Marţi seara – Glasul al 5-lea: întoarce jalea în bucurie, plânsul schimbă-l în veselie, tân­guirea în voioşie acum

45

din Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului Editura Doxologia

Marţi seara – Glasul al 5-lea

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Teofan al Niceei, Graptul

Cum se vede în celelalte stihiri

Cântarea 1.

Glasul al 5-lea

Irmosul:

«Pe cal şi pe călăreţ în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, iar pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Preabinecuvântată Marie, Preacurată, pe cei ce cu credinţă şi cu dor te laudă pe tine ca Maica lui Dumnezeu mântuieşte-i cu rugăciunile tale din patimi şi din necazuri şi din păcate.

Numai credinţa să ne conducă şi nu dovada minunilor tale celor mai presus de minte, Mireasa lui Dumnezeu, căci pe Cel necuprins mai presus de fire L-ai născut, pe Cel ce a îmbrăcat firea omenească.

Slavă…

întreagă dorire şi dulceaţă fără prihană şi plinirea tuturor bunătăţilor este Fiul şi Dumnezeul tău, Preanevinovată, pe Care roagă-L să izbăvească de necazuri pe cei ce te cinstesc pe tine.

Şi acum…

Minune cu adevărat înfricoşată se săvârşeşte întru tine, Fecioară, că în pântecele tău L-ai avut pe Cel cu nici un chip cuprins şi în chip de negrăit L-ai născut, rămânând pururea Fecioară.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

«Cel ce ai înfipt pământul pe nimic cu porunca Ta şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, întăreşte Biserica Ta, Hristoase, Cel singur bun şi iubitor de oameni».

Cel ce odinioară din nimic a făcut toate a ieşit din pântecele tău cel sfânt, om făcându-Se, Curată, din iubire de oameni, Cel ce este iubitor de oameni, ca pe oameni să îi izbăvească.

Iată, tu, Curată, plină de dar eşti mai presus de toate, căci pe toate le-ai covârşit cu sfinţenia, pe toţi i-ai întrecut şi decât toţi ai fost văzută mai înaltă, decât toate puterile cele înţelegătoare, fiind Maică a lui Dumnezeu.

Slavă…

Fecioară, palatul curat al Cuvântului, arată sufletul meu casă a Duhului, izvor de apă începătoare a vieţii, adapă-mă pe mine cel topit de arşiţa păcatului, ca după datorie să te slăvesc pe tine.

Şi acum…

Afară de tine, după Dumnezeu, alt ajutor nu am care pururea să mă scoată din necazuri şi strâmtorări, Stăpână, prealăudată, cuvioasă, Marie, Născătoare de Dumnezeu, nu mă trece cu ve­derea pe mine cel pierdut şi întunecat de păcate.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Deşertarea Ta cea dumnezeiască Avacum cunoscând-o prin vederea mai înainte, Hristoase, cu frică striga Ţie: Spre mântui­rea poporului Tău ai venit, ca să mântuieşti pe unşii Tăi».

Ţesând veşmânt din sângiurile tale cele fecioreşti Celui ce îmbracă cerul cu nori, Fecioară, pe mine, cel dezgolit prin înşe­lăciune, îmbracă-mă cu veşmântul nestricăciunii.

Pântecele tău palat sfânt al Împăratului şi Dumnezeu în chip netâlcuit s-a făcut, întru care sălăşluindu-Se, Fecioară, temple ale Lui ne-a făcut pe noi.

Slavă…

In chip de negrăit zămislind, Preanevinovată, pe Făcătorul tău şi Dumnezeu, roagă-L să ne mântuiască pe noi pe toţi din primejdii şi mântuire sufletească să dăruiască celor ce te laudă pe tine, Stăpână.

Şi acum…

Miluieşte, ceea ce eşti milostivă, Născătoare de Dumnezeu, Preanevinovată, ticălosul meu suflet cel înnegrit de patimi şi de păcate şi care suspină.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

«Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine alerg din zori şi strig Ţie: Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un îndurat».

Valul nenorocirilor acum mă scufundă. îndreaptă-mă, Prea­sfântă, la limanul liniştii tale, ceea ce ai născut pe Cârmaciul nepătimirii.

