Ilarion Felea: Binecuvantarea casatoriei

Din “Spre Tabor, Vol.2 – Curatirea”
De  Pr.  ILARION  FELEA
Editura Crigarux
2008
BINECUVANTAREA CASATORIEI

«Taina aceasta mare este, … in Hristos si in
Biserica» (Ef. 5:32)

Iisus Hristos a inmultit painile si pestii in pustie, prin semnul sfintei cruci, prin binecuvantare, «… cautand la cer, le-a binecuvantat…» (Mt. 14:19).

Prin rugaciune si binecuvantare se savarsesc toate Tainele Bisericii si se primesc toate darurile lui Dumnezeu. Prin binecuvantare se savarseste sfantul Botez si se face pecetluirea cu darurile sfantului Mir; prin binecuvantare se dezleaga pacatele in Taina Pocaintei si se implineste prefacerea darurilor in Sfanta Cuminecatura; prin binecuvantare se sfintesc preotii si se ung bolnavii in Taina sfantului Maslu; prin binecuvantare se consfinteste unirea mirilor in Taina Cununiei; prin binecuvantare se incep si se incheie toate Liturghiile, toate slujbele si toate rugaciunile noastre.

Tot ce se ia cu binecuvantare e mai bun, mai curat, mai rodnic, mai dulce. Prescura e mai dulce decat orice paine, pentru ca se ia cu binecuvantare; agheasma e mai buna decat orice apa, deoarece se ia cu binecuvantare.

Munca facuta cu binecuvantare e mai placuta, mai rodnica si mai usoara; odihna dupa munca si dupa rugaciune e mai recreatoare, mai dulce.

Nu-i totuna o viata cu sau fara binecuvantarea lui Dumnezeu, asa dupa cum nu-i totuna o mancare cu sau fara sare, holda cu sau fara de ploaie, pamant cu sau fara de soare.

Sarea da gust mancarurilor, ploaia da rodnicie si crestere holdelor, soarele da viata pamantului; binecuvantarea harului da gust, frumusete, putere si dulceata morala tuturor faptelor crestinului.

De aceea, e neinteles de ce unii se feresc de binecuvantare. Se feresc pentru ca nu o inteleg sau pentru ca faptele lor sunt rele, precum e scris: «Lumina a venit in lume, iar oamenii au iubit mai mult intunericul, pentru ca faptele lor erau rele. Caci tot eel ce face rele, uraste lumina si nu vine la lumina, ca sa nu se vadeasca faptele lui, pentru ca sunt rele. Iar eel ce face adevarul, vine la lumina, ca sa se vadeasca faptele sale, pentru ca in Dumnezeu sunt lucrate» (In. 3:19-21).

Iata, de pilda, casatoria. Pe temeiul Evangheliei, Biserica pretinde de la credinciosii ei sa-si intemeieze caminul dupa randuiala, prin binecuvantare, prin Taina Cununiei; la lumina, in vazul tuturor; nu de dragul ceremoniilor si al obiceiurilor, care inca sunt frumoase, ci pe temeiul poruncilor Evangheliei Domnului, care obliga pe barbatul care vrea sa aiba sotie la cununie, tot asa cum obliga la Sfantul Botez pe cel ce vrea sa fie crestin, la pocainta pe cel ce vrea sa se dezlege de pacate si la Impartasanie pe cel ce vrea sa traiasca in sfintenie si in unire de viata cu Hristos Dumnezeu.

«Ca paza impotriva desfranarii, fiecare barbat sa-si aiba sotia lui si fiecare sotie sa-si aiba barbatul ei» (1 Cor. 7:1-2).

Aceasta e legea si pe temeiul legii taina cununiei religioase.

«Taina aceasta mare este,… in Hristos si in Biserica» (Ef. 5:32).

Taina, Cununia, unirea dintre mire si mireasa prin binecuvantare, preinchipuie unirea dintre Hristos si Biserica. Binecuvantarea unirii – in Hristos si in Biserica – dintre mire si mireasa, da har, putere morala dumnezeiasca vietii lor de familie, ca viata aceasta sa fie slavita, «sfanta si fara prihana» (Ef. 5:27), asa cum trebuie sa fie intre toate membrele trupului eel viu al Bisericii lui Hristos, «pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea si din oasele Lui» (Ef. 5:30).

In ecteniile si rugaciunile de la logodna si de la Cununie, se repeta mereu cererea si ideea aceasta, ca mirii „sa se pazeasca in viata si petrecere fara prihana”; ca nunta sa le fie „cinstita si patul neintinat”; „ca sa li se daruiasca dobandire de prunci buni si viata fara de prihana”; ca sa petreaca in viata curata si in plinirea poruncilor lui Dumnezeu. Ideea si invatatura aceasta se repeta si cand li se iau cununile de pe cap, urmate de cuvintele rugaciunii: „Primeste, Doamne, cununile lor in imparatia Ta, pazindu-i curati si fara prihana”.

