Joi seara – Glasul 1: Mintea şi sufletul şi trupul şi restul simţurilor mele ţie ţi le încredinţez, Curată. Păzeşte-le

65

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Joi seara – Glasul 1

[necorectat]

Canon de pocăinţă către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Cântarea 1, Glasul 1

Irmosul: «Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit».

 

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cântare de mângâiere să aducem noi, credincioşii, Născătoarei de Dumnezeu, cerând iertare pentru greşelile noastre, scăpare de vrăjmaşul şi mântuirea sufletelor noastre.

Ceea ce ai născut adâncul milei îndură-te, miluieşte neputinţa mea, de Dumnezeu dăruită, şi călăuzeşte-mă la lumina pocăinţei.

Slavă…

înălţându-mă eu, ticălosul, din nebunie, răpit fiind de cuget, am căzut în prăpastia păcatelor, dar, tu, Curată, prin pocăinţă, iarăşi mă îndreptează.

Şi acum…

îngreunat de mii de învinuiri ale păcatelor, către tine cad, Fecioară Iară de prihană, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc fierbinte şi milostiv fa mie pe Judecătorul, Stăpână.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Să se întărească inima mea, întru voia ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul şi ai întemeiat pământul, Atot­puternice».

Cel ce a greşit mai presus decât toţi oamenii singur eu sunt, pentru aceea ţie îţi strig, preanevinovată Stăpână, ajută celui ce se roagă ţie să primească iertare.

Pe mine cel îngreunat de patimi şi scufundat de întreitele valuri, cel cu minte vicleană se târăşte să mă apuce, dar tu, ca o bună, izbăveşte-mă şi du-mă Ia lumina pocăinţei.

Slavă…

Eu sunt, Fecioară preacurată, pomul cel rău şi neroditor; dăru­ieşte-mi mie rodul cel bun, dumnezeiesc şi umple-mă cu harul şi dulceaţa lui Hristos.

Şi acum…

Arată-mi mie calea cea mântuitoare prin care să moştenesc eu, nevrednicul robul tău, împărăţia cerească, ceea ce eşti bună, şi să aud întreita cântare a trisaghionului bucurându-mă.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Auzit-am, Doamne, glasul Tău şi m-am temut, înţeles-am lu­crurile Tale, grăia proorocul şi am preaslăvit puterea Ta».

Ca nişte uriaşi înţelegători, trei patimi mă încolţesc: trândă­via, uitarea, necunoştinţa. Dar tu, Mireasă dumnezeiască, ajuto­rul meu, pe acestea le doboară.

Cu un cuget trufaş şi o minte înălţată am sfârşit viaţa mea, dar tu smerenie dăruieşte-mi, Născătoare de Dumnezeu, şi mă mân­tuieşte.

întinându-mă, mi-am spurcat cu desfrânări sufletul meu, fa- cându-mă sălaş demonilor, eu, ticălosul; Preacurată Marie, curăţeşte-mă.

Şi acum…

Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, mângâierea celor întris­taţi, scăparea muritorilor, întărirea credincioşilor, rogu-mă, mân­tuieşte-mă pe mine, robul tău.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim şi numele Tău numim, că eşti Dum­nezeu al celor vii şi al celor morţi».

Călăuzeşte-mă, Fecioară, prin nevoinţă, să umblu cu uşurinţă pe calea cea aspră a virtuţii, ca să potolesc patimile şi să văd limanul cel liniştit al nepătimirii.

Pe tine singură te-am agonisit scăpare, Curată, toţi cei care am mâniat rău pe Dumnezeu şi ne-am îngreunat de păcate, ca să tlm miluiţi de EI cu rugăciunile tale.

Slavă…

Cu posturi şi rugăciuni oarecând Ninive L-a tăcut milostiv ei prin pocăinţă pe Cel singur Iubitor de oameni. Dar eu, Maica lui Dumnezeu, către tine scap acum.

Şi acum…

Stricându-mi dumnezeiescul veşmânt al botezului, altul ca mine spurcat nu este. Pentru aceea strig ţie, nu mă trece cu vederea, ci mântuieşte, Fecioară, pe robul tău cel fără folos.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Pe Proorocul Iona l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni; şi pe mine scoate-mă din adâncul păcatelor, rogu-mă ţie».

Pricinile patimilor nu le-am tăiat cu totul şi caut neîncetat nepătimirea în rugăciuni. Prealăudată, împietrirea mea o dez­leagă şi mă mântuieşte.

Pe sodoniiteni i-am covârşit cu adevărat cu fapte de ruşine şi mă tem ca nu cumva focul să mă cheltuiască acolo, Mireasă dum­nezeiască, de cercarea focului acestuia izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.

Slavă…

Suspin, mă cutremur şi strig: Nu mă trece cu vederea, Curată, pe mine, cel ce am căzut cu totul în patimi cumplite, ci mă milu- ieşte şi la pocăinţă mă povăţuieşte.

Şi acum…

Viu fiind, păzeşte-mă pe mine pururea, izbăvindu-mă de ispite, plecând de pe pământ, spre viaţa cea veşnică mă călăuzeşte, Maică Fecioară, cu mila ta.

Sedealna, Glasul 1

Soborul îngeresc

Dăruieşte-mi, Curată, râuri de pocăinţă, şuvoi de lacrimi îm­belşugat şi bogat, ceea ce ai izvorât noianul milelor şi al bună­tăţii, astupă izvorul şi curgerea răutăţilor mele, care picură roşeala patimilor.

