Marţi seara – Glasul al 4-lea: împletire de haruri eşti. izbăveşte-mă dintr-o asemenea tiranie

45

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului
Editura Doxologia

Marţi seara – Glasul al 4-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Teofan Graptul

Având următorul acrostih: «Părga laudelor o aduc ţie, Doamnă, eu, Teofan»

Cântarea 1. Glasul al 4-lea Irmosul:

«Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi împărătesei Maici şi mă voi arăta, luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Inţelepteşte îndoită cincimea simţirii, Stăpână, şi arat-o organ cu zece strune prin harul tău, ceea ce ai născut înţelepciunea cea mai presus de timp, ca să-ţi cânt ţie cântare armonioasă.

Cu putere, Preanevinovată, îngerul de mare sfat, Cel ce a adus toate din nefiinţă, din tine a venit pentru milă şi, rupând zapisul, dezlegare ne-a dăruit.

Slavă…

Nor însufleţit al strălucirii Tatălui, te cunoaştem pe tine, Stă­până, răsăritul luminii care a luminat neorânduiala noastră şi care pe toţi i-a atras la cele cereşti.

Şi acum…

Văzută ai fost mai frumoasă fără de asemănare decât puterile cele de sus şi decât toată făptura, Născătoare de Dumnezeu, Cu­rată, ceea ce ai îndumnezeit firea oamenilor şi iadul l-ai omorât numai prin naşterea ta.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i».

Au fost covârşite marginile firii şi legile firii s-au dezlegat prin naşterea ta mai presus de minte, Maică Fecioară, fără pri­hană, căci din tine Cel fără chip a primit trup.

Pat neîntinat te-a văzut pe tine Solomon, înconjurat de şaizeci de înţelepţi[1], Stăpână, pe care odihnindu-Se Dumnezeu, a luat trup şi cu muritorii a vorbit.

Slavă…

Porfiră din curatele tale sângiuri purtând Cuvântul lui Dumnezeu, fără schimbare şi fără amestecare, şi goliciunea lui Adam acoperind-o, l-a încins cu dumnezeiasca frumuseţe.

Şi acum…

Locaşul dumnezeirii celei de nerăbdat şi cetate însufleţită a lui Dumnezeu, tu ai fost văzută, Preanevinovată, întru care s-a lucrat taina cea mare a negrăitei cunoştinţe care din veac nu s-a auzit.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Cel ce şade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel uşor a venit Iisus Cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata

Fecioară, şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale, Hristoase».

Apa vie a nemuririi ca un izvor ai izvorât-o, ceea ce ai picurat celor aprinşi de sete nectarul cel dulce şi auriu al milostivirii, cu adevărat Raiul cel cu totul desfătat, Stăpână.

Sfeşnic de aur strălucind cu cele şapte făclii ale harurilor, pe tine din tot neamul soarele Hristos te-a ales şi, venind în cele nepătrunse, S-a nuntit, fără sămânţă, cu trupul muritorilor spre înnoire.

Slavă…

Ai născut pe Ţiitorul a toate, pe Cel ce a împreunat toate cu cele înalte şi pe cele despărţite le-a unit, prin care cele de sus dănţuiesc împreună cu cele de jos şi toate îl slăvesc ca pe Dătă­torul, Stăpână.

Şi acum…

Atelier in care s-a lucrat unirea celor două firi, tu eşti Fe­cioară, mai presus de minte, de cuvânt şi de cuget, din care S-a ţesut Stăpânul nu prin schimbare, ci prin unire, purtând întru­parea.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăru­ieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine».

Tăria mea şi lauda mea tu eşti, Preanevinovată, ancoră tare a adevărului întru care mi-am pus toată nădejdea mea, Cuvioasă, şi toată bucuria vieţii.

împletire de haruri eşti, Cuvioasă, care ai ascuns în pânte­cele tău firea cea necuprinsă fără de schimbare într-un singur ipostas, prin care Dumnezeu cel purtător de trup S-a arătat tuturor şi muritor mai presus de fire.

Slavă…

Mare dulce şi totuşi neumblată ai scufundat pe cârmuitorii şi călăreţii lui Faraon cel înţelegător şi pe Israelul cel nou l-ai mân­tuit, conducându-l spre cetatea cea cerească şi la limanul cel liniştit.

Şi acum…

în chip minunat ai covârşit în frumuseţi toată făptura care, cântând, strigă ţie: Bucură-te, Mireasă, prin care, venind iubitorul de frumuseţe, a înnobilat toată firea muritorilor, Stăpână, şi a izbăvit-o din mâna pierzătorului.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa».

Propovăduim pe Cuvântul, înţelepciunea Tatălui[2], pe Fiul cel mai înainte veşnic, pe Cel sălăşluit prin fire în pântecele tău şi pe Cel ce ne-a îndumnezeit pe noi prin cea mai bună plăsmuire.

Cel ce a întemeiat munţii cu un semn, pe tine munte înţele­gător te-a arătat, umbrit de virtuţi, din care El însuşi Şi-a tăiat trup, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.

Slavă…

Muşcată de veninul şarpelui, cea dintâi maică a pierdut tot neamul omenesc, dar prin naşterea ta cea netâlcuită, Preacurată, se îndumnezeieşte toată firea într-un chip mai bun.

Şi acum…

Propovăduiesc văzând minunile tale cele mai presus de minte şi de cunoştinţă, Preacurată, cum Cel neîncăput încape fără de schimbare întru tine, cum S-a făcut prunc Ziditorul a toată făptura, Stăpână.

