Acatistul SFINTEI CRUCI – de Ieromonah Ghelasie Gheorghe

Din “Trairea mistica a Liturghiei – vol 5”

De Ieromonah Ghelasie Gheorghe

Editura Platytera

Acatistul SFINTEI CRUCI

Se citeşte la Sărbătorile SFINTEI CRUCI; 1 August, 14 Septembrie; a treia Săptămână din Postul Mare şi de către cei evlavioşi o dată pe Săptămână, Vinerea, ca Pravilă proprie.

După obişnuitul început se zice:

Condacul 1

în CHIPUL de Trei ori Preacinstitei CRUCII DOM­NULUI şi noi ne ÎNCHINĂM, veselindu-ne de PAVĂZA şi Acoperământul Cel DUMNEZEIESC, şi Cântând cu mare glas: DOAMNE, CRUCII Tale ne ÎNCHINĂM, în­tâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Icosul 1

CRUCEA Ta, DOAMNE, şi Taina Ta însăşi, UNA sunt, de aceea prin CRUCEA Ta Ţie însuţi ne ÎNCHINĂM, cu îngerii şi cu toată Făptura, cu întâlnirea dintre TINE ŞI Lume.

Ne ÎNCHINĂM, în CHIPUL cel de Taină;

Ne ÎNCHINĂM, CHIPUL BINECUVÂNTĂRII TATĂ­LUI DUMNEZEU;

Ne ÎNCHINĂM, ÎNCHINĂRII FIULUI;

Ne ÎNCHINĂM, ADÂNCIMEA PREASFÂNTULUI DUH; _

Ne ÎNCHINĂM, Fereastra cea dinspre Lume;

Ne ÎNCHINĂM Lui DUMNEZEU însuşi;

Ne ÎNCHINĂM, CHIPUL Neamestecării;

Ne ÎNCHINĂM, CHIPUL ACELEIAŞI VOIRI;

Ne ÎNCHINĂM, UNIMII în UNIRE;

Ne ÎNCHINĂM însuşi CHIPULUI DUMNEZEIESC;

Ne ÎNCHINĂM, Temelie a toate;

DOAMNE, CRUCII Tale ne ÎNCHINĂM, întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 2-lea

înainte de Facerea Lumii, Tu, DOAMNE, ai Conceput-o prin CHIPUL CRUCII, prin care DUMNEZEIREA Se Co­boară şi se „ÎNTRETAIE” cu Zidirea, pentru care şi noi îţi Cântăm: ALILUIA!

Icosul al 2-lea

Taina Ta, DOAMNE, Se revarsă şi Lumea se Creează, şi aşa „Temelia CRUCII” se pune, Temelie pe care nimeni nu o mai poate strica.

Ne ÎNCHINĂM, CHIPUL LUCRĂRII Tale, DOAMNE;

Ne ÎNCHINĂM însăşi Conceperii Zidirii;

Ne ÎNCHINĂM, VOINŢĂ care pe toate le înfăptuieşti;

Ne ÎNCHINĂM, Ieşirea ADÂNCULUI DUMNEZE­IESC;

Ne ÎNCHINĂM, Taină şi Descoperire în ÎNTRETĂ­IERE; ^

Ne ÎNCHINĂM, Nevăzut şi Văzut peste hotare;

Ne ÎNCHINĂM HOTARULUI „prăpastiei” de netrecut;

Ne ÎNCHINĂM, CHIPUL începerii Lumii;

Ne ÎNCHINĂM, Braţele întemeierii a toate;

Ne ÎNCHINĂM, Neînceputul care pe toate le începe;

Ne ÎNCHINĂM, UNIRE în care toate stau laolaltă;

DOAMNE, CRUCII Tale ne ÎNCHINĂM, întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 3-lea

La ÎNCEPUT a fost CUVÂNTUL DUMNEZEU… şi CUVÂNTUL Trup S-a făcut, şi Cerul şi Pământul s-au Zidit, Lumea s-a Născut şi Omul pe toate în CHIPUL CRUCII le-a Unit, Cântând: ALILUIA!

Icosul al 3-lea

Raiul era în CHIPUL CRUCII şi în Locul din Mijloc POMUL VIEŢII, ÎNTRETĂIERE A-ÎNTÂLNIREA Cea de Taină.

