Sâmbătă seara – Glasul 2: dar tu, vino degrab şi potoleşte furtuna. Bucură-te, mângâierea celor întristaţi

DSC_3456 din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia

Sâmbătă seara – Glasul 2

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a lui Mitrofan, Mitropolitul Smirnei

[necorectata]

Ale căruia sunt şi cele ale Treimii din Octoih, purtând acest acrostih,

«Mitrofan te cântă pe tine, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu».

Cântarea 1, Glasul 2

Irmosul: «Intru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată; iar Cuvântul, întrupându-Se, a nimicit pă­catul cel prea rău, Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Luând chip din tine, după chipul nostru, soarele cel neapus pe tine cer cuvântător mai strălucit limpede te-a arătat. Pentru aceea, izbăveşte-mă pe mine din întunericul patimilor, ca să te laud pe tine cu dor, singură Maică Fecioară.

Izvorul milei care ai născut pe Hristos, Preacurată, şi care ai deschis muritorilor raiul, deschide-mi şi mie uşile milostivirii tale, Născătoare de Dumnezeu, şi dăruieşte-mi iertare de greşeli, Stăpâna lumii.

Te rog pe tine, Stăpână, cleştele care ai purtat cărbunele cel înţelegător şi care ai curăţat firea muritorilor, depărtează întină- ciunea căderilor mele şi izbăveşte-mă, cu rugăciunile tale, din no­roiul patimilor.

Şi acum…

Rupe lanţul căderilor mele, ceea ce eşti tuturor scăpare, ru- gându-L pe Fiul tău şi Dumnezeu, şi doboară păcatul care mă tiraniseşte, ca, mântuit fiind, pururea să te cinstesc pe tine, Prea­lăudată.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu cântând: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne».

Negura patimilor mele şi întunericul alungă-le cu strălucirile rugăciunilor tale şi luminează-mă, Preacurată, ceea ce ai născut pe Cel ce mai înainte de luceafăr a răsărit, pe Hristos, soare din soare neapus, Stăpână.

Sabie arzând păcatele şi patimile sufletului meu fii mie, Fe­cioară, şi arată-mă ca un alt rai neispitit şi păzit de tine, odrăslind floarea Duhului.

Slavă…

Ridicat-ai, tară prihană, cu naşterea ta, cortul cel căzut şi zdrobit al lui David, strămoşul tău, Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea, ridică-mă şi pe mine, robul tău, cel zdrobit de patimi şi căderi.

Şi acum…

Sufletul meu cel bolnav, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-l de batjocurile demonilor şi de trândăvie, şi lacrimi de pocăinţă dă inimii mele şi sădeşte în ea frica Stăpânului, Preacurată.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Te laud că glas am auzit, Doamne, şi m-am spăimântat că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine, cel rătăcit. Pentru aceea preaslăvesc pogorârea Ta cea multă către mine, mult Milostive».

Frământătură fără de prihană şi sfântă a firii muritoare, din care a luat trup şi pe care a înnoit-o Ziditorul, spală-mă şi pe mine de întinăciunea patimilor mele şi curăţeşte-mă de tina căderilor.

Rupe lanţul patimilor mele şi taie laţul păcatelor, Stăpână, cu sabia rugăciunilor tale, ceea ce ai născut pe Hristos, Cel ce a dăruit izbăvire celor din legăturile iadului.

Slavă…

Cu legăturile rugăciunilor tale, Stăpână, cu oblojeli şi untde­lemn, vindecă acum rănile sufletului meu şi plăgile păcatului, Curată, ca una ce ai născut ajutorul dumnezeiesc al firii.

Şi acum

De toate bunătăţile sunt gol şi zac şi acum în răutate între- când pe toţi cei căzuţi odinioară. Pentru aceea, cu cele dintâi împo- dobeşte-mă şi de celelalte mă izbăveşte, Mireasa lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Luminarea celor ce zăceau întru întuneric şi mântuirea celor deznădăjduiţi Tu eşti, Hristoase, Mântuitorul meu; şi la Tine mânec, împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta, că nu ştim alt Dumnezeu, afară de Tine».

Din blestemul cel de demult, lumea ai izbăvit, Stăpâna lumii, născând binecuvântarea, pe Hristos; pentru aceea, izbăveşte-mă de cugetele cele necurate şi de toată întristarea, căci tu singură eşti bucuria credincioşilor.

