoaştem pe tine al Celui ce a făcut cerurile şi al întregii zidiri; pentru aceasta, ţie îţi strigăm: Fă-ne şi pe noi temple ale dumnezeiescului Duh, pe noi, cei îmbogăţiţi prin rugăciunea ta cea fierbinte.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Cel ce ai luminat cu strălucirea venirii Tale, Hristoase, şi, cu Crucea Ta ai umplut de bucurie marginile lumii, luminează cu lumina dumnezeieştii Tale cunoştinţe inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă».

Vindecă durerile sufletului meu, Preacurată, ceea ce ai născut pe Cel ce vindecă bolile noastre cu Patimile Lui cele mântuitoare şi preacinstite, ca să te mărim pe tine cu credinţă.

Curăţeşte nenorocitul meu suflet, cel spurcat de patimi, cu isopul dumnezeieştii tale rugăciuni, Născătoare de Dumnezeu, fără de pri­hană, dăruind acestuia strălucită haina mântuirii.

Slavă…

Pe tine te-am dobândit ajutor gata spre mântuire; pentru aceasta, cad la picioarele tale şi strig ţie cu lacrimi, Născătoare de Dum­nezeu: Izbăveşte-mă de săgetările celui de alt neam şi de viitoarea osândă.

Şi acum…

Tu eşti tăria mea; tu eşti lauda şi veselia mea, paza şi apără­toarea mea, scăpare şi ocrotitoare nebiruită, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; pentru aceea mântuieşte-mă pe mine, robul tău.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «înconjuratu-ne-au pe noi adâncul cel mai de jos şi nu este izbăvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare».

Fecioară care cu rugăciunile tale împrăştii cu vânturătoarea Duhului mulţimea păcatelor mele, curăţeşte pleava inimii mele şi depărtează de ea tot cugetul care odrăsleşte neghină.

Văzând, Preanevinovată, răutatea în care zace sufletul meu cel ţinut în Egiptul patimilor şi care face cărămizi din lutul tru­pului, vino degrabă şi mă izbăveşte din robia cea de necinste.

Slavă…

Mi se sfâşie inima şi sunt răscolit săvârşindu-se vremea vieţii mele şi văzându-mă pe mine sporind mereu în cele mai rele lucruri şi adăugând rană la rană şi pată la pată.

Şi acum…

Acum s-a apropiat sufletul de sfârşit; lasă, dar, suflete, toate faptele cele grozave ale întunericului şi nopţii şi încinge-te cu armele luminii, ca să umbli ca ziua, făptuind cele bune.

Sedealna, Glasul 1.

Soborul îngeresc.

Zi de taină te-ai arătat, Fecioară, pe Hristos soarele strălu­cind tuturor celor ce stau în întunericul necunoştinţei, Mireasă a lui Dumnezeu. Pentru aceea, toţi cei luminaţi prin tine te fericim după datorie, ca pricina înnoirii muritorilor.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Cuptor duhovnicesc te gândim noi, credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, căci precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, omul întreg, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit».

Bucură-te, preaminunată, Curată, cămară luminoasă de nuntă a Stăpânului. Bucură-te, zidul credincioşilor; bucură-te, scară care duci la dumnezeiasca odihnă pe cei ce cântă naşterii tale: Dumnezeul Părinţilor noştri, lăudat eşti şi preaslăvit.

Pe Cel pe Care cerurile nu-L cuprind L-ai încăput tu, ca ceea ce eşti mai cuprinzătoare decât cerurile, Născătoare de Dumnezeu, cer cuvântător şi însufleţit al Celui care a zidit cerurile cu voia, podoaba Singurului Dumnezeu al cerului şi al pământului.

Slavă…

Ca să-l facă pe om dumnezeu, din tine S-a întrupat Dumnezeu pe Care şi roagă-L stăruitor, fără prihană şi cu totul nevinovată Fecioară, să-i mântuiască pe robii tăi de batjocoririle pierzătorului şi din văpaia cumplită a gheenei şi din toată întristarea.

Şi acum…

Trândăvia mea, Stăpână, şi somnul cel greu, rogu-mă, alungă-le cu privegherile şi rugăciunile tale către Dumnezeu, tară prihană, şi miluieşte-mă pe mine cel ce cânt: Lăudat şi preaslăvit este Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «în cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare… ».