Ne ÎNCHINĂM, CHIPUL Raiului;

Ne ÎNCHINĂM, CHIPUL POMULUI VIEŢII;

Ne ÎNCHINĂM, UNIREA de SUS şi de Jos;

Ne ÎNCHINĂM UNIRII DUMNEZEIEŞTI;

Ne ÎNCHINĂM, Taina PERFECŢIUNII însăşi;

Ne ÎNCHINĂM, Taina ce „împărţirea” nu desparte;

Ne ÎNCHINĂM, CRUCE, Podul peste „hotarul de netre­cut”;

Ne ÎNCHINĂM, CRUCE, Scara dintre Cer şi Pământ;

Ne ÎNCHINĂM, Taina Chipului Omului;

Ne ÎNCHINĂM, CRUCE, care prin Om trebuie să CREASCĂ;

Ne ÎNCHINĂM, CRUCE, înveşnicirea a toate;

DOAMNE, CRUCII Tale ne ÎNCHINĂM, întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 4-lea

Au căzut îngerii din LUMINĂ şi „pomul păcatului” s-au făcut, „şarpele” pe CRUCE s-a suit şi „crucea morţii” a năs­cut, dar a rămas Cântarea Omului de: ALILUIA!

Icosul al 4-lea

Prin păcat, CHIPUL CRUCII VIEŢII se face „crucea su­ferinţei”, care încearcă să despartă pe DUMNEZEU de Lume, dar CHIPUL Tău, CRUCE, nu se pierde.

Ne ÎNCHINĂM, CRUCE, Neclintita temelie;

Ne ÎNCHINĂM, PUTEREA nebiruită;

Ne ÎNCHINĂM, AURUL de nimic întinat;

Ne ÎNCHINĂM, LUMINA de nimic murdărită;

Ne ÎNCHINĂM, CHIPUL POMULUI VIEŢII Veşnice;

Ne ÎNCHINĂM, SĂMÂNŢA care RODUL Păstrează;

Ne ÎNCHINĂM, RODUL care rămâne pentru totdeauna;

Ne ÎNCHINĂM, RĂDĂCINĂ chiar în DUMNEZEU;

Ne ÎNCHINĂM, Ramurile întregii Lumi;

Ne ÎNCHINĂM, Oprirea în Pământul Omului;

Ne ÎNCHINĂM, ODIHNA pe ALTARUL de Jos;

DOAMNE, CRUCII Tale ne ÎNCHINĂM, întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 5-lea

Pe Scara ÎNCHINĂRII S-a pogorât Însuşi FIUL Lui DUMNEZEU şi SFÂNTUL DUH a ÎNFĂPTUIT Lumea, şi aşa CRUCII JERTFEI Cântăm: ALILUIA!

Icosul al 5-lea

A vrut „şarpele păcatului” să oprească ÎNTRUPAREA DIVINĂ, şi s-a grăbit să se „urce” el pe POMUL CRUCII, dar în adâncul întunericului a căzut.

Ne ÎNCHINĂM, Temelia pietrei DUMNEZEIEŞTI;

Ne ÎNCHINĂM, vădirea şarpelui ascuns;

Ne ÎNCHINĂM, descoperirea înşelării;

Ne ÎNCHINĂM, darea pe faţă a minciunii;

Ne ÎNCHINĂM, Taina ce toate Tainele le Descoperă;

Ne ÎNCHINĂM, ADÂNCIME ce nu se sfârşeşte;

Ne ÎNCHINĂM, PECETE DUMNEZEIASCĂ;

Ne ÎNCHINĂM, ÎNCHIDERE care nu se mai poate des­face;

Ne ÎNCHINĂM, ÎNCHIDERE în care toate iarăşi se ARATĂ;

Ne ÎNCHINĂM, POVARA pe care doar FIUL DUM­NEZEIESC o poate duce;

Ne ÎNCHINĂM, CALEA Lumii prin HRISTOS.

DOAMNE, CRUCII Tale ne ÎNCHINĂM, întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 6-lea

Cu CHIPUL CRUCII pe Umeri a Venit FIUL Lui DUMNEZEU, încât „şarpele” repede a căzut şi iarăşi Lumea a Văzut şi a Cântat cu mare glas: ALILUIA!

Icosul al 6-lea

CRUCE, CRUCE, NEMURIRE, iarăşi din „crucea mor­ţii” prin ÎNVIEREA Lui HRISTOS ai devenit CRUCEA VIEŢII, şi iarăşi ÎNCHINAREA Cea de SUS.

Ne ÎNCHINĂM, CRUCE, VIUL Cel mai VIU;

Ne ÎNCHINĂM, însuşi VIUL DUMNEZEIESC;

Ne ÎNCHINĂM, PURTĂTOAREA de DUMNEZEU;

Ne ÎNCHINĂM, LUMINA HARULUI, nestinsă;

Ne ÎNCHINĂM, STRĂLUCIREA cea mai aprinsă;

Ne ÎNCHINĂM, PREZENŢA Lui DUMNEZEU de PRETUTINDENI;

Ne ÎNCHINĂM, IUBIRE Coborâtă la nesfârşit;

Ne ÎNCHINĂM, IUBIRE ce Lumea ÎMBRĂŢIŞEAZĂ;