Nici o minte cerească cu adevărat nu poate să te laude pe tine, Maica lui Dumnezeu, după vrednicie, căci ai născut pe Zi­ditorul, pe Cel lăudat de puterile cele cereşti.

Slavă…

Prunc tânăr ai născut, fără prihană, pe Cel ce fără de ani a strălucit din Tatăl fără de ani mai înainte de veci pe Care roagă-L pentru lume, Mireasa lui Dumnezeu.

Luminează ochii minţii mele, sfeşnic de aur al luminii dum­nezeieşti şi risipeşte întunericul patimilor, Fecioară, şi tot mă luminează.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

«Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate ca un îndurat».

Preasfântă Stăpână, Maica lui Dumnezeu, izbăveşte-mă pe mine din stricăciune, potoleşte tulburarea patimilor, ceea ce ai născut izvorul nepătimirii.

Mai presus de minte ai născut pe Cel fără de ani, mai presus de cuvânt pe Făcătorul, Preasfântă, pe Cel ce izbăveşte din toată stricăciunea pe cei ce te laudă pe tine drept Născătoare de Dumnezeu.

Slavă…

Fiul Cel împreună fără de început cu Tatăl, Cel ce sânurile părinteşti nu le-a părăsit, Fecioară, în sânurile tale S-a sălăşluit şi sânurile lui Avraam nouă ni le-a deschis.

Şi acum…

Fără de bărbat ai născut, Născătoare de Dumnezeu, pe Emanuel, Cel ce miluieşte smerenia noastră, pentru aceea pururea după datorie pe tine te slăvim.

Sedealna.

Glasul al 5-lea

Pe Cuvântul Cel împreună fără de început

Rădăcina care ai odrăslit floarea cea dumnezeiască, chivot şi sfeşnic şi vas cu totul de aur, masă sfântă a vieţii care porţi pâinea, roagă-L pe Fiul tău şi Dumnezeu, împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii cei din veac, să miluiască pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Domnul părinţilor cel preaînălţat văpaia a stins şi a rourat pe tinerii care cântau cu un glas: Dumnezeule, bine eşti cuvântat»

Fiul cel Preaînălţat împreună cu Tatăl şi cu Duhul, alegându-te pe tine, te-a iubit foarte, Curată, spre a-I fi Lui sălaş, Binecuvântată.

Uşă neumblată te-a văzut pe tine Proorocul, Marie cu totul fără de prihană, pe care singur Dumnezeu a umblat, Căruia toţi Ii cântăm: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Slavă…

Cu gura şi cu mintea pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu te propovăduiesc cu bucurie, căci ai născut pe Dumnezeu, Căruia toţi Îi cântăm: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Şi acum…

Mireasă a lui Dumnezeu ai fost, lauda Apostolilor, cununa Mucenicilor, strălucirea cuvioşilor, bucuria celor ce strigă: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Tie Făcătorului a toate…».

Ţie celeia ce ai născut pe Făcătorul a toate laudă îţi cântăm, Prealăudată, căci pe tine te laudă ostile îngerilor şi te slăvesc co­rurile muritorilor.

Scară înţelegătoare pe care S-a pogorât Dumnezeu, pod care îi duci sus pe pământeni, minunea îngerilor, rană mare demo­nilor, tămăduire credincioşilor eşti, Născătoare de Dumnezeu.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Cum nu ai căzut din slava feciorească, îmbogăţindu-te cu cinstea de maică, Nenuntită? Ştie numai Cel ce a lucrat minunile acestea cu înţelepciune, pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum…

Am deschis şi eu cu îndrăznire, de dor, gura mea spre lauda ta, Prealăudată. Pentru aceea te rog să o umpli de înţelepciune şi să îi dăruieşti duhul priceperii, Marie.

Să lăudăm.

Irmosul:

«Ţie, Făcătorului a toate, în cuptor, tinerii împletind horă a toată lumea cântau: Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul:

«Isaie, dănţuieşte! Fecioara a avut în pântece şi a născut fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu şi omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim».