Aceasta e randuiala si rugaciunea, in Hristos si in Biserica, pentru fiecare crestin, barbat sau femeie, care nu vrea sa cada in patima vinovata a desfraului.

Omul, insa, nu tine totdeauna randuiala aceasta buna, pentru ca nu este si nu vrea sa fie totdeauna crestin, nici sot si tata credincios, nici sotie si mama credincioasa si de aici incep dramele si tragediile vietii familiale. Glumele din viata familiala sunt multe, dar si mai multe sunt lacrimile, cand lipseste din sanul ei virtutea si harul binecuvantarii de la Dumnezeu.

Nici nu ne dam seama cate suferinte sunt acolo unde ar trebui sa fie numai fericire si cate blesteme sunt acolo unde ar trebui sa fie numai binecuvantare. „Vreau sa traiesc liber!”„Fac ce vreau”! „Am dreptul la viata!” Natura, firea, trupul au pofte care se cer implinite. Asa gandea un mare filosof si scriitor din veacul al XVIII-lea, care s-a facut vestit mai ales prin scoala lui de intoarcere la natura (J. J. Rousseau). Prin intoarcerea la natura el a inteles mai intai parasirea randuielilor morale ale vietii familiale. S-a casatorit numai asa dupa cum ii cerea natura, si copiii care s-au nascut dintr-o astfel de casatorie, ajungand o piedica si o povara in calea trairii lui numai dupa natura, i-a predat unui azil sa-i creasca, fara sa spuna cine-i tatal lor383.

Poate fi o fapta mai imorala, mai monstruoasa decat aceasta: sa nu-si mai recunoasca un tata copiii si sa se rusineze a le da numele lui? Care animal salbatic isi paraseste puii, inainte de a-i creste?…

Dar nu trebuie sa mergem pana in veacul al XVIII-lea sa aflam exemple de oameni care se sustrag de sub datoriile si raspunderile lor familiale, ca sa-si sustina drepturile intoarcerii la natura. Aproape saptamana de saptamana si uneori de mai multe ori in saptamana, preotii Bisericii asculta durerile sotilor si mamelor – mai rar ale barbatilor – parasite de sotii lor, dupa 5,10,15,20 si chiar 25 ani de impreuna vietuire.

Ce sa mai spunem de plaga divorturilor, a concubinajelor, a casatoriilor fara binecuvantare, a nelegiuirilor ingrozitoare si a crimelor nenumarate care se nasc din casatoriile fara de binecuvantare. Cine ar putea sa le insire numai in istoria regilor si a imparatilor, ca cele din multimea oamenilor din popor nimeni ne le mai poate socoti. De la Irod, care ucide pe Sf. loan Botezatorul, pentru ca l-a mustrat ca traieste in nelegiuire cu Irodiada, sotia fratelui sau, pana in zilele noastre, cat sange si cate lacrimi au curs din pricina calcarii poruncii a saptea… si cate stricaciuni morale s-au facut pe urmele lor…384.

Toate casatoriile fara binecuvantate lucreaza la slabirea si destramarea vietii familiale si sociale; toate inmultesc in loc sa imputineze lacrimile si suferintele; toate, in loc sa fie intoarceri la natura morala a familiei, pangaresc natura, spurca viata si strica fericirea familiilor si a insilor, spre paguba lor si a Bisericii385.

Ce fel de lege a naturii este aceea care nu mai tine seama de cele mai sfinte legi morale ale naturii si ale religiei; care nu mai tine seama de parinti, de sotie, de copii, de rusine, de lacrimi, ca sa urmeze numai legea oarba a simturilor? Dupa natura lor, toti copiii doresc sa aiba parinti, sa aiba tata si mama, sa simta iubirea inimii de mama si bratul conducator si ocrotitor de tata. Asta e legea naturii si a vietii morale, nu parasirea sotiei si a copiilor – miseleste, fara urma si fara adresa.

Sa nu uitam, iubiti crestini, ca legea de temelie a vietii de familie este Cununia cu binecuvantare. Pentru crestini, codul familiei morale este cuprins in Taina Cununiei si in cuvintele Scripturii:  «Facatorul, la inceput, barbat si femeie i-a facut, i-a binecuvantat si a zis: pentru aceasta va lasa omul (fiul) pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup, incat nu vor mai fi doua trupuri, ci unul. Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta» (Mt. 19:4-6; Fac. 1:28). «Ca paza impotriva desfranarilor, fiecare barbat sa-si aiba femeia lui si fiecare femeie sa-si aiba barbatul ei» (1 Cor. 7:2).

