„Îmbrăţişaţi pe Maria care s-a ostenit mult pentru voi”

27

din “Omilii la Epistola catre Romani” , Sfântul Ioan Gură de Aur

„Îmbrăţişaţi pe Maria care s-a ostenit mult pentru voi”(16, 6).
Dar ce vrea să zică prin aceasta? Iarăşi este încununată o femeie, şi este lăudată; iarăşi noi, bărbaţii, am rămas ruşinaţi, sau mai bine zis nu ruşinaţi, ci chiar ne lăudăm, chiar ne fălim cu aceasta. Ne fălim, zic, pentru că astfel sunt femeile noastre; ne şi ruşinăm însă, fiindcă noi bărbaţii am rămas atât de mult în urma lor. Dar dacă am voi să cunoaştem cum se împodobeau acele femei, imediat le vom înţelege.

Aşadar cum se împodobeau? Să asculte şi bărbaţii, şi femeile: se împodobeau nu cu brăţări de aur, nu cu lanţuri la gât, nici cu eunuci şi slugi multe, sau cu haine cusute cu fir de aur, ci cu sudorile ce le vărsau pentru adevăr. „Care s-a ostenit mult pentru voi”, adică nu numai pentru el, şi nici numai pentru ea singură (ceea ce fac şi astăzi cele mai multe femei, postind şi dormind culcate pe pământ), ci şi pentru alţii, luându-şi asupra lor călătorii de-ale Apostolilor şi Evangheliştilor. Dar cum de zice tot Pavel: „Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul” (I Timotei 2, 12)? O împiedică numai ca să stea în mijlocul adunării ca fiind cea dintâi; o împiedică de a sta pe tronul din altar, sau şi în amvon, nu însă şi de la cuvântul învăţăturii. Căci dacă n-ar fi aşa, apoi cum de zicea femeii ce avea bărbat credincios: „Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul?” (I Corinteni 7, 16).

Cum de le da voie ca să-şi înveţe copiii lor, zicând: „Dar ea se va mântui prin naştere fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie” (I Timotei 2, 15)? Cum de a catehizat Priscila pe Apolo? Aşadar Apostolul nu zicea aceasta împiedicând-o la o conversaţie particulară, care ar deveni folositoare, ci spune numai de vorbirea în public, în mijlocul adunării, ceea ce era numai dreptul dascălilor de a face. Când bărbatul era credincios şi în totul desăvârşit, şi putea să o înveţe pe ea, atunci femeia era împiedicată de a se pune înaintea bărbatului, iar când ea era mai înţeleaptă decât bărbatul, nimeni nu o împiedica de a învăţa şi a îndrepta.
Şi n-a zis Apostolul: „care mult a învăţat”, ci „care mult s-a ostenit”, arătând prin aceasta că, în afară de vânt, ea mai slujea şi la alte nevoi ale sfinţilor, ca de pildă le slujea cu averea sa, cu călătoriile pe care le făceau, cu primejdiile în care se găseau de multe ori. Într-adevăr, femeile de pe atunci erau mai agere şi mai iuţi chiar decât leii, împărţind cu Apostolii ostenelile propovăduirii. De aceea călătoreau cu ei împreună şi făceau toate slujbele. Chiar şi pe timpul Mântuitorului Hristos, multe femei mergeau după El şi Îi slujeau, îngrijind de Învăţător.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s