Cântarea a 7-a

 

Irmosul: «Cuptorul se răcorea, Mântuitorule, iar tinerii dănţuind cântau: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat ».

Nor te cunosc pe tine, Mireasa lui Dumnezeu, ceea ce L-ai născut pe soarele slavei, care luminează toate păcatele mele întunecate.

Uscând rădăcinile gândurilor şi ale faptelor mele rele, Mireasă dumnezeiască, fă-mă şi pe mine pururi să rodesc roadele virtuţii.

Gol sunt de veşmântul virtuţilor şi voi fi aruncat afară din cămara de nuntă, ceea ce ai născut pe Hristos, îmbracă-mă cu haina nestricăciunii.

Şi acum…

Nu încetează să mă biciuiască necontenit conştiinţa, Fecioară, ci slobozeşte-mă cu ajutorul tău cel grabnic.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe Cel de Care se înfricoşează îngerii… ».

Cum stai fără grijă, ticălosule suflete? Cum ai dat uitării faptele cele de ruşine? Descoperă-le pe acestea Maicii lui Dumnezeu, ca să mijlocească pentru tine la Cel ce S-a născut dintr-însa.

Asemenea m-am făcut lui Ismael cel din vechime, fugind de mine însumi ca de un alt Isaac, pentru aceea voi fi izgonit din casa lui Avraam, moştenirea cea de sus.

Binecuvântăm pe Tatăl…

înstrăinându-mă de patria cea de sus, am ajuns la străini şi la tâlhari, mâncând străina hrană a porcilor, dar tu, Născătoare de Dumnezeu, ca pe fiul cel risipitor, mântuieşte-mă.

Şi acum…

Peceţile curăţiei le-am rupt fără ruşine, ceea ce ai născut pe Săditorul curăţiei, pe Hristos, fă să trăiesc în curăţie restul vieţii mele, Maica lui Dumnezeu.

Să lăudăm…

Irmosul: «Pe Dumnezeu, Cel de Care se cutremură îngerii şi toate oştirile ca de Făcătorul şi Domnul, preoţi lăudaţi-L, tineri slăviţi-L, popoare binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

 

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Pe norul cel purtător de lumină întru care Stăpânul tuturor, Cel fără de început, S-a pogorât din cer ca ploaia peste lână, şi S-a întrupat pentru noi, făcându-Se om, să o mărim toţi ca pe o cu­rată Maică a Dumnezeului nostru».

 

Avraam a fost învrednicit a vedea pe Dumnezeu, după cum era drept, fiindcă se nevoia cu iubirea de străini. Iar eu, care am zgârcenie şi ură faţă de străini, pe bună dreptate voi fi aruncat în gheenă. Dar tu, Născătoare de Dumnezeu, scoate-mă din osânda de dincolo.

Cu râuri de lacrimi, păcătoasa, ştergând cu suspine preacu­ratele lui Hristos picioare, îndată a aflat dezlegare din căderile sale, Curată, dar eu, căzând la picioarele tale, suspin din adâncul inimii mele şi cer să fiu izbăvit de patimi.

Slavă…

Mintea şi sufletul şi trupul şi restul simţurilor mele ţie ţi le încredinţez, Curată. Păzeşte-le nevătămate de săgeţile celui viclean şi dă-mi pocăinţă să îmi plâng patimile, mie, celui ce trândăvesc şi trăiesc fără de grijă.

Şi acum…

Căzând din nepăsare în uitare, din uitare în nefrică şi din nefrică în adâncul păcatului, către tine, Maica lui Dumnezeu, strig: Tinde mâna ta şi mă mântuieşte cum a mântuit Fiul tău pe Petru din marea cea amară.

 

Prosomii

Prealăudaţilor mucenici

Bucură-te, car dumnezeiesc al Iui Dumnezeu; bucură-te, Stăpâna tuturor; bucură-te, Doamna făpturii; bucură-te, viţă care ai născut strugurele care picură vinul care îi veseleşte pe cei ce te laudă pe tine cu credinţă, te măresc şi te cinstesc, Prealăudată, ca Maică a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Bucură-te, cort dumnezeiesc al lui Hristos; bucură-te, Prea-binecuvântată; bucură-te, preaminunată Stăpână; bucură-te juncă nenuntită, care ai născut viţelul cel fără prihană, pe Hristos, Dă­tătorul de viaţă şi Domnul, pe Care, acum, roagă-L cu rugăciunile tale de maică să izbăvească din primejdii pe robii tăi.

Bucură-te, carte însufleţită a lui Dumnezeu, care ai purtat scris întru tine pe Cuvântul cel preasfânt; bucură-te, rug nemistuit; bu­cură-te, Copilă, nor cu totul luminos, ceea ce ai răsărit oamenilor pe Hristos, cu adevărat soarele cel înţelegător; bucură-te, cea fără prihană, ajutor gata celor nenorociţi.

Vindecă, Prealăudată, sufletul meu cel bolnav de cele mai rele patimi, ceea ce ai născut pe Hristos vindecătorul şi Mântu­itorul tuturor, pe Cel ce tămăduieşte orice boală, pe Cel ce biruieşte orice răutate a diavolului şi pe Cel ce ne-a slobozit pe noi din moarte.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Joi seara – Glasul 1: Mintea şi sufletul şi trupul şi restul simţurilor mele ţie ţi le încredinţez, Curată. Păzeşte-le

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s