Furtuna cumplită, bântuiala duhurilor răutăţii tulbură mintea mea; dar tu, vino degrab şi potoleşte furtuna, ceea ce ai născut pe Hristos cel Atotputernic, singur Cârmuitor a toată făptura.

Slavă…

Luminează-mă cu lumina pocăinţei pe mine, cel sălăşluit în întunericul pierzaniei, Născătoare de Dumnezeu; dă-mi mie, celui ce zac, mână de ajutor şi ridică-mă cu rugăciunile tale, ca să fac faptele drepte ale Iui Dumnezeu.

Şi acum…

Taberele demonilor împresoară cetatea sufletului meu şi încearcă să mă piardă; cetate slăvită de Stăpânul tuturor, împrejmuieşte-mă cu întăriturile rugăciunilor tale, Stăpână, şi mă mântuieşte.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul cel ne­istovit al milostivirii Tale; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule».

Ceea ce ai născut viaţa cea veşnică, cu rugăciunile tale, omoară moartea ridicată de la trup în sufletul meu, ceea ce eşti fără de prihană.

Pe mine, cel ce umblu pe căi strâmbe, la calea cea dreaptă mă povăţuieşte, ceea ce ai născut calea vieţii, pe Hristos şi Dumnezeul nostru.

Slavă…

Dracul cel urâtor de oameni, unelteşte ispitindu-mă, Stăpână; ci tu, ca una care ai născut pe Cel ce a zdrobit capetele diavolilor şi pe acesta nimiceşte-l.

Şi acum…

Plutind pe marea vieţii, am căzut în valurile nesfârşitelor ne­cazuri; Preasfântă, ceea ce ai născut pe Cârmuitorul tuturor, ajută mie.

Sedealna, Glasul al 2-lea

Cele de sus căutând…

Către tine, Curată, strigăm cu credinţă să fim izbăviţi din multe primejdii şi din păcate căci altă mângâiere grabnică nu avem, fără prihană Fecioară, ceea ce eşti compătimitoare, iubitoare de bine şi milostivă, dăruieşte tuturor mântuire sufletelor.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Chipul cel de aur în câmpul Deira fiind cinstit, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu; şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se cântau: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

Ştiindu-te pe tine, uşă a răsăritului celui înţelegător, care a arătat că va intra în cer cel ce se roagă ţie, la tine mă rog, Fecioară. Pentru aceea primeşte-mă, Stăpână, şi mă călăuzeşte la tine şi luminează-mi calea.

Izvor de lumină izvorât din raiul cel cuvântător, adapă toată faţa pământului cu şuvoaiele desfătării, harul cel nematerialnic al Duhului Sfânt de la tine este, Preacurată Stăpână, de care învredniceşte-mă şi pe mine să mă împărtăşesc cu îmbelşugare.

Slavă…

Lână, oarecând, a arătat Ghedeon pântecele tău care a primit roua cea cerească, răcorind pe toţi cei stăpâniţi de setea păcatu­lui, Prealăudată, binecuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Şi acum…

Pironit fiind pe stâlp de voie, Hristos, Fiul tău, a biruit în- cepătoriile întunericului şi a nimicit puterea stricătoare a morţii. Pentru aceea, Stăpână, cugetul cel pătimaş al trupului meu omoară-l.

Cântarea a 8-a

Irmosul:«Idolul cel de aur dispreţuindu-l… ».

Cu apele cele de viaţă dătătoare udă, Născătoare de Dumnezeu, inima mea cea topită de văpaia păcatului, ţinându-mă pururi în pocăinţă pe mine, cel ce cânt cu credinţă: Să laude toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Mieluşeaua cea tară prihană, nenuntită, nespurcată, neînsoţită şi Mireasă nestricată a lui Dumnezeu, care ai născut fără dureri viţelul cel îngrăşat, frumoasă juncă, uşurează, ridică de pe sufletul meu lanţul cel greu şi jugul păcatului.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Te-ai arătat Sfântă a Sfintelor, cort plăsmuit de Dumnezeu, care este chipul vechiului cort al mărturiei, având înlăuntru pe Marele Arhiereu, Fecioară, arată inima mea cort sfânt al Celui Preaînalt şi al împăratului tuturor.