Ceea ce din rădăcina lui lesei ai odrăslit, de Dumnezeu Năs­cătoare, ai născut pe Hristos, floarea cea neveştejită; pentru aceasta, te rog pe tine: Smulge toate rădăcinile şi spinii patimilor mele şi sădeşte în mine, Fecioară, frica de Dumnezeu.

Ca pe o minunată, ca pe o preafrumoasă, ca pe o nevinovată, ca pe o aleasă mireasă şi copilă curată, ca pe o Fecioară fără pată şi sfântă, pe tine te cântăm şi cu dor ne închinăm ţie, cea binecu­vântată întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Pe tine zid şi scăpare, scară care urci la înălţime firea cea ome­nească, Fecioară Marie, cunoscându-te, strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum…

Pământ sfânt şi ales în care nimeni dintre cei pământeşti nu a călcat, acoperiţi fiind de vălul necredinţei şi de cugete de îndoială, arată mintea mea mai presus de grijile cele pământeşti şi învred- niceşte-mă pe mine de pământul celor blânzi.

 

Să lăudăm…

Irmosul. «în cuptor, tinerii Iui Israil, ca într-o topitoare, mai curat decât aurul au strălucit cu podoaba bunei credinţe, grăind: „Binecuvân­taţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

 

Cântarea a 9-a

Irmosul: «închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc, dar nu se mistuia. Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor, cea năpustită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu».

Munte preasfânt al lui Dumnezeu, pe care l-a lucrat mai dinainte dreapta Domnului, căutându-mă pe mine, cel rătăcit în munţii pier­zaniei şi tras în prăpăstii şi în adâncuri, călăuzeşte-mă la muntele virtuţii.

Iată, cămara de nuntă este gătită şi patul de nuntă este împo­dobit şi vor intra cu bucurie cei ce au păzit curăţia lor nestricată. Numai eu, Născătoare de Dumnezeu, mă voi duce în întuneric.

Slavă…

Legile lui Dumnezeu le-am călcat şi m-am supus pe mine însumi legii păcatului, iar legii cugetului nu m-am plecat eu, nenorocitul. Ceea ce ai covârşit legile firii prin sfânta ta naştere, supune legile trupului meu.

Şi acum…

Ca să arăţi adâncul nesfârşit al îndurărilor tale şi milostivi­rea bunătăţii Fiului Tău, Prealăudată, dăruieşte-mi şi mie iertare şi sălăşluirea în rai, celui ce mai mult decât toţi am păcătuit.

Prosomii. Glasul 1.

Prealăudaţilor mucenici.

Bucură-te, cetate însufleţită a lui Dumnezeu; bucură-te, Maică Fecioară; bucură-te, Mireasă dumnezeiască, Stăpână; bucură-te, rai care ai odrăslit în mijloc pomul vieţii, pe Hristos Dătătorul de viaţă şi Domnul, pe Care şi roagă-L, cu rugăciunile tale de maică, să izbăvească din primejdii pe robii tăi.

Bucură-te, Mireasă nenuntită, munte umbrit al lui Dumnezeu, pe care l-a văzut Avacum.

Bucură-te, frumuseţea cea multdorită, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, dumnezeiască masă care porţi pâinea cea cerească, pe Hristos Domnul, pe Care şi roagă-L să izbăvească pe robii tăi din toată răutatea.

Bucură-te, palat al lui Dumnezeu Cuvântul, Preanevinovată, întru care, sălăşIuindu-Se, pe toate cele stricăcioase le-a înnoit.

Bucură-te, ceea ce ai odrăslit fără de sămânţă spicul vieţii, Năs­cătoare de Dumnezeu, Prealăudată, pe Care acum roagă-L să hrănească sufletul meu cu pâinea faptelor virtuţii.

Năvălirile multor chinuri mă înviforează, Mireasa lui Dumnezeu, felurite întristări şi biciuiri, noian de primejdii acum acoperă pe robul tău, fără prihană Fecioară, către cine voi scăpa, eu, neno­rocitul? Către tine, cea milostivă. Aşadar, cu mila ta, Stăpână, îndură-te şi mă mântuieşte cu rugăciunile tale.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s