«Cinstita sa fie nunta si patul nespurcat. Iar pe curvari si pe preacurvari ii va judeca Dumnezeu» (Evr. 13:4). «Nu va faceti socoteli gresite; nici curvarii, nici slujitorii idolilor, nici preacurvarii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici nesatiosii de avere, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii, nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu» (1 Cor. 6:9-10; Ef. 5:5). Cum ar si putea sa o mosteneasca, atunci cand fac din rai iad, cand isi pangaresc si caminul si trupul si sufletul si societatea?

De aceea, crestine, daca inca nu ai facut pana acum, fa de acum si fara intarziere ordine in viata ta morala si familiala. Tine seama, crestine, ca binecuvantarea Cununiei si curatia vietii de familie iti asigura linistea si fericirea caminului, in vreme ce pangarirea vietii de familie, prin desfrau, e pacat de moarte. Casatoriile, asa zis libere, fara lege si fara binecuvantare, care din nefericire, prea mult s-au inmultit, nu sunt o intoarcere la natura, ci o decadere de la natura cea buna, o lucrare impotriva naturii; ca natura nu se rusineaza de roadele ei. Fiarele naturii nu numai ca nu-si lepada puii, dar si-i apara cu salbaticie si cu pretul vietii lor386.

Nimeni nu e obligat sau silit sa se casatoreasca, daca poate trai si fara de sot si fara de sotie. E liber sa traiasca si singuratic, in celibat sau in calugarie. Dar in curatie, fara compromisuri, fara desfrau. Viata de calugarie e tot asa de cinstita si de Evanghelie ca si viata de familie. Si una si alta e data de Dumnezeu. Fiecare alege care-i convine mai mult si pe care o alege, de aceea e dator sa se tina, cu sfintenie.

Casatoria religioasa si morala e har si binecuvantare de la Dumnezeu ca si calugaria, dar in acelasi timp e eel mai bun frau si remediu impotriva desfraului, care aduce cu sine atatea stricaciuni si nefericiri ingrozitoare de care omul se poate lipsi. Cine destrama viata familiala, calca cele mai sfinte legi morale, ataca si strica temelia morala a familiei, a societatii si a fericirii.

Prin Cununie, caminul e sfant, ca o biserica. Nu este nici hotel, nici han pentru calatori.

De aceea, nu trebuie sa ne ferim de binecuvantarile pe care ni le impartaseste credinta si trairea religioasa, ci mai ales sa le cautam si sa conlucram cu ele, ca sunt puteri dumnezeiesti care au rostul sa tina ordinea morala in viata familiala, sa dea caminelor noastre cat mai multa curatie, bucurie, lumina, trainicie, pace si fericire.

„Doamne Sfinte,… intinde mana Ta cea nevazuta, din sfant locasul Tau eel sfant si ne binecuvinteaza pe toti, si orice am gresit, cu voie sau fara de voie, ca un bun si iubitor de oameni Dumnezeu, iarta, daruindu-ne bunatatile Tale cele lumesti si cele mai presus de lume”387.


382 Stihira, glas 6, Slujba Agheasmei celei mari, p. 179.

383 Ratiunea singura, oricat de sclipitoare, nu a putut sa-i fie o frana destul de puternica, nici impotriva desfraului, nici impotriva unei fapte atat de imorale, ca parasirea copiilor.

384  Cand poporul roman avea un rege care traia in nelegiuire (Carol al II-lea), un taran roman indrumat sa intre in ordine cu viata lui de familie a raspuns:
– Daca regele traieste asa si asa, eu de ce nu pot trai cum traieste el?
– Poti, dar nu e bine, i-a raspuns preotul. Poti, dar e rau, si pentru tara si pentru popor, si pentru el si pentru tine, precum a si fost. Calcarea de lege este un rau, o mare nefericire, fie ca vine de la rege, fie ca vine de la popor.

385 Augustin, Maria Magdalena, Maria Egipteanca, Eudochia, … nu imbogateau calendarul Bisericii, daca nu puneau capat vietii lor de la inceput.

386 Cineva a spus ca si intre fiare sunt exceptii. De pilda lupul isi mananca puii. Poate fi adevarat, dar lupoaica si-i apara. Barbatul nu trebuie sa fie lup, ci om, tata si sot bun, ca de aceea e crestin ca sa se deosebeasca de lupi si de hiene.  Se mai poate spune ca am amintit si am aparat mai mult pe femei, pentru ca ele sunt mai mult parasite de barbati si nu am amintit pe femeile care atrag pe barbati in cursele lor. Am aparat femeile mame. Pe celelalte femei (desfranate) nu le apara nimeni, ci le acuza, le judeca ji numai cu scarba le pomeneste numele.

387 Din rugaciunile Utreniei.

Acest articol a fost publicat în Căsătorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Ilarion Felea: Binecuvantarea casatoriei

  1. Pingback: Război întru Cuvânt » File de sfintenie romaneasca ne(re)cunoscuta (V): PARINTELE ILARION FELEA – DE LA TABORUL RUGACIUNII LA MARTURISIREA DESPRE ANTIHRIST

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s