Ne ÎNCHINĂM, însăşi MIŞCAREA Lui DUMNEZEU;

Ne ÎNCHINĂM, însăşi NEMIŞCAREA DUMNEZEIRII;

Ne ÎNCHINĂM, Mână, Ochi şi Auzire, care nu conte­nesc;

DOAMNE, CRUCII Tale ne ÎNCHINĂM, întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 7-lea

S-au împotrivit îngerii căzuţi şi PECETEA CRUCII s-o rupă au vrut, dar n-au putut, şi în întuneric s-au prăvălit, fară Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 7-lea

Nimeni nu poate închipui pe Cel Dincolo de toate înfăţi­şările. Doar prin CHIPUL de CRUCE Făptura Vede, şi ICOANA Ta, DOAMNE, se Descoperă ca ÎNCHINARE.

Ne ÎNCHINĂM, CRUCE, Izvor de ICOANĂ;

Ne ÎNCHINĂM, CRUCE care naşti înfăţişarea;

Ne ÎNCHINĂM, CRUCE, FAŢA Lui DUMNEZEU ARĂTATĂ;

Ne ÎNCHINĂM, CRUCE, ARĂTAREA ÎNCHINĂRII;

Ne ÎNCHINĂM, URMA Degetului DUMNEZEIESC;

Ne ÎNCHINĂM, conceperea DIN TOATE Făpturile;

Ne ÎNCHINĂM, LEGEA neschimbată;

Ne ÎNCHINĂM, PUTEREA peste toate Legile;

Ne ÎNCHINĂM, CUVÂNTAREA CUVÂNTULUI DUMNEZEIESC;

Ne ÎNCHINĂM, CARTEA, Nescrisă şi Scrisă;

Ne ÎNCHINĂM, PODOABA tuturor ÎNĂLŢIMILOR;

DOAMNE, CRUCII Tale ne ÎNCHINĂM, întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 8-lea

CU CHIPUL CRUCII Tale, DOAMNE IISUSE HRIS- TOASE, ne ÎMBRĂCĂM ca şi CU O HAINĂ DUMNE­ZEIASCĂ, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul a 8-lea

în Cer şi pe Pământ, ÎNCHINAREA este PODOABA

cea mai Mare, că Ţie, DUMNEZEUL nostru, doar ÎNCHI­NAREA îţi este pe potrivă.

Ne ÎNCHINĂM Ţie, DOMNULUI DUMNEZEUL nos­tru;

Ne ÎNCHINAM Ţie, Celui ce Ţi se CUVINE ÎNCHI­NAREA;

Ne ÎNCHINĂM cu Taina CHIPULUI Tău însuţi;

Ne ÎNCHINĂM, CHIP al FIULUI DUMNEZEIESC;

Ne ÎNCHINĂM, CHIP care pe toate le Sfinţeşte;

Ne ÎNCHINĂM, CHIP prin care ne Curăţim;

Ne ÎNCHINĂM, CHIP şi al Fiilor de Creaţie ai Lui DUMNEZEU;

Ne ÎNCHINĂM, ÎNVIEREA Lui HRISTOS;

Ne ÎNCHINĂM, Veşnicia Nemuririi;

Ne ÎNCHINĂM, PUTERII de Sus şi de Jos;

Ne ÎNCHINĂM, STÂLPUL ÎMPĂRĂŢIEI Lui DUM­NEZEU;

DOAMNE, CRUCII Tale ne ÎNCHINĂM, întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 9-lea

O, Bucurie Cerească şi Pământească, a îngerilor şi a în­tregii Făpturi, şi noi neîncetat în CHIPUL CRUCII aducem Laudă şi Cântare de: ALILUIA!

Icosul al 9-lea

Păcatul ne împiedică mereu şi batjocorim CHIPUL CRUCII Preasfinte, dar cu aceasta înarmaţi, iarăşi pornim spre Tine, DOAMNE.

Ne ÎNCHINĂM, Nădejdea părăsirii păcatului;

Ne ÎNCHINĂM, Credinţa nestrămutată a Mântuirii;

Ne ÎNCHINĂM, Tăria prin care mereu din rău ne sculăm;

Ne ÎNCHINĂM, scăpare peste Fire;

Ne ÎNCHINĂM, descătuşarea celor robiţi;

Ne ÎNCHINĂM, BOGĂŢIA cea de Mare Taină;

Ne ÎNCHINĂM, Judecata tuturor vicleşugurilor;

Ne ÎNCHINĂM, Dreptatea Milostivilor;

Ne ÎNCHINĂM, arma PĂCII Lui HRISTOS;

Ne ÎNCHINĂM, CENTRUL Lumii întregi;

Ne ÎNCHINĂM, Lauda tuturor Credincioşilor;

DOAMNE, CRUCII Tale ne ÎNCHINĂM, întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 10-lea

Şi noi, păcătoşii, ne zbatem între CRUCEA VIEŢII şi „crucea morţii” şi adesea rătăcim, dar ÎNCHINÂNDU-ne ia­răşi Cântăm: ALILUIA!