Maica lui Dumnezeu, Preacurată, ocrotitoarea creştinilor, mântuieşte poporul tău de toată ameninţarea, de toată împresurarea păgânească, de toată urgia şi mânia, de toată răutatea şi din toată osânda.

Cu evlavie cântăm cântări de laudă, Curată, izbăviţi fiind pu­rurea, cu dumnezeieştile tale rugăciuni, din boli grele. Pentru aceea şi acum strigăm cu credinţă: Vindecă, Stăpână, sufletele şi trupurile noastre.

Slavă…

Preasfântă Stăpână, roagă Treimea cea închinată, din Care pe Unul L-ai născut nouă cu trup fără de patimă, să îi liniştească pe cei de pe pământ şi să dăruiască dezlegare de păcate celor ce te laudă pe tine.

Şi acum…

Nu lepăda, Preacurată, suspinul celor ce aleargă la tine, ci vezi-ne pe noi în necazuri, plânsul schimbă-l în bucurie şi în vese­lie întristarea celor ce cu laude te cinstesc pe tine.

Prosomii.

Glasul al 5-lea

Bucură-te, cămara

Bucură-te, chivot înţelegător prin care noi, muritorii, de potop ne izbăvim şi de furtuna păcatului, Născătoare de Dumnezeu, Curată, podoaba cea strălucită a lumii, Cuvioasă, ridicarea cea tare a credinţei. Bucură-te, sfeşnic luminos şi preastrălucit ceea ce fără sămânţă ai purtat în pântecele tău, lumina cea mai presus de fiinţă; bucură-te, dezlegarea blestemului şi dătătoarea binecu­vântării; bucură-te, Maica lui Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.

Bucură-te, ceea ce ai născut din fulgerul dumnezeirii pe măr­găritarul Hristos, iar pe cei ţinuţi de întunericul necunoştinţei şi de adâncul chinurilor singură i-ai călăuzit la lumina cunoştinţei, Prealăudată Stăpână; bucură-te, nor luminos şi preastrălucit; bucură-te, lauda Apostolilor şi propovăduirea, vedere vestită, auzire mai presus de fire; bucură-te, vas al Făcătorului şi sălaş curat al lui Dumnezeu pe Care roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Bucură-te, răsărit înţelegător, ceea ce din coapsele tale ai răsărit pe Hristos, Care a umplut lumea de lumină negrăită, Cu­rată, bucuria celor fără de trup, ceea ce ai născut pe mielul lui Dumnezeu, pe Cel ce ridică păcatele lumii, ceea ce ai alăptat pe hrănitorul şi purtătorul de grijă a toată lumea şi L-ai ţinut în braţe, singură nestricată, curată şi nepătată. Bucură-te, Sfânta Sfintelor, nu înceta pururea a-L ruga pe Domnul cel Preasfânt, Născătoare de Dumnezeu, pentru robii tăi.

întoarce jalea în bucurie, plânsul schimbă-l în veselie, tân­guirea în voioşie acum, Născătoare de Dumnezeu, singură prea­lăudată, căci s-au înmulţit cei ce urăsc pe robul tău şi caută să piardă sufletul meu, neruşinaţi fiind, nesătui de sânge şi vicleni, care în deşert se trufesc, răcnind şi turbând precum câinii, de a căror răutate izbăveşte-mă, ceea ce dăruieşti viaţă, bucurie, mân­tuire şi mare milă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie, Noul Theotokarion. Canoanele Aghiorite ala Maicii Domnului și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Marţi seara – Glasul al 5-lea: întoarce jalea în bucurie, plânsul schimbă-l în veselie, tân­guirea în voioşie acum

  1. Ralu Daniela zice:

    O iubesc pe Măicuța Lui Dumnezeu, a Mântuitorului sufletelor noastre crescând în mine Iertarea ei, Credința și Speranța ei… smerenia și tăcerea ei plină de iubire, care izvorăsc din ea, dăruind prin privirea și îmbrățișarea ei cea mai caldă alinare tuturor Copiilor care stau în Brațele ei Sfinte de Mamă. Ea este Mama mea și în aceasta îmi găsesc liniște și bucurie.

  2. Ralu zice:

    Reblogged this on REGĂSIRE and commented:
    Ce frumusețe și finețe…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s