Sedealna. Glasul al 4-lea Degrab ne întâmpina

Stai împotriva duşmanilor noştri care se luptă cu noi, căci cumplit au dat năvală în moştenirea ta, Marie, Stăpâna tuturor; pierde îndrăznirea păgânilor, ca să cunoască neamurile cele iu­bitoare de război puterea ta. Cu dumnezeiască voia ta pe toţi nimiceşte-i.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat».

Minunea naşterii tale a covârşit orice minte căci Cel neapro­piat şi necircumscris cu firea, cu trupul circumscris făcându-Se, a scris pe robii tăi în cartea vieţii, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.

Toate profeţiile întru tine s-au împlinit, Mireasa lui Dumnezeu, căci tu ai născut pe împodobitorul lumii, pe toţi împodobindu-i şi luminându-i, Binecuvântată, Preasfântă Fecioară, mântuirea muritorilor.

Slavă…

Ai născut pe Cuvântul de aceeaşi putere cu Tatăl şi cu Duhul, pe Cel ce este în două firi şi un singur ipostas, preabună, prealăudată şi binecuvântată Stăpână, mântuirea muritorilor.

Şi acum…

Adânc nepătruns te gândim pe tine şi înălţime negrăită, Maică Fecioară care ai înălţat firea muritorilor prin dumnezeiască naş­terea ta, Prealăudată, Binecuvântată Stăpână, mântuirea muritorilor.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe tinerii cei binecredincioşi…».

Comoară dumnezeiască a toată curăţia şi cort al fecioriei de Dumnezeu îngrădit ai fost văzută, Mireasa lui Dumnezeu, crinul cel cu bună mireasmă al Săditorului făpturii şi templu dumne­zeiesc. Pentru aceea, Fecioară, pe tine te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Ai purtat focul dumnezeirii în pântece fără de ardere, ca rugul cel nears, dezlegând, Preanevinovată, datoria Evei prin dumnezeiască naşterea ta, Prealăudată. Pentru aceea, pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Pe mine întreg m-a luat fără schimbare şi fără amestecare după ipostas, Cuvântul cel atotdesăvârşit, întreg m-a îndum­nezeit prin cea mai bună unire, Stăpână. Pentru aceea, pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum…

La fire venind Lucrătorul firii, din muntele Maicii lui Dumnezeu celei nenuntite, prunc la sân este văzut acum, purtat de mâinile tale de maică şi pe toţi i-a ridicat să te laude pe tine ca Maică a Lui şi să te slăvească pe tine ca singură Născătoare de Dumnezeu.

Să lăudăm… Irmosul:

«Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum pli­nită; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie, pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.»

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, Prea­fericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară».

Car cu totul luminos al Cuvântului eşti, car în chipul focului, car cu multe nume numit, car mai fără de asemănare decât tro­nurile cele nematerialnice, car ferecat cu aur al întăririi Fiului tău, arată-mă şi pe mine car al minţii în nepătimire, Mireasa lui Dumnezeu.

Mireasa lui Dumnezeu, Cel ce este mai presus de toate pe tine te-a pregătit cer nou mai înalt decât cerurile şi, uitând cerurile cu toate puterile cereşti, pogorându-Se, întreg în pântecele tău S-a sălăşluit în chip de negrăit, neieşind din sălaşul părintesc sau din dumnezeiasca fire.

Slavă…

Soarele cel luminos a iubit neprihănirea ta, Stăpână, şi S-a nuntit cu tine în chip de negrăit spre învierea firii omorâte. Pentru aceea, cu dor te lăudăm pe tine şi te cinstim cu credinţă ca ceea ce eşti pricina dumnezeieştii împărtăşiri.

Şi acum…

Potoleşte valul patimilor din inima mea, Preanevinovată; fă să înceteze săltările trupului meu; întăreşte mintea mea pentru contemplarea cea nematerialnică şi năvălirile cele neorânduite ale gândurilor întoarce-le în nepătimire şi de viaţa cea viitoare învredniceşte-mă.

Prosomii. Glasul al 4-lea Ca pe un viteaz între mucenici

Bucură-te, veselie a puterilor dumnezeieşti, Stăpână; bucu­ră-te, lauda Apostolilor; bucură-te, cununa mucenicilor, lauda cuvioşilor; bucură-te, răsunet al pustnicilor, ierarhilor şi pro­feţilor, mai înaltă decât toate laudele îngerilor şi ale oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, vestită auzire.

Bucură-te, cort sfânt al Stăpânului făpturii; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, cu totul nepătată; bucură-te, sfeşnic luminos; bucură-te, cetate însufleţită; bucură-te, pod care îi treci pe muritori de la moarte la viaţă; bucură-te, nevinovată, Prea­sfântă Fecioară; bucură-te, ceea ce singură prin naşterea ta ai unit cele pământeşti cu cele de sus.

Bucură-te, uşă bătută cu aur; bucură-te, tron în chipul focu­lui, bucură-te, dumnezeiască masă cu aur strălucită; bucură-te, aurită cămară de nuntă; bucură-te, hlamidă de purpură; bucu­ră-te, car luminos; bucură-te, cort slăvit; bucură-te, templu în chip de fulger; bucură-te, bunăcuviinţa şi frumuseţea sufletului meu, Maică Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu.

De mii de ori, Preanevinovată, am tăgăduit să fac pocăinţă pentru păcatele mele, dar nu mă lasă răul meu obicei. Pentru aceea strig ţie şi cad la tine cu lacrimi şi ţie mă rog: Izbăveşte-mă dintr-o asemenea tiranie şi mă povăţuieşte la cele mai bune care au mântuirea


„Cânt. 3, 7.

[2]I Cor. 1,24.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s