Şi acum…

S-a tăiat din mitra ta, Stăpână, Cel Preacinstit, ca piatra din munte, cu totul nepătată, şi a sfărâmat stâlpul a toată înşelarea ca un Atotţiitor, singur atotputernic, prin Care şterge chipul patimi­lor sufletului meu, zdrobind morile duşmanilor celor înţelegători.

Să lăudăm…

Irmosul: «Idolul cel de aur dispreţuindu-l, de trei ori fericiţii tineri, privind chipul cel viu şi neschimbat al lui Dumnezeu, în mijlocul văpăii au cântat: Să laude toată zidirea pe Domnul şi să-L prea­înalţe întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Ceea ce pe luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai înainte de soare, Care la noi trupeşte a venit, din pântecele cel fecioresc în chip de negrăit L-ai întrupat, Binecuvântată, Preacurată Năs­cătoare de Dumnezeu; pe tine te mărim».

Cel ce a întemeiat firile cele netrupeşti, ca un Dumnezeu, Sfântă Fecioară, din tine S-a întrupat. Pentru aceea izbăveşte pe rugătorul tău de răzvrătirile patimilor celor trupeşti şi de cugetul trupului cu rugăciunile tale.

Ai răsărit pe soarele dreptăţii, Fecioară, pe Hristos, şi cer prealuminos te-ai arătat. Pentru aceea risipeşte noaptea patimilor mele cu strălucirile tale şi luminează sufletul meu şi inima o stră­luceşte.

In ceata drepţilor tăi, în glas de bucurie, învredniceşte-mă să sălăşluiesc eu, nevrednicul, trecându-mi cu vederea mulţimea răutăţilor mele, ceea ce ai alăptat pe cel ce ridică păcatul lumii.

Slavă…

Judecă, Născătoare de Dumnezeu, Marie, şi pedepseşte pe cel potrivnic şi izbăveşte-mă de judecata lui. Căci tu ai născut pe Judecătorul cel bun şi drept, pe Cel ce a osândit moartea cu jugul dumnezeirii.

Şi acum…

Dezlegat-ai întristarea Evei, pe Adam cel nou născându-L, pe Cel care firea Iui Adam din nou a plăsmuit-o. Pentru aceea dezleagă şi zapisul greşelilor mele şi din ispită, din necazuri şi din patimi mă slobozeşte.

Prosomii. Glasul al 2-lea

Când de pe lemn

Bucură-te, Maica Dumnezeului celui Preaînalt, Maică Fecioară şi acoperământul celor ce aleargă la tine. Bucură-te, Stăpâna tu­turor arhanghelilor, Curată. Bucură-te, Stăpâna cerurilor şi ceea ce singură domneşti peste cei de pe pământ, ca o împărăteasă cu adevărat. Bucură-te, fruntea împăraţilor; bucură-te, slava tuturor credincioşilor, scăparea creştinilor.

Bucură-te, dumnezeiască arătare a tainei celei înfricoşate şi fără prihană, Fecioară; bucură-te, vas cu totul de aur; bucură-te,rai; bucură-te, fiică a lui Adam şi Maică nenuntită a Ziditorului meu, Binecuvântată, Cuvioasă.

Bucură-te, lauda celor ce aleargă la tine şi zid nesurpat.

Bucură-te, mângâierea celor întristaţi.

Bucură-te, piatră de preţ a lui Dumnezeu, care eşti mai presus de toate pietrele preţioase; bucură-te, mărgăritarul cel strălucit şi însufleţit al împăratului Hristos; bucură-te, comoară de aur şi de pietre scumpe, Născătoare de Dumnezeu, Curată; bucură-te, vas de mult preţ al Duhului Sfânt, Fecioară, scumpătate a scumpătăţilor.

Vino, o, nenorocitule suflet! Cazi la Maica lui Dumnezeu, plân­gând cu lacrimi fierbinţi, strigând şi cerând dezlegare pentru greşelile tale şi pentru nenorocirile tale. Preanevinovată Fecioară, vino şi mă izbăveşte de toată osânda, de toată ameninţarea strică­toare de suflet, de toată boala şi de întreitul val al vrăjmaşilor care în deşert se luptă cu mine.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s