Icosul al 10-lea

O, Taină a ÎNCHINĂRII, Taină de IUBIRE, de Laudă, de Cântare şi de Mare Cinstire, CRUCE Preaslăvită, şi noi în acelaşi CHIP ne ÎNCHINĂM.

Ne ÎNCHINĂM, ÎNCHINAREA IUBIRII absolute;

Ne ÎNCHINĂM, ÎNCHINAREA Laudei;

Ne ÎNCHINĂM, ÎNCHINAREA Cântării de SUS;

Ne ÎNCHINĂM, CHEMAREA Preadulce a Lui DUM­NEZEU;

Ne ÎNCHINĂM, Chemarea Plăcută a Făpturii;

Ne ÎNCHINĂM, întâlnire Faţă către Faţă;

Ne ÎNCHINĂM, întâlnire neamestecată;

Ne ÎNCHINĂM, Pătrunderea până în adâncuri;

Ne ÎNCHINĂM, Ieşirea din adâncuri;

Ne ÎNCHINĂM, ÎNTREGUL deodată;

Ne ÎNCHINĂM, o, ÎNCHINARE minunată;

DOAMNE, CRUCII Tale ne ÎNCHINĂM, întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 11-lea

împăratul Constantin şi Maica sa, Elena, au înălţat CRUCEA peste păgânătatea idolească, şi de atunci, CRUCE, eşti Cântarea cea mai Mare de: ALILUIA!

Icosul al 11-lea

CRUCE, ÎNĂLŢIMEA cea mai de SUS eşti, pe Biserici, pe turnuri, pe toate suişurile, în toate locurile din afară şi dinlăuntru.

Ne ÎNCHINĂM, ÎMPLINIREA SFATULUI de SUS;

Ne ÎNCHINĂM, BINECUVÂNTARE peste toată Lumea;

Ne ÎNCHINĂM, Sceptrul adevăratei Stăpâniri;

 Ne ÎNCHINĂM, CHIP al tuturor Sfinţirilor;

Ne ÎNCHINĂM, Temelie a Bisericii Lui HRISTOS;

Ne ÎNCHINĂM, Păzitoarea Creştinilor;

Ne ÎNCHINĂM, Pavăza nebiruită;

Ne ÎNCHINĂM, Limanul tuturor;

Ne ÎNCHINĂM, RUGĂCIUNEA de Taină a Sfinţilor;

Ne ÎNCHINĂM, ICOANA cea mai Mare;

Ne ÎNCHINĂM, ÎNCHINAREA tuturor închinărilor;

DOAMNE, CRUCH Tale ne ÎNCHINĂM, întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 12-lea

în Cer LUMINĂ Preastrălucitoare, pe Pământ Lemnul POMULUI VIEŢII, CRUCE, CRUCE, şi noi cu glas Mare Cântăm: ALILUIA!

Icosul al 12-lea

HARUL ÎNTREG al TREIMII DUMNEZEIEŞTI prin CRUCE Se Revarsă, şi ÎNCHINAREA este însăşi LUCRA­REA sa, o, CRUCE, CHIP de Taină, CHIP de îngenunche­re a tuturor.

Ne ÎNCHINĂM CRUCII Tale, DOAMNE;

Ne ÎNCHINĂM, IISUSE, ÎNVIEREA CRUCII;

Ne ÎNCHINĂM, PĂRINTE DUMNEZEU;

Ne ÎNCHINĂM, PREASFINTE DUHULE, de asemeni;

Ne ÎNCHINĂM cu Sfinţii toţi;

Ne ÎNCHINĂM cu Fruntea jos;

Ne ÎNCHINĂM cu Mâinile în SUS;

Ne ÎNCHINĂM cu Ochii deschişi;

Ne ÎNCHINĂM cu CHIPUL CRUCII;

Ne ÎNCHINĂM cu-ngenunchere;

Ne ÎNCHINĂM cu Veselie;

DOAMNE, CRUCII Tale ne ÎNCHINĂM, întâlnirea dintre Tine şi Lume, HOTARUL VEŞNICIEI!

Condacul al 13-lea

O, întru tot Slăvită ÎNCHINARE, Lemnul Pământesc de VIAŢĂ, O, ICOANA din Cer, Rugăciunea de Taină, MÂNTUIREA tuturor, şi noi cei de acum aducem Glasul cel mai Mare: ALILUIA!

(Acest condac se repetă de trei ori)

Se citeşte apoi din nou Icosul 1.

Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s